Fără PSD moare România!

La finele lui decembrie 1989, social-democraţia românească, adică fostul PCR, făcuse rost peste noapte de o mulţime de lideri-ideologi între care la loc fruntaş tronau Ion Iliescu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Petre Roman, Adrian Năstase…, cu toţii aşteptaţi să ducă România spre înaltele culmi ale modelului suedez, foarte la modă printre emanaţii revoluţiei. Evident că mirosea de la o poştă a gargară politicianistă, numai bună de „prostit poporul cu televizorul“, fiindcă Suedia avea atunci unul dintre cele mai înalte standarde de viaţă, libertate şi democraţie, în timp ce la noi mineriadele profanau laboratoarele şi bibliotecile Universităţii bucureştene, spărgeau ţestele studenţilor cu barbă şi-i căutau pe intelectuali şi străini să-i ciomăgească şi să le ia gâtul. Erau detaşamente de asalt coordonate de Puterea politică cică social-democrată.

Din păcate, în spatele cortinei social-democrate se ascundea elita de pradă a României postrevoluţionare, din timp pregătită, alcătuită din eşaloanele II şi III ale securităţii şi ale oligarhiei de partid, care, în numai câţiva ani, a reuşit să pună la pământ industria socialistă, agricultura, educaţia, cercetarea, transporturile, sănătatea…, creând lideri bogaţi, aroganţi şi mincinoşi, adevăraţi baroni sub bocancul cărora nu s-a putut construi mai nimic viabil şi democratic.

Au reuşit, în schimb, să păcălească o populaţie buimăcită, ieşită pe brânci din marasmul ceauşist, pe parcursul acestor 3 (trei) decenii de libertate şi democraţie câştigate cu sângele a peste o mie de eroi, iar acum a sosit scadenţa: social-democraţia şi-a risipit mai bine de jumătate din bazinul electoral, iar posibilitatea „recuceririi“ puterii politice şi a „renaşterii“ mişcării social-democrate pare acum o simplă şi goală iluzie, chiar dacă de ea vorbeşte plin de importanţă Adrian Severin [el le zice „reconquistă (sic!) şi risorgimento“!], devenit, iată, în recluziune, întâiul ideolog (snob) al PSD.

Nu ştiu cât de interesat este partidul de ideologia primitiv-manipulatoare promovată cu osârdie de A. Severin, cu toate că se suprapune peste fabulaţiile unor profeţi radicali ai stângii filoruse, retrograde şi revanşarde. Cică: 1. „Votul nu mai este o soluţie…, prin vot nu putem schimba nimic.“ 2. „O parte semnificativă a românilor…, edificaţi şi exasperaţi, va trece la proteste publice împotriva statutului colonial al României. Aceasta va duce la oficializarea dictaturii şi va accelera procesul de dezmembrare a ţării“ şi apoi „istoria va consemna dispariţia altui popor de pe harta lumii – nefericitul popor român.“

Bate şaua ca să priceapă poporenii că fără PSD la butoane piere România, că fără marele patriot teleormănean, cel ce acum plânge în arest de dragoste pentru România (nu şi atunci când se împroprietărea cu ostrovul Belina), ni se îneacă toate corăbiile. Ce ne sugerează A. Severin? Că fără o dictatură a stângii dragniote, fără a anula alegerile libere, ţara noastră n-ar putea fi din nou ce-a fost şi mai mult decât atât, adică înapoi la Ceauşescu-Dragnea şi la cea mai înaintată dintre societăţi, un partid, un comandant, un popor. Că nici vorbă de apartenenţa la NATO şi UE, decizie proastă(?) tot a PSD, care ne-a transformat în simplă colonie, lipsindu-ne aşadar de mult iubita suveranitate. Care suveranitate românească? Aceea limitată prin doctrina lui Brejnev?

Dacă e pe-aşa, nu înţeleg de ce nu se revoltă Canada, Australia, care recunosc întâietatea reginei Elisabeta a II-a a Angliei, apoi Franţa, Germania, Italia, Spania, Olanda…, unde democraţia şi libertăţile nu sunt vorbe de clacă. Toate au semnat acelaşi tratat de aderare ca şi noi, acceptând fără mofturi naţionaliste cedarea unei părţi din suveranitate către NATO, Parlamentul şi Preşedinţia CE. Le-a împiedicat cedarea suveranităţii să devină cele mai performante economii şi societăţi? Ba din contra – factura apărării le-a devenit suportabilă, degajând fonduri pentru modernizare economică, educaţie şi sănătate. Toţi sunt conştienţi că forţa economică şi militară vine din unire şi interconectivitate, nu din izolare şi ploconire la poarta lui Putin.

Încă de pe vremea butadei cu H2O îl suspectez pe A. Severin de pafarism-amatorism cras şi eludare a ştiinţelor politice de pe poziţia autodeclarată de mare guru al social-democraţiei, dar acum suspiciunea a devenit convingere.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: