Repere biografice eminesciene în învăţământul bucovinean

Când vorbim despre Eminescu, orice fapt biografic merită luat în seamă, mai ales dacă are şi ceva insolit. De aceea propun să ne întoarcem în copilăria poetului, şi anume la anii de învăţătură de la Cernăuţi, cu un citat din Viaţa lui Mihai Eminescu, de George Călinescu: „În august 1857, cerând paşaport pentru fiii săi, Eminovici trecea printre ei şi pe Mihai «în vârstă de 7 ani», «părul negru, ochii negri, nasul potrivit, faţa smolită»”.

„Unde va fi făcut Eminescu clasele întâia şi a doua primară nu ştim – spune G. Călinescu, dar clasele a treia şi a patra le-a urmat sigur la Cernăuţi, la «National Hauptschule», cum se numea pe atunci şcoala greco-orientală”.

Cele două clase la care se raporta criticul au avut învăţători diferiţi, iar noi ne vom opri la primul dascăl al lui Mihai Eminescu, pe nume Ioan Litviniuc, sau Iancu, după cum apare în cartea lui George Călinescu. Acesta se foloseşte de Amintirile despre Eminescu ale doctorului Radu I. Sbiera când arată că „Iancu Litviniuc nu era prea mulţumit de cunoştinţele sale de limba germană”, deşi căminarul, care „preţuia pe nemţi cu deosebire”, „se zice că ar fi ţinut şi în casă profesor de această limbă”.

În cele din urmă, domnii învăţători se declară satisfăcuţi de băiat, care făcuse progrese la germană şi corespundea exigenţelor didactice, adică „era silitor, avea purtări bune şi aplecare la învăţătură, socotea mulţumitor şi scria aşijderi, nu era slab la religie, dar mai ales era straşnic la limba română”. Toate acestea se reflectă în rezultatele şcolare: „În anul şcolar 1858-1859 Eminescu se clasifică al 15-lea printre 72 de colegi”, iar în anul următor – al 5-lea din cei 82 de şcolari, primind certificatul „Vorzug”, echivalentul calificativului „Bine”.

Aşadar, ne referim la un moment providenţial în parcursul formării personalităţii, cum este întâlnirea cu primul învăţător şi, prin urmare, se cuvine să ştim mai multe despre acest dascăl al lui Eminescu.

Ioan Litviniuc s-a născut la 26 septembrie (8 octombrie) 1832 la Cernăuţi. A fost o figură reprezentativă a învăţământului primar din Bucovina şi a avut o carieră didactică exemplară de-a lungul a aproape jumătate de veac. A fost ales prin vot secret în Comitetul Învăţătorilor din Bucovina în adunarea generală care s-a ţinut la Câmpulung în 11-12 august 1884. În statistica şcolilor primare din Bucovina din anul 1894 îl regăsim la „Şcoala privată ortodoxă de clase pentru băieţi” cu titlul de „învăţător superior”. Această şcoală de tradiţie a fost construită şi deschisă în 1884 în Cernăuţi.

În fine, în anul şcolar 1904/1905 cinci directori ai şcolilor din Cernăuţi, printre care şi Ioan Litviniuc de la „Şcoala ortodoxă privată pentru băieţi”, deţineau medalia pentru 40 de ani de activitate pedagogică. Informaţia este preluată din statisticile şcolare citate într-o lucrare extrem de documentată a lui Constantin Ungureanu – Învăţământul primar din Bucovina 1774-1918 (Editura «Civitas» 2017).

Acelaşi Ioan Litviniuc, care la începutul carierei sale a fost primul învăţător al lui Mihai Eminescu, la Cernăuţi, va fi, peste 30 de ani, mentorul unui dascăl şi cărturar sătesc bucovinean. Ioan Vicoveanu, pe numele său adevărat Ioan Bolocan, s-a născut în 17 decembrie 1879 în comuna Vicovu de Jos. După şcoala din sat, acesta continuă învăţătura la „Şcoala poporală greco-ortodoxă” din Cernăuţi („Griechischorientalische Nationale Hauptschule”) sub îndrumarea lui Ioan Litviniuc, face studii gimnaziale între 1896-1900 la Rădăuţi şi absolvă „Pedagogiul” din Cernăuţi pentru a primi atestatul de învăţător. La rândul lui, Ioan Vicoveanu a slujit în învăţământ peste 50 de ani (1904-1960), iar numele său a fost conferit instituţional „Şcolii gimnaziale din Vicovu de Jos”.

L-am cunoscut bine pe consăteanul Ioan Vicoveanu, care a murit în 14 ianuarie 1973, la vârsta de 94 ani. De aceea mi se pare tulburător şi fascinant să pot spune că am fost, într-un fel, alături de un contemporan al lui Eminescu, dat fiind faptul că la moartea poetului nostru naţional Ioan Vicoveanu împlinea 10 ani. Şi, dacă mai adăugăm că dascălul de la Vicov a avut acelaşi învăţător ca şi Mihai Eminescu, aceste lucruri, pe lângă substratul emoţional, ne ajută să percepem dintr-o perspectivă mai apropiată de concretul existenţei reale mitul geniului eminescian în contextul începuturilor marcate de contactul cu natura, cu oamenii şi cu spiritul bucovinean.

În 2012, când s-au împlinit 150 de ani de la înfiinţarea Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, am fost la Cernăuţi în ziua de 29 iunie împreună cu reprezentanţii mai multor filiale din ţară, pentru a marca această aniversare printr-un simpozion organizat de Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu” din Cernăuţi. Atunci s-a făcut şi un parastas la cimitirul ortodox şi am depus coroane de flori la mormintele înaintaşilor (I.G. Sbiera, familia Hurmuzachi, Dionisie cavaler de Bejan, Dimitrie Onciul). Am fotografiat piatra funerară de la cavoul lui Ioan Litviniuc, pe care fiii dascălului cernăuţean inscripţionaseră numele românesc al familiei: Liteanu.

Iată, prin urmare, cum istoria culturală a acestui ţinut poate fi văzută într-o lumină mai familiară şi mai deschisă înţelegerii noastre, prin legăturile între generaţii.

 VICTOR IOSIF

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: