„Doamne, Dumnezeule, ce ţară frumoasă avem !”

Născută pe 3 decembrie în Boian, absolventă a Facultăţii de Jurnalism din Chişinău, de o viaţă în echipa „Zorilor Bucovinei” (ziarul românilor din Ucraina), Maria Toacă este un condei cunoscut nu numai în nordul şi sudul Bucovinei, ci şi mai departe, graţie colaborării cu „Memoria. Revista gândirii arestate” şi cu alte publicaţii din România şi din Republica Moldova. A debutat editorial cu volumul „Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi” (Suceava, Editura „Muşatinii”, 2014), scris împreună cu Doina Cernica, volum distins cu Premiul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România pentru cartea de presă şi cu Marele Premiu „Bucovina” al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. A publicat „Martiri români din infernul foametei” (Cernăuţi, 2018), „Dulce-amar de Bucovina”, din nou cu Doina Cernica (Suceava, Editura „Muşatinii”, 2018), şi tot în anul 2018, Maria Toacă a apărut în bibliotecile bucovinenilor cu „Drumuri de dor prin ţara dragă” (Cernăuţi, Editura „Misto”), cu un cuvînt-înainte semnat de Elena Condrei şi cu un motto din Radu Gyr.

Dedicată „în anul Centenarului UNIRII” nepoţeilor, Veronica şi Teodor, aceasta din urmă este o apariţie insolită şi în rândul cărţilor tipărite sub egida aniversării marelui eveniment de la 1 Decembrie 1918, şi între cele de călătorie, de obicei cu impresii ale condeielor autohtone sau străine, dar niciodată până acum, după câte ştim, ale unei românce de pe pământul său înstrăinat. Este o călătorie iniţiatică, un dar făcut de Iulian Andrieş părinţilor săi, ziariştii Maria Toacă şi Tudor Andrieş, în care cei trei o au alături şi pe Veronica, astfel că trei generaţii de români, născuţi prin cruzimea istoriei în Uniunea Sovietică şi în Ucraina, îşi cunosc ţara de sânge şi de limbă străbătând-o de la un capăt la altul din anul 2012 încoace. Iulian le propune itinerare complexe, cu locuri care vibrează în inima bunicilor din povestirile şi amintirile părinţilor, dar şi cu spaţii cu frumuseţi surprinzătoare, de multe ori prea puţin sau deloc cunoscute chiar românilor din România. Pregătită şi construită sufleteşte să vadă în primul rând, dacă nu în exclusivitate, splendorile ţării dragi, venind dintr-„un tărâm cu răni netămăduite”, putând să apară „din alt lut, din alt sânge, cu un alt fel de inimă şi alte sentimente pentru frumos” sau putând să-şi poarte „povara destinului undeva prin Siberia”, Maria Toacă nu încetează să-i mulţumească Celui de Sus pentru „minunea” că s-a născut „din neam de români”, că deşi plătind un preţ greu, de jertfă, „am ajuns să-mi fie drag tot ce-i românesc, să pornesc în căutarea rădăcinilor”.

Fireşte, cei patru nu au cum să fie, nu sunt călători obişnuiţi. Chiar dacă micile întâmplări surâzătoare nu lipsesc, fiindcă au alături, prin Veronica, ştrengăria, candoarea, curiozitatea drăgălaşă a copilăriei, există în ei o gravitate, o solemnitate, o trăire care îi distinge: „Lumea din jur umbla relaxată printre statuile ce refăceau anturajul secolelor trecute. Nu ne evidenţiam cu nimic, deşi spre deosebire de orăşenii ieşiţi la plimbare într-o zi de odihnă, noi pluteam pe valurile istoriei evocând atmosfera din dimineaţa zilei de 1 Decembrie 1918, când spre Alba Iulia se revărsau imense torente populare, pornite să consfinţească unirea începută cu trei veacuri în urmă, tot în acest loc, de Mihai Viteazul, dar şi mai proaspăta decizie a basarabenilor şi bucovinenilor de a rămâne pe vecie uniţi. […] Şi dacă pentru străini Alba Iulia e o extraordinară atracţie turistică, pentru noi a fost şi este locul în care Dumnezeu i-a auzit, i-a fericit, i-a înălţat pe scara virtuţilor pe români”. Acest fel de a fi în care îşi spune cuvântul o anume sobrietate a moldovenilor din Ţara de Sus, dar mai ales condiţia lor de români aflaţi sub ocupaţie de zeci de ani, cu un viitor nedesluşit, dacă nu chiar tragic, îi deosebeşte şi de românii din partea stângă a Prutului, „mai descătuşaţi decât bucovinenii din nordul înstrăinat. Am impresia că se comportă […] ca nişte oameni care vor intenţionat să atragă atenţia, să ştie toată lumea că nu sunt nişte străini, ci la ei acasă. Noi, românii din ţinutul Cernăuţilor, suntem mai timizi, mai tăcuţi. Posibil şi din cauză că ne simţim străini la noi acasă, mereu avem grijă să nu incomodăm pe cineva cu limba noastră – la Cernăuţi pentru că vorbim româneşte, iar în România pentru că nu vorbim la fel româneşte ca românii din Ţară”. În acelaşi timp, micuţa Veronica este crescută de părinţi şi bunici în credinţa că „nu există o altă limbă mai dulce şi mai frumoasă decât româna” şi că limba maternă trebuie să fie învăţată şi îndrăgită înaintea oricărei alte limbi.

Oare merităm, oare merită România atâta iubire?, te întrebi la sfârşitul acestei cărţi sfâşietoare prin muzicalitatea dulce a relatării, fără niciun reproş pentru ceea ce ar trebui să ne reproşăm în permanenţă: indiferenţa ţării dragi faţă de soarta românilor din nordul Bucovinei, cu limba română izgonită din şcoli, cu ziarul românilor din Ucraina abia respirând, cu banii promişi pentru salvarea casei lui Aron Pumnul niciodată ajunşi, cu crucile înaintaşilor împinse adânc, îngropate în ţărână de cele ale stăpânilor de-acum.

Ziaristă militantă pentru cauza românilor şi a limbii române, Maria Toacă îi cheamă implicit pe cernăuţeni să-şi vadă, să-şi cunoască Ţara pentru ca „să ne tratăm o insuficienţă sufletească”, îşi dăruieşte şi dăruieşte această călătorie alor ei, familie şi neam, pe „tărâmuri tămăduitoare”, ca un răstimp de adunare a puterilor, pentru „idealul nostru pentru secole înainte”.

Aş alege în încheiere, pe lângă invitaţia la lectura – în măsura posibilităţilor, dar neuitând că o putem găsi şi la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava – a cărţii Mariei Toacă, lecţia unei altfel de priviri pentru România noastră decât ne-am obişnuit şi mai ales îndemnul la un drum în nordul Bucovinei, o călătorie cu care, la rându-i, fiecare român din ţară este dator, măcar o dată, măcar la una dintre „sărbătorile de respiraţie românească, unde se adună neamul grămăjoară să-şi plângă durerile, dar şi să amintească lumii că la Cernăuţi românii n-au murit”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: