„Mesager bucovinean” – o revistă de viu interes pentru toţi românii

„Daţi-mi un punct de sprijin şi pun pământul în mişcare!”, spunea Arhimede. Din mai multe variante ale celebrului citat, l-am ales pe acesta, deoarece mi s-a părut cum nu se poate mai potrivit pentru a aprecia eforturile lui Ştefan Hostiuc depuse la editarea revistei „Mesager bucovinean”. Cum numai îi apare „punctul de sprijin” (sprijinul financiar de la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni), perseverenţa, hărnicia, profesionalismul ce-l însoţesc în tot ce face se manifestă cu învăpăiate energii, punându-i şi pe cei din jurul său în mişcare. Primii care îi întind mâna de ajutor sunt: Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (editorul), cu partenerii săi – Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi şi Asociaţia Social-Culturală „Bucovina” din Chişinău. Astfel, dintr-o publicaţie care iniţial apărea ca un buletin de informare, în opt pagini, ajunsă în custodia lui Ştefan Hostiuc, „Mesager bucovinean” a devenit o revistă de cultură pentru toţi bucovinenii, cu un volum ce depăşeşte suta de pagini.

Că e tot mai complicat, tot mai dificil să-şi onoreze datoria preluată de la predecesorul George Galan, regretatul bucovinean care a fondat şi a condus Filiala Bucureşti a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, dovedeşte şi faptul că cele patru numere din 2019 au fost cuplate între copertele a două reviste, ambele tipărite concomitent, aproape de finele anului. Posibil, situaţia când este imposibilă apariţia în fiecare trimestru, l-a motivat pe redactorul-şef să schimbe profilul revistei, atribuindu-i un caracter tematic. De fapt, de când conţinutul este axat pe o anumită problemă de importanţă vitală pentru românii din teritoriile înstrăinate, revista a devenit mult mai interesantă şi cu mai mare priză la publicul cititor.

Exigent cu cei din jur, deprins mai mult să critice decât să laude, Ştefan Hostiuc îşi impune aceleaşi rigori faţă de munca sa la editarea revistei, precum şi faţă de colaboratori. Cât face numai că se ambiţionează să menţină ţinuta poligrafică elegantă, tipăritura de cea mai înaltă calitate, pe hârtie velină, manifestând faţă de ilustrare şi forma exterioară nu mai puţină grijă decât în privinţa profunzimii conţinutului. Tonul problemelor abordate îl dau editorialele sale, care pot servi drept program de activitate pe tărâmul revigorării vieţii naţionale. Aşadar, numerele 1-2 din 2019 abordează două subiecte vitale, fiind consacrate literaturii române în Ucraina şi fenomenului plecării românilor din Ucraina la câştig în Uniunea Europeană. Pare că sunt teme cu totul străine una de alta – din sfera înaltă a spiritului şi din proza vieţii mercantile. Însă şi una şi alta sunt legate de rezistenţa românului sub tăvălugul asimilării, rezistenţă prin cultură, prin limba maternă. Genericul editorialului „Literatura română şi rolul ei salvator pentru comunităţile istorice din afara ţării” a însufleţit discuţia la „masa rotundă”, cu participarea unor figuri reprezentative ale scrisului românesc din nordul Bucovinei şi Basarabia. Din România sunt încadraţi în dezbateri ing. Mircea Irimescu, istoric al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, şi dr. Gina Puică, lector titular la Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava. Discutând în jurul axiomei că „lupta pentru limba română în Ucraina include implicit lupta pentru literatura română, o luptă grea, care necesită curaj şi tenacitate, implică toate forţele intelectuale ale comunităţii”, participanţii lansează propuneri şi soluţii. Acestea, adică problemele şi soluţiile, sunt puse în evidenţă şi în alte materiale incluse în respectivele numere de revistă: „Librăria «Mihai Eminescu» din Cernăuţi”, autor Eugen Pătraş, articolul dr. Alexandrina Cernov despre istoricul şi perspectivele de dezvoltare ale Editurii „Alexandru cel Bun”, „Primăvară înfrigurată la Herţa” a scriitoarei sucevene Doina Cernica, o prezenţă notorie la saloanele de carte organizate la Cernăuţi, şi altele. Ministrul consilier Edmond Neagoe a onorat „Mesagerul bucovinean” cu „Consideraţii privind câteva aspecte actuale ale dezvoltării literelor române în nordul Bucovinei”, din care desprindem ideea că „reîntregirea culturală a Bucovinei este cel mai important proiect al intelectualilor români de pe ambele părţi ale frontierei”. Pentru delectarea sufletului găsim fragmente de proză ale scriitorilor Gheorghe Calamanciuc, Teofil Ţureanu, Leo Butnaru. Dumitru Apetri salută elogiativ frumoasa realizare editorială – cele trei volume „Enciclopedia Bucovinei”, rodul muncii lui Emil Satco şi Alis Niculică, iar criticul literar Ştefan Broască ne prezintă valoarea de unicat a albumului „Cernăuţi. Arhitectură europeană. Arhitectură românească, 1860-1940”. Bucovinenii din diaspora sunt prezenţi prin confesiunea lui Mihai Hostiuc despre peregrinările sale pe diverse meridiane ale globului. Poate cititorul va vărsa o lacrimă citind „Lacrimi din piatra răbdării” – povestea auzită de mine de la o mamă „cu inima arsă”, nevoită să-şi câştige pâinea în străinătate. Încheie Gheorghe Dolinski cu „Lut, lemn şi… istorie” – toate dându-şi întâlnire într-o superbă zi de vară la Rădăuţi.

Deschizându-se cu editorialul „Moldovenismul, o doctrină politică”, semnat de redactorul-şef, numerele 3-4, abordează unul din cele mai sensibile şi vulnerabile subiecte pentru românii din Ucraina – divizarea artificială a unei etnii, confruntarea şi semănarea adversităţii între fraţi de acelaşi sânge şi aceeaşi limbă. Cu argumente forte despre cum a fost înfăptuit şi continuă să fie implementat „moldovenismul” în Republica Moldova, implicit în Ucraina, în special regiunea Odessa, ne vin reputaţi oameni de ştiinţă – Elena Negru, Octavian Ţîcu, Ion Eremia, Dorin Popescu…

Tot în aceste numere sunt puse în evidenţă, mereu actuale şi aducătoare de nelinişte, problemele învăţământului în limba română, sortit dispariţiei în Ucraina. În paginile următoare, avocatul Eugen Patraş evocă vizita regelui Mihai în satul său natal Bahrineşti, eveniment extraordinar de la care, la 30 mai 2019, s-au împlinit 20 de ani. Un fior regal străbate şi din ampla relatare (emotivă, lirică) a Doinei Cernica despre masa rotundă „Eminescu în limbile lumii”, organizată la Cernăuţi al patrulea an consecutiv de dr. Gina Puică. Cu certitudinea că din cele expuse se evidenţiază calitatea revistei şi rolul ei în menţinerea românismului în teritoriile înstrăinate, nu mă voi opri şi la celelalte materiale care dau prestanţă publicaţiei, lăsându-le la judecata cititorului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: