Ediţia facsimilată a Tetraevanghelului Suceviţa 24 – o capodoperă a artei medievale româneşti

În anul Centenarului Marii Uniri, dar şi Anul European al Patrimoniului Cultural, cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi sub îngrijirea Maicii Stareţe, Stavrofora Mihaela Cozmei, dimpreună cu obştea Sfintei Mănăstiri Suceviţa, a fost finalizată varianta facsimilată a Tetraevanghelului slavon Suceviţa 24 – Tetraevanghelul Suceviţa 24. Carte tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Mănăstirea Suceviţa, 2018, XXV p., 312 f. – ca „un omagiu adus în cinstea marelui eveniment – 100 de ani de la Marea Unire (1918-2018) a neamului românesc în hotarele istorice ale ţării noastre” (p. II). Tetraevanghelul – unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate manuscrise miniate româneşti, a fost realizat la comanda lui Ieremia Movilă şi dăruit mănăstirii la câteva luni după moartea voievodului, în 1607, potrivit inscripţiei pe coperta ferecăturii în argint aurit: „Acest Tetraevanghel s-au ostenit şi l-au făcut şi l-au ferecat Io[an] Ieremia Movilă voievod şi doamna lui, Elisabeta, şi fiul lor, Io[an] Constantin voievod. Şi l-au dat întru pomenirea lor, în mănăstirea lor nou construită, numită Suceviţa, unde este hramul Învierii Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în anul 7115 [1607], martie 25”. Ferecătura manuscrisului (38 x 28 cm) poartă marca meşterului argintar Gligorie Moisiu.

O echipă întreagă (vom aminti aici doar numele fotografului drd. Petru Palamar) a contribuit la prelucrarea imaginilor şi tehnoredactare, sub coordonarea părintelui protosinghel Marcu Petcu.

În Predoslovie (p. V), Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, inspirat de unele dintre textele ziditoare din Noul Testament, scrie despre rolul miniaturilor/icoanelor în textul Sfintei Evanghelii: „Dumnezeu, cel nevăzut cu ochiul trupului, ni S-a făcut cunoscut atât prin cuvintele Sale, cât şi prin icoană. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este în fapt Icoana, adică «chipul lui Dumnezeu Cel nevăzut» (Coloseni 1, 15)”. În continuare, într-un scurt Cuvânt înainte (Tetraevanghelul voievodului Ieremia Movilă) (p. XI-XIII), semnatara acestor rânduri prezintă importanţa şi particularităţile manuscrisului facsimilat, printre primele opere ale şcolii de miniaturişti coordonată de mitropolitul Anastasie Crimca. Tetraevanghelul Suceviţa 24 (numit astfel după numărul de inventar, în cadrul colecţiilor speciale din biblioteca mănăstirii) a fost semnalat şi descris pentru prima oară, în 1883, de episcopul Melchisedec Ştefănescu, cu ocazia unei vizite de documentare la mănăstirile vechi din Bucovina. Expoziţia de artă veche şi modernă românească organizată la Paris şi la Geneva, în anul 1925, îl introduce în circuitul ştiinţific internaţional. Cu această ocazie, marea bizantinistă Sirarpie Der Nersessian a stabilit apartenenţa manuscrisului la grupul Parisinius graecus 74 şi a publicat pentru prima oară configuraţia privind raporturile şi filiaţiile dintre manuscrisele grupului, care în mare parte au rămas valabile până astăzi. Realizate între secolele al XI-lea şi al XVII-lea, în scriptorii importante din Bizanţ, Georgia, Bulgaria şi România, aceste Tetraevanghele se păstrează astăzi în muzee şi biblioteci din Paris, Tbilisi, Londra, Mănăstirea Suceviţa, Varşovia şi Moscova. Tetraevanghelul de la Paris, cel mai vechi (care a dat şi numele grupului), a fost caligrafiat şi miniat în Mănăstirea Studion din Constantinopol. Aceste manuscrise au în comun miniaturile în ciclu iconografic intercalate în text (sistem practicat în arta bizantină încă înainte de secolul VII), pe lângă cele pe pagini întregi. Cele 346 de miniaturi ce ilustrează textul Tetraevanghelului Suceviţa 24 se caracterizează printr-o vizibilă originalitate din punct de vedere iconografic. Unele miniaturi sunt preluate din frescele Suceviţei (de pildă, tabloul votiv), în altele pot fi surprinse elemente din cadrul înconjurător (biserici şi cetăţi moldoveneşti, natura şi peisajul local, elemente de mobilier şi de vestimentaţie), prezente în manuscrisele şcolii lui Anastasie Crimca.

„Somptuoasa ediţie”, „cartea-comoară” cum a denumit-o cunoscuta scriitoare Doina Cernica, în generoasa prezentare a celei de-a VI-a ediţii a Salonului Internaţional de carte „Alma Mater Librorum” („Crai Nou”, 17 mai 2019), găzduită de Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, a atras atenţia prin dimensiunile respectabile (reproduce caracteristicile manuscrisului original), prin eleganţa şi marea varietate a paletei cromatice a miniaturilor şi a elementelor de ornamentică. Con-ţine 312 file (hârtia velină şi satinată aminteşte de calitatea pergamentului din manuscrisul original) şi este scris cu cerneală neagră; titlurile, iniţialele, indicaţiile tipiconale, unele semne de punctuaţie sunt cu soluţie de aur. Ediţia facsimilată redă scenele şi motivele ornamentale de pe coperte: „Învierea Domnului” (sub forma Coborârii la iad) şi „Botezul Domnului”.

Pentru a veni în sprijinul celor interesaţi, îngrijitorii ediţiei au numerotat filele, iar la sfârşit au adăugat o Listă a miniaturilor. De asemenea, informaţiile de pe versoul foii de titlu, Predoslovia, Cuvântul înainte şi Lista miniaturilor sunt traduse în limbile engleză, franceză, rusă şi germană. Fără îndoială, această impresionantă ediţie facsimilată va fi un bun exemplu de urmat pentru toate bibliotecile noastre, care deţin manuscrise miniate şi ornate.

 OLIMPIA MITRIC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: