Oameni și cărți

Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

„România: Documentele Marii Uniri, 1918” (cu text în limbile română, franceză şi engleză), ediţie revăzută şi adăugită, Argument: Ioan Scurtu, Editura Tipo Moldova, 2017, 178 pagini

Apărută în condiţii grafice excelente, Culegerea jubiliară din anul Centenarului – cartonată, colorată, trilingvă, pe foaie extra (format 20/28 cm) – reia, revăzută cu adăugiri, ediţia din 1993, apărută la Arhivele Statului, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, însoţită de un „Argument” al istoricului Ioan Scurtu. Acesta ne explică semnificaţia majoră a noii ediţii care, la propunerea Editurii Tipo Moldova, a sugerat ca odată cu noua Culegere jubiliară de documente ale Marii Uniri, cartea să fie însoţită şi de un „Album” de 8 pagini în care să fie selecţionate 100 de cărţi de istorie, consacrate eforturilor românilor pentru unitate.

Acceptând această propunere – convins că „istoricii şi-au adus propria contribuţie la cunoaşterea evoluţiei poporului român, la cultivarea conştiinţei naţionale, la susţinerea luptei pentru unitate naţională”, Ioan Scurtu consideră că o astfel de selecţie nu a fost uşoară, şi poate a exprimat „uneori” şi puncte de vedere „subiective”, dar o astfel de sinteză „poate fi de un real folos pentru înţelegerea unei probleme fundamentale”. Şi nu a oricăreia, ci a celei mai însemnate.

Culegerea de documente se deschide cu portretul Regelui Ferdinand – supranumit de contemporani şi urmaşi „Întregitorul” – sub poza căruia se află un fragment esenţial din „Proclamaţia către ţară” din 14/27 august 1916, elaborată şi difuzată odată cu intrarea României în războiul apreciat „pentru întregirea neamului”:

„Astăzi ne este dat nouă să întregim opera înaintaşilor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea românilor…”.

Autorul Ioan Scurtu, într-un exemplar şi lapidar „Argument”, relevă că Marele Război din 1914-1918 a marcat „o schimbare majoră” în Europa: apariţia de noi state naţionale sau întregirea altora. Pentru întreaga suflare românească, anul 1918 a însemnat împlinirea celui mai înalt vis al tuturor generaţiilor: „Basarabia, Bucovina şi Transilvania (cu Banatul, Crişana şi Maramureşul) s-au unit cu Vechiul Regat Român”. Iar Tratatele de pace din 1919-1920 au recunoscut juridic pe plan internaţional aceste eforturi ale românilor.

Autorul îşi ordonează textul în cinci capitole:

  1. „Preliminariile Unirii” – o sinteză densă, concentrată, chibzuită, temeinic argumentată asupra întregii evoluţii a românilor, de la zămislirea şi afirmarea lor statală, vreme de aproape două milenii, până la pregătirea şi împlinirea Marii Uniri.
  2. „Unirea Basarabiei cu România” – apariţia şi afirmarea mişcării de organizare şi afirmare naţională în contextul Revoluţiei din Rusia din februarie-martie; pagini din „Jurnalul” Elenei Alistar, deputată în Sfatul Ţării, în care sunt prezentate condiţiile înfiinţării Partidului Naţional din Basarabia; fragmente din documente de epocă: procese-verbale ale Sfatului Ţării, figuri de deputaţi – Gherman Pântea, Pantelimon Halipa, Ion Inculeţ, hotărâri adoptate şi imagini ale deputaţilor basarabeni; declaraţii şi imprimate privind Actul Unirii; Înaltul Decret regal al Unirii Basarabiei cu România, cu semnăturile Regelui Ferdinand şi şefului Guvernului român, Alexandru Marghiloman; Legea unirii Basarabiei cu România etc.
  3. Unirea Bucovinei cu România: Harta Bucovinei în ajunul Unirii, cu recensământul demografic din 1910, întocmită de Ion Nistor; Declaraţia din 6/19 octombrie 1918 a românilor ardeleni şi bucovineni aflaţi în România, privind hotărârea acestora de a lupta prin orice mijloace pentru împlinirea idealului naţional românesc; Primul număr al publicaţiei „Glasul Bucovinei”, fondată la Cernăuţi de Sextil Puşcariu (şi poza acestuia), Vasile Bodnărescu, Aurel Procopovici, Radu Sbiera – în care s-a publicat programul unioniştilor bucovineni – „Ce vrem?”, la 11 noiembrie 1918; Telegrama lui Karl Trauttmann despre Adunarea Naţională Română din Cernăuţi de la 18 octombrie/1 noiembrie 1918 – care s-a transformat în Constituantă a românilor din Bucovina; Telegrama din 24 octombrie/ 6 noiembrie 1918 a contelui Demblin către Curtea din Viena prin care arată că românii din Comitetul Naţional i-au cerut Guvernului României să ia populaţia Bucovinei sub ocrotirea sa; Sever Zotta (şi poza sa) cu pagina din jurnalul său, în care scrie că s-a format Consiliul Naţional al Bucovinei şi hotărârile adoptate; Procesul-verbal din 15/28 noiembrie 1918 al Congresului General al Bucovinei, cu ordinea de zi şi relaţiile dintre Bucovina şi România; moţiunea adoptată în acest congres privitoare la unirea cu România; Telegrama prin care Iancu Flondor îl anunţă pe Regele Ferdinand că s-a votat unirea Bucovinei cu România; Ion Nistor (şi poza sa) cu textul din „Glasul Bucovinei”, în care scrie despre unirea Bucovinei cu România, considerată „cea mai mare sărbătoare” a Bucovinei, la 16/29 noiembrie 1918; Declaraţiile germanilor şi polonilor prin care îşi exprimă adeziunea la unirea cu România etc.
  4. Unirea Transilvaniei cu România: o hartă a Transilvaniei în ajunul anului 1918; Poziţia lui Ştefan Cicio-Pop în Parlamentul din Pesta (prezentată de Nicolae Iorga în „Neamul Românesc”, în luna iunie 1918); Declaraţia de Independenţă a Transilvaniei, adoptată de Comitetul Executiv al PNR din Transilvania la 12 octombrie 1918 la Oradea, citită în Parlamentul din Pesta de Al. Vaiva-Voevod; Apelul Consiliului Naţional Român „Către Naţiunea Română” din noiembrie 1918, prin care românii sunt chemaţi la ordine, disciplină şi formarea de gărzi civile; Cuvântarea dr. ÎPS Miron Cristea din 25 octombrie 1918, publicată în ziarul „Lumina” , chemând la unitate naţională; Ziarul „Românul” anunţă la 8/21 noiembrie 1918 convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia; Apel adresat românilor, saşilor şi maghiarilor la 26 octombrie/ 6 noiembrie 1918 pentru formarea gărzilor naţionale, civile, săteşti; Credenţionalul emis din Blaj pentru delegaţia ce va participa la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918; Proclamaţia Adunării Naţionale de la 18 octombrie/ 1 decembrie 1918. Se adaugă imagini ale principalilor fruntaşi – Ştefan Cicio-Pop, Dr. Alex. Vaida-Voevod, membrii Consiliului Naţional Român, George Pop de Băseşti, Vasile Goldiş, fotografii şi fragmente din numeroase documente, inclusiv componenţa Consiliului Dirigent în frunte cu Iuliu Maniu ca preşedinte.

… În acest fel, culegerea „România: Documentele Marii Uniri, 1918”, împreună cu „Albumul 1918-2018. România – Marea Unire – 100 de cărţi”, apărut sub coordonarea istoricului Ioan Scurtu, este o adevărată enciclopedie concentrată a Centenarului din 1918.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: