Buchiseli. Complicata cale către normă

În evoluţia fonetică a cuvintelor româneşti, al cărei stadiu final ar putea fi considerat cel reprezentat de norma actuală ortografică şi ortoepică (fără să ignorăm posibilitatea unor schimbări viitoare), s-au înregistrat felurite tendinţe şi diverși factori de influenţă. Se întâmplă ca, în unele cazuri, forma originară (moştenită din latină) să se supună, mai întâi, unei fireşti şi generale înclinaţii de pronunţie, pentru ca, ulterior, prin secole, în condiţiile întoarcerii, în mediul cultivat, la etimonuri şi sub înrâuriri de factură neologică, variantele odată normale să devină eronate, norma favorizându-le pe cele originare. O asemenea evoluţie sinuoasă au cunoscut, de pildă, adjectivele româneşti provenite din substantive cărora li s-a adăugat sufixul latinesc aticus.

Înainte de a detalia fenomenul lingvistic mai sus invocat, este de remarcat că actualelor abateri de la normă din categoria vizată (a adjectivelor) le corespund unele oarecum similare, dar care afectează substantive sau verbe: jăratec („cai care mănâncă jăratec” – omiedesemne.ro, 2019; corect: jăratic, din sl. zaratuku); ostatec („a fost luat ostatec de turci” – agerpres.ro, 12 mai 2019; „e luat ostatec şi evadează” – tribuna.ro, 29 iulie 2019; corect: ostatic; pe internet, proporţia este de de 196 000 ocurenţe pentru ostatec, faţă de 254 000 pentru forma corectă); petec „niciunul din petecele acelea divers colorate” – romanialiterara.com, nr.31/2019; corect: petic-petice; probabil moştenit din lat. pittacium; forma nerecomandată pare să fie generată prin asimilare fonetică, sub influenţa celorlalţi e); a pureca („au luat la purecat” – ProTV, 6 august 2019; corect: a purica, puricat; moştenit din lat. pulicare).

Revenind la adjective şi la sufixul de origine latină menţionat, ar fi de precizat că lista lor şi implicarea lui în formarea unor cuvinte sunt ample, iar fenomenul reprezentat a atras atenţia unor lingvişti reputaţi. Ei au constatat, în primul rând, că sufixul latinesc –aticus, care, în general, ajută la alcătuirea, în limba română, a unor adjective ce denumesc caracteristici ale substantivelor din care sunt derivate, a fost moştenit în majoritatea limbilor romanice (însă, în zona occidentală din spaţiul acestora, el a avut şi funcţia de sufix substantival).

O listă a cuvintelor româneşti cu pricina ar putea cuprinde – rămânând departe de a fi completă şi prezentate într-o ordine întâmplătoare – adjective precum lunatic, nebunatic, zănatic, uşuratic, muieratic, singuratic, spânatic, îndemânatic, primăvăratic, văratic, tomnatic, iernatic, roşiatic, gălbenatic…

După cum se vede, înşirate în varianta acceptată de dicţionarele normative, ele exprimă majoritar particularităţi din aria semantică a unor atribute mentale sau a frivolităţii, trăsături inspirate în denumire de specificul anotimpurilor sau nuanţe cromatice. Între ele, ca etimologie, zănatic pare a fi cel mai interesant, datorită variantei zânatic, care ar proveni, după Al. Ciorănescu, din zână sau, conform altor dicţionare, din *dianaticus (de la Diana).

Aşa cum sugeram la începutul acestui episod, norma pronunţării şi scrierii terminaţiei cuvintelor de genul celor mai sus înscrise în listă constituie o opţiune cu determinări multiple. Dacă, aşa cum aprecia Al. Rosetti şi alţi lingvişti, -aticus a dat pe teren românesc pe –atec, urmând o evoluţie firească, în sensul transformării lui i (scurt) din latină în e, acesta pare să fi coexistat cu –atic (favorizat în anumite zone), pentru ca, în timp, cel din urmă să câştige teren şi să fie consacrat ca literar. Au contribuit, probabil, în acest sens, atât cunoaşterea de către unii vorbitori a formei originare latineşti, cât şi, mai ales, numeroasele neologisme (împrumutate ca atare preponderent din franceză), în cazul cărora, dată fiind şi prezenţa lor în limbajul cult, nu cunosc oscilaţii, păstrându-l constant pe i: aristocratic, climatic, dramatic, dilematic, aviatic, pragmatic etc.

În etapa actuală a limbii române a devenit predominantă, după cum anticipam, varianta acceptată de limba standard, dar şi cea ajunsă „abatere” este destul de frecvent auzită sau întâlnită în scris. Dacă greşitul…muieratec este atestat de Google într-o proporţie de 865/8130, zănatec chiar îl depăşeşte în folosire pe corectul zănatic (8840/7940). E de presupus că preferinţa neinspirată pentru –atec ar putea fi determinată de convingerea unor persoane snoabe că pronunţia cu -i- ar fi specifică oralităţii populare sau persoanelor needucate (aşa cum se întâmplă, de fapt, în ultimile, fetile, păcatile etc.), prin reacţie fiind… ilustrată hipercorectitudinea.

I. NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: