Ovidiu Pecican: „Lumea care n-a fost” (4)

„Bine ar fi să poci face pintru ţara aiasta de blândeţă şi de smerenie a Moldovii, cum alţii să se bucure şi să nu se îndoiască de ceea că şi în vremea noastră aici au fost oameni şi nu jivine sălbatice pohtitoare de sânge. Drept care, cine nu s-ar potrivi cu asemini gânduri, ieie-şi sân-guri suflarea şi nu mai facă umbre pământului, că n-oi sta să privesc la dânşii cum latră la lună a pagubă, precum lupii hămesiţi. Ce-am zis, fi-va! Bună pace la toţi.” (Ovidiu Pecican, „Lumea care n-a fost”).

Pe blogul său, Jovi Ene îl „deconspiră” – cu firească tandreţe şi preţuire – pe inspiratul „inventator” care s-a dovedit a fi prietenul meu clujean Ovidiu: „Desigur, esenţa epocii este redată foarte exact, mai ales prin descrierile atente ale obiceiurilor, de la amantlâcuri la lupte prin păduri, de la mâncare până la elemente scatologice (….), de la violuri la răzbunări sângeroase. Aşadar, «Lumea care n-a fost» nu poate fi considerat un roman, ci o amestecătură de texte construite cu grijă, cu scopul de a reconstitui atât limbajul Moldovei de secol 17, cât şi obiceiurile şi isprăvile acelor timpuri.” Dixit! În acest ultim episod, alte extrase din fermecătoarea carte a polivalentului istoric şi scriitor clujean. 1. „Înpăratului înpăraţilor, domn al horizonului de la Soare-Răsare, padişah preste toţii domnii lumii, încă şi de la Eghipet şi de la Persida, plecăciune în pulbere şi mărire. De la preasupusul domn al Moldovii, Io(an) Ştefan Vodă. Să afle Luminăţia Ta că au venit asupra ţării aflate în poala Mării Tale, asupra căriia domnescu, neşte poghiazuri de zurbagii şi neşte spahii şi ianiceri fără socoteală, vânturaţi pen lume de un domnişor ce îşi dzice Grigorie Vodă. Şi au arsu şi au pradatu ţara Luminăţiei Tale de n-au mai rămas pen une părţi nece conace, nice bordeie, iar robi au făcut plean şi multe fecioare şi văduve au spurcat. Şi pe noi cu boiarii au cercat să ne mântuie de pe faţa pământului, dară ne-am tras la umbră de codru şi n-au izbutit. Iară să ştii Luminăţia Ta că i-am bătut cu buzduganul şi cu spata şi preste faţă şi preste buci, să să înveţe minte să mai pună foc casălor şi palatelor. Şi i-am perpelit şi i-am trântit pen codru de s-au dat de-a berbeleacul pănă ce-au căzut în ape şi s-au necat, cu cai cu tot, de li s-a dus tot pleanul în toate părţile. Ce ştiut-am eu fără preget că sunt aceştiia neşte hoţi şi neşte nebleaznici, c-au adunat pregiur de ei şi leşi, şi unguri, şi chiară neşte căzaci, care acmu sunt preste tot şi fug goniţi de vitejii mei şi ai Luminăţiei Tale, iar nu multe vor rămâne pre urma lor, dacă nu doară neşte ciubote rupte… Ce, daca s-ar nimeri iar sub puterea Luminăţiei Împărăteşti aceste slugi netrebnice şi răzvrătite, care fac zavistie la Muldova, stricând buna rănduială şi poruncile Porţii, nu rău le-ar sta rădicaţi în furci şi atârnând de funii, ca să le treacă pohta de a mai cuteza. Sărutând covorul de sub tălpile Luminăţiei Tale, Ioan Ştefan voievod.” 2. Măriuca, „liubovnică de la suflet”, încheie scrisoarea trimisă lui Iliuţă logofăt „cu frig de dor” – patru cuvinte cât un poem de dragoste! O dramă într-o epistolă este aceea a-ndureratei Stănica ce-a fost cluceriţă şi care, în urma liubovului ei cu cămăraşul Vasâlică, simte la peptul ei „fâlfâitură şi aşa ca o veaste că vine un cocon sau o coconiţă”. Cu frica de urmările naşterii de prunci pe care, dacă nici părintele Agachie nu le împiedică, o aşteaptă ruşinea şi monastirea, ea apelează în cele din urmă la ajutorul giupânesei Marghioliţa, grăbind-o: „Ci e de legat şi de dezlegat, de făcut şi de nefăcut, amu pân ce nu-i pré târdzâu”, încheind imperativ: „Hai iute, nu sta”. 3. Frumos începe scrisoarea Varvarei către Dumnealui Pan Ian – semn al cunoaşterii etichetei nobilimii: „Trimitem un reverenţ şi o umbră de surâsu” şi care, fără a uita plăcerile oferite de marele oraş, înşiră la superlativ toate frumuseţile cu care Dumnezeu a înzestrat ţinuturile Moldovei, adevărate raiuri pe pământ unde „şi apa-i mai bună supt soare ca orişice apă ai be”. Dacă Varvara vede Moldova ca pe un paradis terestru (sămănătorism), Haralamb ne taie elanul prin descrierea satului Golâmbeni „înglodat în smocirle urât puţâtoari” unde „eşia dintre acoperişurile bordeielor sapati în earbă şi coperite cu flioştoriţă (…) un fum galbăn, de unul din ficiorii cu care vinii a şi chierdut suflarea o vreame”. Psalm. …„Că scăzură cei buni şi să-mpuţânară,/ De nu-i dereptate nice într-o ţară./ Deşert cătră proape tot omul grăieşte/ Şi cu-nşelăciune va de-l păgubeşte.// Cu buze viclene, din i-nemiadânce,/ Grăiesc răutate şi cuvânt de price./ Despierde-vei, Doamne, buze-nşelătoare,/ A limbă sămaţă, de rău grăitoare.// Să fălesc pizmaşii că-ş vor mări limba,/ În cuvânt de svadă, să mulţască scârba:/ «Că buzele noastre sânt cu noi de faţă,/Nu băgăm în samă Dumnezău ce-nvaţă».// Vez mişelătate, vez suspini cu jele,/ A lipsiţi şi meseri vez de durori grele./ Că-mpregiurul nostru sânt gata s-alerge/ Cu rău necuraţii cei fără de lege./ Precum este ceriul mare de nălţâme,/Pre pământ adaogi de oameni mulţâme.” (Dumitru Bărila, „Psalmul 11”).

Las încheierea acestui serial în seama cronicarului Iulian Dămăcuş: Schimbul de scrisori între boierul Costandachi şi Maria logofeteasa abordează pe acelaşi ton afacerile, precum şi problemele familiale: pomana poate fi după caz/necaz pentru mânzul promis, ori pentru sufletul logofătului Ilie… Fără romantisme gratuite şi lacrimi de odicolon. Mai sentimental se dovedeşte Vasilie, fratele Maricuţei, al cărui meşteşug nu e “tăişul sabiei, ci mai bine potrivala poeticească şi ghiersul însoţit de alăută”. Fidel stăpânei, Nicoriţă, trimis şi el în căutarea stăpânului, „raportează” întâlnirea cu ostaşii ardeleni, când, înţelegându-se în aceeaşi limbă, îşi fură unii altora băutura (ca-ntre fraţi…), Nicoriţă mirându-se de tăria ţuicii din Ardeal, iar ceilalţi de vinişorul moldovenesc!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: