Se întâmplă în Pârteştii de Jos

 Sub devizele „să-i onorăm pe cei care merită”, „Satul meu şi neamul meu”, urmând bune tradiţii, în ziua de 16 noiembrie 2019 a fost sărbătorit Bădia Strugaru Dumitru a lui Iacob, la împlinirea vârstei de 100 de ani.

În cea de-a doua ediţie a monografiei comunei Pârteştii de Jos (1415 – 2015), prilejuită de împlinirea la 13 aprilie 2015 a 600 de ani de la atestarea documentară a satului nostru prin hrisov domnesc semnat de domnitorul Alexandru cel Bun pe 13 aprilie 1415, la pagina 580-581 a volumului de 642 de pagini, o scurtă notă biografică relevă că sărbătoritul nostru s-a născut pe 13.XI.1919; atunci scriam că Bădia Dumitru, pe care-l ştiu de când eram şcolar, este energic, optimist şi cu memoria întreagă; parcă-l ocoliseră timpul şi necazurile vieţii, ale războiului şi a ceea ce a urmat. Ca preşedinte al Asociaţiei Veteranilor de război din comuna noastră, l-am revăzut astăzi la fel, doar cu un mic defect de auz.

Nu-mi vine să-i spun moş Dumitru, deoarece aşa cum arăta la masa festivă, vizavi de noi, prefer apelativul de bădie. Uşor emoţionat ne povesteşte câte ceva din război: „cei doi mari făţarnici – Stalin şi Hitler au spus că garantează pacea – asta până în noaptea de 22 iunie 1941 când eram pe malul Prutului în dreptul comunei Cuza Vodă; în zonă a apărut războiul; un grup de infanterie a prins cap de pod dincolo pe Prut, dar dintr-o proastă coordonare, artileria Regimentului 52, cu tirul prea scurt, i-a amestecat cu pământul pe ai noştri şi câţiva care s-au retras, au murit înecaţi în Prut. Cu ajutorul cavaleriei ne-am refăcut şi iute am ajuns la Nistru; ruşii au opus o rezistenţă slabă. Comandantul batalionului nostru face apel la voluntari pentru străpungerea Nistrului. Cei zece, între care eram şi eu, aveam 5 mitraliere. Ştiam condiţiile: dacă izbândim, gloria e a noastră, iar de nu, nimeni nu are vreo pretenţie. În bărci nemţeşti am trecut Nistrul la adăpostul unui cot al râului, ocupând un dâmb pe malul rusesc, secerându-i pe ruşii care veneau deşi ca strujenii unui lan. Aşa au trecut şi de-ai noştri, şi nemţi cu pierderi mici, realizând în scurt timp un cap de pod de 26 km”.

Eroul nostru este decorat cu „Bărbăţie şi credinţă” şi înaintat la gradul de sergent. Frontul a mers mai departe spre Odessa, la Tatarca şi Dalnic pierderile fiind cumplite.

„Din 12 incursiuni în frontul rusesc, împreună cu sublocotenentul Săboi Drăghiu Alexandru, şi el tânăr ca mine şi fără familie, am adus în cinci încercări prizonieri ruşi pe care i-am dus la comandant. Odessa a căzut, dar au căzut cam 85% din efectivele unităţii mele. După un concediu de refacere am fost trimis în partea a doua a războiului, luptând în Munţii Tatra în componenţa „Regimentului 19 infanterie Caracal” până în mai 1945, când sunt lăsat la vatră.” L-am ascultat cu drag şi cu un fel de evlavie până când a cam obosit, respirând mai încet şi mai greu.

Recepţia de onoare a avut loc într-un local nou, elegant, civilizat, abia inaugurat, vizavi de Căminul Cultural, purtând numele lui Loncuţ, un mare artist din satul nostru, cu multe amintiri din lagărele de la ruşi; localul este opera unui tânăr din Pârteştii de Jos, Sahlean Dănuţ Casian, care a amenajat cu foarte mult bun gust acest restaurant în clădirea fostei case parohiale în care acum 70 de ani mă jucam cu fiul preotului Agapie, fiindu-mi coleg şi prieten.

La masă, bădia Dumitru era flancat de soţia sa, lelea Catrina, şi înconjurat de copii, nepoţi şi un boboc de fetiţă de numai 6 ani, o strănepoţică.

 În picioare, uşor zâmbitor, dar mândru, când a aflat că noi doi vom pleca la Suceava, a mulţumit tuturor pentru onoarea ce i-am făcut toţi cei vreo 40 de invitaţi, inclusiv doi preoţi, prieteni şi familia sa.

Acest elegant local este căutat şi de gospodinele noastre care fac deseori un popas din drumurile lor pentru un ceai, o cafea şi un sfat cu vecinele, ceea ce mi-a plăcut să aflu.

Ne-am despărţit de acea ambianţă cu regret, dar trebuia s-o facem înainte să ne prindă înserarea.

Închei spunând că „suntem modeşti, dar câteodată vrem să se ştie că suntem modeşti” şi vom menţiona şi alte evenimente care ar merita relevate şi care s-au desfăşurat la Primăria comunei noastre: olimpiada de matematică „Nicanor Moroşan”, devenită o tradiţie graţie unor pasionaţi profesori; premierea celor două gospodine Georgeta Jucan şi Mariana Andronic cu naşteri gemelare, dar şi a elevei Todosi Mihaela, cu rezultate remarcabile la examenul de evaluare naţională la absolvirea şcolii generale în 2019, în prezent liceană la Liceul „Petru Rareş” din Suceava; primăria noastră l-a omagiat pe badea Dumitru într-o şedinţă aparte pentru activitatea cu veteranii comunei, dar şi pentru talentul de constructor de case în toată viaţa sa. (Dr. IOAN IEŢCU)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: