Ce aveţi cu Victor Ponta?

 Poate că întrebarea corectă ar fi „Ce are Victor Ponta cu noi?“. Dar să observăm mai întâi că personajul nostru nu se lasă, ci insistă să ne fie neapărat mare „conducător“, iar de la pierderea alegerilor prezidenţiale din 2014 şi mai cu seamă de la demisia pricinuită de omorul de la „Colectiv“ încoace îşi caută cărarea pierdută, însă nu o mai găseşte.

Presa a manifestat oarece înţelegere pentru tânărul politician până la accederea în postul, prea înalt pentru dânsul, acela de prim-ministru, când, dintr-o dată şi-a pierdut bunul-simţ (politic), iar modestia şi-o afişa doar teatral. Apoi l-a privit de sus pe coechipierul de preşedinţie USL, Crin Antonescu, şi a încălcat mocofăneşte celebrul lor gentlemen’s agreement după ce s-a văzut cu sacii în căruţă. (Adică, înţelegerea iniţială era că şeful liberalilor îi va susţine candidatura la postul de prim-ministru, ceea ce s-a şi întâmplat, iar Ponta al social-democraţilor îl va susţine la alegerile prezidenţiale pe Crin Antonescu, ceea ce nu s-a mai întâmplat). A fost mai importantă pohta de a candida el însuşi decât bărbăţia politică. Este cel mai urât şi josnic act de trădare a unei prietenii politice după 1989.

Sarabanda greşelilor şi degringolada moral-politică au continuat neabătut: aroganţa l-a determinat să se împăuneze cu un miting electoral faraonic pe stadionul „23 August“, când subţirimea personajului şi poftele sale de putere şi mărire au fost evidente pentru toată lumea. Era clar că manifestarea mirosea intenţionat a ceauşism, iar activiştii din jurul său puseseră în operă un cult costisitor şi deşănţat al personalităţii, de parcă ne întorseserăm cu 25 ani în urmă. De minciuni groase, de fake news-uri nu mai zic. A fost momentul în care oricine îi putea anticipa eşecul, un moment în care presa serioasă şi liberă l-a lăsat din braţe.

A pierdut prezidenţialele, deşi era convins de victorie la scor, ca urmare s-a stârnit omerta ameninţărilor în partid, iar după cele 64 victime de la „Colectiv” n-a avut încotro şi a trebuit să demisioneze de la Palatul Victoria şi să piardă şefia PSD, căci o altă stea se înălţa-agita la orizont, aceea a lui Liviu Dragnea. A stat retras din prim-plan o perioadă destul de scurtă, ca apoi să ne trezim cu Pro România, un partid „pâlnie“ prin care să se procopsească cu parlamentarii pesedişti fugari şi ce-o mai fi pe lângă ei, pentru a-şi lua înapoi partidul şi a se aşeza în locul lui Dragnea. Politică de lift care o vreme i-a reuşit.

Stânga s-a aşteptat ca fostul lider PSD şi Pro România să pună umărul la bunul mers al guvernării nu numai a lui Grindeanu, Tudose, ci şi a Vioricăi Dăncilă, dar Victor Ponta a devenit deodată „mare jucător“, după modelele instaurate de Vadim, Năstase, Băsescu… Astfel, pune umărul la căderea guvernului stângii, apoi sprijină instalarea guvernului liberal, însă, nemulţumit probabil de oferta lui Ludovic Orban, nu face pasul strategic, îndepărtându-se atât de aripa liberală a propriei formaţiuni, cât şi de aceea social-democrată din jurul lui Mihai Tudose. Şi aşa a început dezastrul pe care-l anticipam…

Acum e vremea întrebărilor: ce a vrut Victor Ponta de fapt? De ce l-au refuzat liberalii şi Orban? N-a ştiut să negocieze sau nu avea o bază solidă de negociere? De ce nu l-au urmat pesediştii, pemepiştii… aşa cum ne tot anunţa triumfător? Iar acum de ce i se risipeşte turma adunată cu atâtea momeli şi intenţii războinice?

Întrebările de mai sus au un punct comun nevralgic: trădarea din 2014 care-l va urmări toată viaţa şi-l va costa cariera de mare politician. Căci jocurile politice au o marjă de acceptare, destul de mare la noi, însă trecerea liniei roşii atrage după sine consecinţe dintre cele mai perverse. Jocurile de picioare, trădările şi înţelegerile pe la colţuri dau oarece rezultate pe moment, numai că toate se răzbună, fiindcă politica românească nu mai reacţionează la aceiaşi stimuli din ultimul deceniu al secolului trecut.

Şi apoi este o mare tulbureală în capul acestui lider: ce doctrină, ce ideologie constituie esenţa Pro România şi cui se adresează? Numai celor ce îl adulează sau clienţilor politici pe care i-a servit în vremea prim-ministeriatului său? Ce fel de ţară vrea să ne construiască un astfel de împătimit de putere?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: