Îmbătrâneşte noaptea...

Îmbătrâneşte noaptea…

Îmbătrîneşte noaptea-n jurul meu, 

Gătită-n straie de-mprumut şi moarte,

Bat clopotele ultimului zeu

Şi rugi albastre fumegă-ntr-o parte,

Iar cerul se-mpietreşte peste tot,

Zvârlind în noi cu zile căzătoare,

Pentru zăpezi căutăm un antidot,

Minţindu-ne că zborul nu mai doare,

Ne dezvelim de numele stingher,

Rămânem goi în gerul din fântână,

Şi adunăm cuvintele din cer

Tăindu-ne cu verbele la mână,

Şi înc-un an s-aşază-n insectar,

Însuliţat cu bolduri într-o coastă,

Cu aripi reci, visează tot mai rar

O noapte pătimită şi albastră,

Iar noi, desculţi, păzim mereu cu sârg

Colecţii infinite de milenii,

Din când în când mai coborâm la târg

Şi vindem rumeneală pentru denii,

Din subsuoara noastră, hotărât,

Se naşte-o noapte nouă şi se duce…

Rămânem cu tot raiul zăvorât

În cumpăna amară de sub cruce…

MIHAELA GRĂDINARIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: