Au trecut şi alegerile !

Relaţiile armonioase între oameni se clădesc întotdeauna pe vise şi preocupări comune. Acelaşi vis sau aceeaşi preocupare generează un întreg cortegiu de idei, de gânduri, de sentimente şi de acţiuni. Energiile a doi sau mai mulţi oameni lucrează împreună în acelaşi scop, iar aceasta are ca efect comunicarea armonioasă, sprijinul reciproc, întâlnirea benefică şi întâlnirea creatoare. Dacă un cal trage la dreapta şi altul la stânga, căruţa are puţine şanse să se deplaseze cu succes. La fel se întâmplă şi cu noi, oamenii. Noi, cei care avem nevoie să înţelegem cu precizia ceasornicului diferenţa dintre visul care ne leagă şi ne ajută să rămânem împreună şi interesul care ne expune la despărţire, la a „trage” fiecare în sensuri opuse, chiar dacă avem interese comune. Dacă este vorba de interesul social, atunci dispare fondul prietenilor, al relaţiilor, simpla bucurie de a fi împreună şi apare goana după putere, atunci când survin deprimările ori confuziile. Confuzia ne alimentează dilemele şi ne îngustează teribil de puternic câmpul experienţei afective, dar şi pe cel al experienţelor pe care le trăim în realitatea imediată. Devenim intoleranţi, tentaţi să urâm şi să ne expunem suferinţele mintale pe terenul minat al confuziei pe care o facem între „interes şi dezinteres”.

Raportând la nivelul ţării, am asistat de zeci de ori la faptul că nu era trasă „căruţa” în aceeaşi direcţie. De aceea am avut parte de „spectacole” urâte: dacă într-o parte a ţării se organiza o întrunire de interes naţional pe o temă bine stabilită, într-o altă parte a ţării se organiza „un spectacol jalnic”, cu lozinci ce stârneau indignare şi silă. Şi asta presupunea cheltuieli enorme, fonduri care puteau fi folosite la atâtea nevoi de care e plină ţara!!!

După alegerile din noiembrie a.c., sperăm că va fi trasă căruţa în aceeaşi direcţie, că va fi o armonie, acelaşi interes şi poporul va apuca să vadă o Românie cu adevărat normală, după o istorie mutilată şi politizată la maximum, după distrugerea sufletelor, a omeniei şi a raportului faţă de om.

Astfel: – Numirea într-o funcţie să fie făcută cu multă atenţie – persoane cu integritate şi probitate morală recunoscute pe scară largă la nivelul societăţii.

– Respectul faţă de lege să fie obligatoriu, nu facultativ;

– Justiţia să devină un templu al dreptăţii;

– Procese competente şi competitive pentru om, îndreptarea soluţiilor nedrepte.

– Abuzurile comuniste să nu fie prescrise, aşa cum nu sunt prescri-se abuzurile asupra victimelor Revoluţiei din decembrie 1989;

– Acei ce chinuiesc cetăţenii cu probleme să înţeleagă noţiunea de bine sau de normalitate, altfel n-au ce căuta în funcţii de răspundere. Omul nu se poate pretinde „educat”, atâta vreme cât nu-şi educă mintea şi inima în a simţi iubirea faţă de semeni, afecţiunea dezinteresată, absenţa oricărei condiţionări. Abia după ce acest proces se fixează în noi, devenind instinctiv ca un program, ca un reflex pavlovian, putem dărui dezinteresat, putem ajuta fără aşteptări şi putem susţine relaţiile de care suntem legaţi şi printr-un interes. Abia atunci putem accepta că oamenii pot greşi, pot fi neatenţi, pot avea momente mai puţin inspirate sau acţiuni îndoielnice şi abia atunci iubirea faţă de oameni din interiorul nostru poate ierta acestea toate şi poate trece peste ele cu înţelepciune. Căci, precum a spus Hristos, „iubirea iartă totul, rabdă totul şi crede totul şi, este de la sine înţeles, că lipsa ei procedează pe dos”.

 ARTEMIZIA GHEORGHI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: