Mult mai mult decât „Muzeu”

Muzeul este locul acela curat, elegant şi special în care tu trebuie să taci ca să asculţi cum îţi vorbesc strămoşii, frumosul, ineditul. Este locul foarte preţios în care cu câţiva lei şi foarte des gratis poţi avea privilegiul să călătoreşti în timp şi să-ţi dai seama cine eşti şi de unde vii, îţi poţi umple sufletul şi mintea cu minunăţiile create de marii artişti ai lumii parcă special pentru tine, ba chiar ai putea să afli de ce în neamul tău femeile au ochi albaştri şi bărbaţii cresc înalţi. Poţi afla şi înţelege lucruri despre care nici tu nu bănuieşti că poţi afla şi înţelege. Dar odată întâmplate toate acestea devii nu doar mai înţelept şi mai frumos pe dinăuntru, ci intri mai curajos şi mai bogat în timpul ce urmează să vină.

Ştefan cel Mare nr. 33

 Muzeul Bucovinei a împlinit anul acesta 120 de ani de muzeografie, 120 de ani de când strânge istorie şi cunoaştere şi le oferă comunităţii spre neuitare şi bucurie.

De aceea, fără îndoială, i se datora Ordinul „Meritul Cultural” în grad de „Comandor”, Categoria E-Patrimoniul cultural naţional, cea mai înaltă distincţie pe care o poate avea o instituţie, care i-a fost oferită acum câteva zile de preşedintele ţării. În documentul care o însoţeşte scrie clar : “în semn de apreciere pentru contribuţia deosebită avută la cercetarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural naţional, constituind un exemplu de excelenţă în muzeologie”.

 Este o mare onoare, cum a recunoscut directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu, atunci când a primit distincţia din mâna preşedintelui Iohannis, dar este şi recunoaşterea firească unei munci extraordinare, despre care vizitatorul care deschide uşa instituţiei nu ştie mai nimic.

Istoria celor 120 de ani de muzeografie la Suceava poate fi parcursă în detaliu pe site-ul Muzeului Bucovinei. Pe scurt, în anul 1900, atunci când începuseră lucrări de curăţare a ruinelor Cetăţii de Scaun şi se descopereau multe obiecte medievale, un grup de intelectuali locali au înfiinţat societatea privată „Muzeul” pentru a ocroti, păstra şi valorifica acele mărturii istorice. Pentru ca acestea să rămână la Suceava, profesorul de istorie Iosif Fleişer, şi ulterior primul custode, a solicitat deschiderea unui muzeu aici, ca sucursală a celui de la Cernăuţi.

 Prima şedinţă a Societăţii „Muzeul”, a fost prezidată chiar de primarul oraşului Suceava, Franz von Des Loges, alături de el în „proiect” fiind onorabile personalităţi locale ale vremii.

 Societate privată mulţi ani, „Muzeul”, cu colecţia de artefacte provenite din săpături arheologice şi din tot mai multe donaţii, a trecută în anul 1924 în proprietatea Primăriei.

 Pe lângă nevoia acută de fonduri, muzeul sucevean nu a avut decenii la rând un sediu al său. Obiectele de patrimoniu au stat, pe rând, în cazarma oraşului, apoi în Liceul de fete, apoi în sediul Primăriei. Între 1932 şi 1968, Muzeul Bucovinei a fost găzduit în „Casa Naţională”, o clădire superbă de pe strada 6 Noiembrie, în care funcţiona şi secţia dedicată lui Ciprian Porumbescu, biblioteca, săli pentru evenimente culturale. Dar în ’68, buldozerele comuniste au demolat această clădire.

 În timp, Muzeul sucevean şi-a schimbat de câteva ori numele şi „stăpânul”, s-au înfiinţat şi secţiile de etnografie, ştiinţe naturale şi de artă plastică.

 În 1975 s-a înfiinţat Laboratorul Regional de Restaurare, astăzi o mare mândrie a Muzeului Bucovinei.

 Instituţia în sine intră sub auspicii mult mai bune după încheierea lucrărilor de restaurare a clădirii cu 27 de săli, în care istoria se desfăşura cronologic, din strada Ştefan cel Mare numărul 33, unde funcţionează şi în prezent. O adevărată „lovitură” fericită de imagine pentru muzeul sucevean a fost „Sala Tronului”, o reconstituire muzeografică a unei săli existente la Cetatea de Scaun. „Sala sfatului domnesc”, cum este acum cunoscută, a fost refăcută şi împrospătată odată cu recenta modernizare, prin proiect european, a clădirii Muzeului Bucovinei ce are acelaşi reper: strada Ştefan cel Mare, nr. 33.

„Bogăţia unui muzeu nu stă în cifre”

 În prezent, Muzeul Bucovinei înseamnă Muzeul de Istorie, Cetatea de Scaun, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul de Ştiinţele Naturii, Hanul Domnesc, Muzeul „Ciprian Porumbescu”, Muzeul de Istorie Siret, Casele Memoriale „Simion Florea Marian”, „Ciprian Porumbescu”, „Nicolae Labiş”, „Eusebiu Camilar” şi Casele Muzeu Bilca şi Solca.

 Înseamnă mai mult de 150 de oameni, adică echipa managerială, cercetători, muzeografi, arheologi, conservatori, restauratori, gestionari custozi sală, desenatori, chimişti, fizicieni, biologi, ingineri, bibliotecari, sociologi, specialişti în marketing, educaţie muzeală, comunicare, relaţii publice, apoi personal financiar-contabil, juridic, apoi administratori, supraveghetori, guarzi, muncitori, garderobiere.

 Înseamnă un patrimoniu cultural mobil de aproape 400.000 de piese restaurate şi conservate prin grija unor profesionişti rari, buni şi dedicaţi. Mii de piese care, atunci când le va veni vremea, vor ieşi din depozite pentru ochii publicului.

 „Vizitatorii văd una, dar ce înseamnă «Muzeu» este mult, mult mai laborios. Ce vede publicul este o interfaţă în spate căreia există muncă şi iar muncă, muncă de achiziţie de patrimoniu, de cercetare, restaurare, conservare, alte activităţi inaccesibile lui. De exemplu, dacă vedeţi în expoziţie o piesă care arată aşa, este pentru că restauratori au lucrat la ea, iar conservatorii au avut grijă să o păstreze astfel.

 La Suceava avem un patrimoniu extrem de bogat, mai ales pe textile arheologice, la care suntem pe primul loc în ţară. Este una dintre mândriile noastre. Dar dacă mă întrebaţi ce are mai valoros Muzeul de Istorie al Bucovinei vă răspund: TOTUL!

 Nu pot spune că avem obiecte de patrimoniu mai valoroase decât altele. Este ca şi cum ar trebui să alegi între copiii tăi care dintre ei este cel mai bun, mai frumos şi mai deştept decât ceilalţi.

 Bucovina are patrimoniu bogat şi suntem bine reprezentaţi istoric, dar depinde numai de noi cum ştim să valorificăm această bogăţie. Bogăţia unui muzeu nu stă într-o cifră. Cifre vă pot da cu nemiluita, va pot da de la serviciul de conservare, câte sute de mii de piese avem, de exemplu, dar nu asta este relevant. Contează valoarea”, a declarat Doina Creangă, directorul adjunct al Muzeului Bucovinei, restaurator de profesie.

 Aflu de la ea că prin Laboratorul de Restaurare de la Suceava, unul respectat şi recunoscut în ţară, suntem unici în restaurare textile şi lemn arheologic, domenii în care avem specialişti unul şi unul. Această calitate locală a născut abia de câţiva ani, dar cu mare succes, ideea înfiinţării la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava a unei clase de restaurare. Am fost primii din ţară care au avut această idee şi primii care au trecut la fapte. Clasa de restaurare a produs deja absolvenţi care au ales să facă studii superioare în acelaşi domeniu.

 „Avem restauratori excepţionali la Suceava. În profesia asta, dacă ai două mâini stângi, nu ai răbdare, nu iese nimic. Este o muncă migăloasă, metodică, grea.

 Am spus de multe ori studenţilor mei că în restaurare este ca în medicină. Obiectul de patrimoniu vine la noi exact ca un om bolnav la spital. Dacă nu l-ai investigat bine, dacă i-ai greşit tratamentul şi l-ai ucis, altul la fel nu mai ai de unde lua, cu toţi banii din lume. Dacă ai stricat un vas sau un document de pe vremea lui Ştefan cel Mare, nu ai ce pune în loc, pentru că Ştefan nu mai vine să-l mai scrie încă o dată. NEVER!” a explicat Doina Creangă.

Deschideţi uşa unui muzeu şi intraţi !

 Muzeul Bucovinei nu mai este de mult o instituţie rigidă căreia îi deschizi uşa doar ca să-i vizitezi expoziţia permanentă sau expoziţiile temporare, apoi să te lauzi prietenilor că ai trecut pe acolo.

 Dar chiar dacă ar fi doar asta, numărul vizitatorilor Muzeului aproape s-a triplat în ultimii patru ani, de la aproximativ 128.400 în anul 2015, la peste 361.000, anul trecut. Tentaţiile au fost expoziţii temporare inedite, cu priză la public, precum cele de jucării istorice sau cea de arme din „Vânători regale”, sau cea de cristale, bijuterii şi mineral – „Mineralia” sau „Arta tibetană”. Record de vizitatori a fost în 2018 şi la expoziţia „Oul de Paşte, de la cult la artă”, ocazie cu care sucevenii au putut admira pentru prima dată în original un ou Faberge, dar şi „Maşinile lui Leonardo da Vinci” sau “Comorile Peleşului”.

 Muzeul este însă şi un loc în care se joacă piese de teatru, teatru de păpuşi, se organizează concerte, vizionări de filme, simpozioane, seri muzeale. De câţiva ani, funcţionează în cadrul instituţiei şi un serviciu de educaţie muzeală care a atras copii şi tineri de toate vârstele.

 „Doar anul trecut peste 80 de astfel de ateliere de educaţie muzeală i-au adus, sub diferite forme, pe cei mici, în diferite perioade istorice, în mijlocul unor îndeletniciri vechi. S-au organizat ateliere pe teme de istorie, artă, etnografie, ştiinţele naturii, pornind de la patrimoniul cultural pe care îl are muzeul, s-au organizat jocuri, concursuri specifice unor anumite perioade istorice. Participarea copiilor la atelierele noastre este masivă şi entuziastă, scopul nostru fiind atragerea lor către muzeu, către istorie, artă, ştiinţele naturii, tradiţii vechi” a afirmat Iulia Roşca, coordonatoarea Serviciului de Educaţie Muzeală din cadrul Muzeului Bucovinei.

 Muzeul sucevean participă şi la acţiuni organizate în colaborare cu alte instituţii muzeale din ţară, şi nu pentru că toată lumea este membră a Asociaţiei Muzeelor din România, ci pentru că Muzeul Bucovinei are cu ce. Astfel, piese din patrimoniul cultural al Sucevei au ajuns la expoziţii organizate în China de Muzeul Naţional de Istorie şi, mai recent, în Portugalia.

 Multe dintre manifestările organizate de către Muzeul Bucovinei devin, încet şi sigur, atracţii turistice. Este cazul Târgului Meşterilor Populari sau Festivalului de Artă Medievală „Ştefan cel Mare”, la care în anul 2013 participau vreo 10.600 de oameni, ca anul trecut numărul lor să fie de aproape 27.000.

 “Deschideţi uşa unui muzeu şi intraţi, pentru că aşa veţi înţelege cine sunteţi, cine suntem. Aceasta este o chestiune ce vine din interiorul fiecăruia, din educaţia fiecăruia. Noi nu facem educaţie, în sensul strict al cuvântului, pentru că educaţia vine de acasă. Noi ne străduim doar să le stârnim curiozitatea. După ce facem asta, şi vizitatorul vine stârnit de curiozitate, nu putem decât spera să fim la înălţimea aşteptărilor lui. Este o deviză ce ne mână pe toţi când îndemnăm lumea să vină la muzeu. N-am inventat-o noi, cei la Suceava. Nu putem clădi nimic dacă nu avem fundaţie. Nu putem să mergem înainte ca popor fără să ştim ce am avut şi cine am fost în trecut”, a încheiat directorul adjunct Doina Creangă.

 Mai adaug câteva rânduri extrase dintr-un text găsit pe pagina „Museum Anonymus”, un spaţiu virtual dedicat muzeelor şi vizitatorilor lor.

 „La muzeu poţi să nu faci nimic. Poţi să stai, să priveşti fără gânduri, cele privite îşi vor face singure drum în mintea ta.

 Sau poţi să faci multe: să te gândeşti la ce priveşti, să fii tăcut, să vorbeşti cu prieteni sau cu necunoscuţi, sau cu tine însuţi. Să te minunezi, să nu-ţi placă, să nu înţelegi, să te amuzi, să fii încântat, să te plictiseşti, să oboseşti.

 Oricum ar fi, merită”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: