Despre frig şi despre căldură în noiembrie 2019 la Chişinău

 Ajunse în zori în Autogara Suceava, descoperim un autocar cu înscrisul Suceava-Cernăuţi. De la informaţii aflăm că de puţin timp există şi o astfel de cursă, regulată, dimineaţa cu plecarea la ora 6,00 spre capitala istorică a Bucovinei. Astfel, ziua şi drumul nostru spre Republica Moldova încep cu o veste bună pentru toţi sucevenii.

Şi la Chişinău avem parte de o bucurie: periculoasa, întunecata trecere subterană de pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt spre bulevardul Negruzzi, unde se află hotelul la care tragem de obicei, a fost complet înnoită, modernizată. În schimb, vreo două din chioşcurile de la care cumpăram presă basarabeană în limba română au un aer de case părăsite, cu focul din sobă stins pentru totdeauna.

Ziua Mondială a Filosofiei cade în acest an, după Calendarul Iulian, de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Urările care se îndreaptă de pe micul ecran spre purtătorii numelor lor ne duc cu gândul la filosoful Mihail Radu Solcan, născut la Suceava, plecat prea devreme dintre noi. Mai târziu aveam să-i vorbesc despre el profesorului doctor habilitat în Filosofie Gheorghe Bobână, care intenţionează un volum patru al valoroasei sale lucrări „Istoria filosofiei româneşti” şi în care acest preţuit profesor şi gânditor originar din Bucovina ar merita să fie evocat.

Dimineaţa ne întâmpină rece, mohorâtă, dar sala polivalentă a Universităţii de Stat „Dimitrie Cantemir” este luminoasă şi încălzită de freamăt uman: Nicolae Becciu realizează interviuri, participanţii se salută, se îmbrăţişează, se bucură că se reîntâlnesc. Basarabenii află, şi uitându-se la televizor, şi ascultând radioul, de sărbătorirea acestei zile internaţionale de la doctor habilitat în Filosofie, conferenţiar cercetător Ana Pascaru, şefa Secţiei Filosofie a Institutului de Istorie, graţie căreia această zi este marcată la Chişinău imediat după punerea în practică a iniţiativei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Şi pentru că am pomenit de UNESCO, să cităm acest fragment din mesajul directorului său general, Audrey Azoula, la al cărui conţinut ideatic, în diverse formulări, se va reveni de mai multe ori la manifestarea de la Chişinău: „Filosofia este nu doar o disciplină fascinantă în teorie, ci şi o practică de zi cu zi ce poate transforma societatea. Ajutându-ne să descoperim diversitatea curentelor intelectuale la nivel mondial, Filosofia stimulează dialogul intercultural. Raţiunea şi cântărirea argumentată a opiniilor duc la clădirea unei societăţi mai tolerante, mai respectuoase. Pentru UNESCO, Filosofia este şi un mod de a dezlănţui potenţialul creativ al umanităţii şi de a genera idei noi. Filosofia creează condiţiile intelectuale favorabile schimbării, dezvoltării sustenabile şi păcii”.

Organizate de Secţia de Filosofie a Institutului de Istorie, sub auspiciile acestuia, de Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir” (fosta universitate a Academiei de Ştiinţe a Moldovei) şi de Asociaţia pentru Filosofie din Republica Moldova, lucrările sesiunii ştiinţifice „Filosofia şi perspectiva umană”, ediţia a XVII-a, consacrate Zilei Mondiale a Filosofiei sunt deschise de cuvântul de bun venit al dnei Ana Pascaru şi salutate de Tatiana Potâng, prorector al Universităţii, de Victor Moraru, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, coordonator al Secţiei acesteia Ştiinţe Sociale, Economice, Umanistice şi Arte, de Nicolae Enciu, director adjunct al Institutului, şi de Vitalie Ojovanu, secretarul ştiinţific şi preşedinte interimar al Asociaţiei. Intervenţii străbătute deopotrivă de preocuparea pentru soarta Filosofiei ca disciplină în învăţământ şi de încrederea că societatea va deveni conştientă de importanţa rolului pe care poate să-l joace în evoluţia sa pozitivă. Cât despre universitarii şi cercetătorii din domeniu, aceştia alcătuiesc în radiografia lui Vitalie Ojovanu o componentă „stabilă, dar poate nu îndeajuns de activă”, asociată îndeosebi Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Institutului de Istorie, Universităţii de Stat „Dimitrie Cantemir” şi („ca să nu mă obijduiesc”) Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, cu dialoguri, colaborări cu personalităţi de peste hotare, „între care cei mai prezenţi sunt conaţionalii noştri de sânge, de limbă, de cultură – din România”. Dl Vitalie Ojovanu ţine de asemenea să menţioneze, legat de Universitatea de Medicină, existenţa, funcţionarea acolo a Centrului Naţional de Bioetică, centru fondat, condus de dr. hab., prof. univ. Teodor N. Ţîrdea, „cu extinderi şi în străinătate”, cu participări la conferinţele acestuia „când ne-au permis finanţele şi din 17 ţări”, cu o evidentă creştere a calităţii cercetărilor. De altminteri, pe ansamblu, „deşi numărul filosofilor este constant şi undeva în scădere, calitatea a sporit”.

Cu o comunicare despre „Metamorfozele filosofiei contemporane”, programul sesiunii este deschis de dr. hab., prof. univ. Vasile Ţapoc, de la Universitatea de Stat a Moldovei, în semn de respect şi afecţiune, Domnia Sa fiind sărbătorit la o vârstă frumoasă. Având sentimentul că „sunt multe de spus, criza Filosofiei pare a fi luat amploarea unei filosofii a crizei filosofiei şi culturii”, Vasile Ţapoc înfruntă la sfârşit întrebarea „Poate că nu Filosofia este de vină că e în criză, ci filosofii. Ce credeţi?” cu răspunsul: „De acord. Prin prezenţă ne asumăm o parte din vină, dar nu de la noi porneşte. Înainte se citea mai multă filosofie românească…” Un alt răspuns sau mai degrabă o dezvoltare a răspunsului de mai devreme vine de la comunicarea „Cui prodest Filosofia în zilele noastre” a prof. univ. dr. Ioan Petru, de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, cu o bogată trecere în revistă a locului (însemnat) acordat de învăţământ în Europa Filosofiei de-a lungul istoriei sale, dar şi cu o soluţie, fireşte, teoretică: „Unde este refugiul, sanatoriul Filosofiei? În şcoală”. În ceea ce-i priveşte pe filosofi, pe profesorii de filosofie, Ioan Petru crede că şi ei, răspunzători de soarta fostei regine a ştiinţelor, ar trebui să facă, „să facem”, spune Domnia Sa, „un efort de adaptare, de adecvare la auditoriu, inclusiv ţinând cont de vârsta sa biologică: «Este nevoie să sămănuim!»”

Comunicările participanţilor, universitari, cercetători, continuă: Ana Pascaru cu „Demersul Filosofiei privind deschiderile Erei Informaţionale”; Valeriu Capcelea, de la Filiala Bălţi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, cu „Tendinţele dezvoltării Filosofiei sociale la începutul mileniului trei”; Petre Dumitrescu, de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, cu „Specificul discursului filosofic la gânditorii români din ultimul secol”; Niadi-Corina Cernica, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, cu „Dacă mai putem vorbi despre adevăr astăzi”; Ion Sîrbu, de la Academia Militară „Alexandru cel Bun”, cu „Omul ca problemă, principiu, paradigmă şi securitate umană”; Eugenia Bogatu, de la Universitatea de Stat a Moldovei, cu „Repere ale pragmaticii cognitive în interpretare”; Svetlana Coandă, tot de la Universitatea de Stat a Moldovei, cu „Dimensiunea naţională a Filosofiei în viziunea gânditorilor români”. Amplitudinea argumentărilor şi a dezbaterilor nu îngăduie continuarea comunicărilor înscrise în program, cu două excepţii, cărora li se acordă minutele rămase din timpul prevăzut pentru acestea. Este vorba de doi tineri, doctoranzi, pentru că este drept ca şi vârsta lor să aibă cuvântul. Vera Panfil, de la Secţia Filosofie a Institutului de Istorie, cu o comunicare despre „Conceptul de model în Filosofia universală” şi Sorin Becciu, de la Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociale, cu „Aspecte filosofice ale modernizării” demonstrează, apreciază participanţii, că au meritat din plin să fie ascultaţi. Tuturor autorilor li se promite publicarea comunicărilor în următorul volum al documentelor acestei sesiuni.

Promisiune care neîndoielnic va fi respectată: o dovedeşte şirul celor consacrate manifestărilor ştiinţifice pentru sărbătorirea Zilei Mondiale a Filosofiei la Chişinău tipărite, începând din anul 2013, sub egida Universităţii de Stat „Dimitrie Cantemir” şi a Institutului de Istorie. Cu cel mai proaspăt, apărut în aceste zile, începe prezentarea, lansarea noutăţilor editoriale de Filosofie. Următorul, ridicat de Ana Pascaru de pe stelaj cu aceeaşi bucurie generată de implicarea esenţială a Domniei Sale în realizarea sa, de data aceasta chiar în ipostaza de coordonator ştiinţific, este impresionantul volum de aproape 500 de pagini în format academic „Integrarea tradiţiilor filosofice în societatea bazată pe cunoaştere”, apărut sub egida Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării – Institutul de Istorie, Secţia Filosofie, Chişinău, 2019. Volumul reprezintă rodul unui proiect instituţional major al Secţiei de Filosofie şi publicarea sa stârneşte satisfacţie printre toţi participanţii, la curent, în cei cinci ani de desfăşurare a proiectului, cu rezultatele fiecărei etape, aduse la cunoştinţa noastră de Ana Pascaru şi puse în discuţie de Ziua Mondială a Filosofiei.

De ceva vreme a început să fulguiască, mărind luminozitatea sălii şi aerul sărbătoresc al întâlnirii noastre. Zâmbetul lui Gheorghe Bobână, geamăn cu zâmbetul cu care îmi povestise despre susţinerea doctoratului unuia din fiii săi, arheolog, în România, şi nu oriunde, chiar la Alba Iulia, este molipsitor şi atât de îndreptăţit: mica noastră reuniune îl înţelege şi îl felicită: ne-a adus volumul III al valoroasei sale lucrări „Istoria filosofiei româneşti. Curs de prelegeri”, cu o copertă semnată de Dragoş Bobână. Cititor avizat al celor trei volume, Ioan Petru apreciază „echilibrul dintre epoci şi gânditori” şi recunoaşte surâzător că „nota cea mai mare a fost legată de culoarea moldovenească a acestei selecţii, dându-ne satisfacţie, nouă, dar şi adevărului istoric”. O altă carte valoroasă se ridică de pe stelajul noutăţilor. Este cartea îndelung şi temeinic elaborată a dr., conf. cercet. Lidia Troianowski, de la Institutul de Istorie şi Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, „Transformări socioculturale ale lumii detradiţionalizate”, Chişinău, 2019. Despre volumele sale de filosofie socială şi filosofie juridică ne vorbeşte dr. hab., conf. univ. Valeriu Capcelea şi suntem cu toţii bucuroşi pentru apariţia neîntârziată a numerelor 1 (179) şi 2 (180) pe 2019 a „Revistei de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice” sub auspiciile Institutului de Cercetări Juridice şi Politice. Şi răsfoim cu interes volumul de „Istoria şi metodologia ştiinţei. Material ştiinţifico-didactic” de Vasile Ţapoc.

Ana Pascaru observă că luna noiembrie este o lună a unor însemnate sărbători şi începe buchetul lor cu Ziua Bucovinei, prilej să-mi amintesc cu plăcere că şi Domnia Sa, şi Gheorghe Bobână sunt laureaţi ai Fundaţiei Culturale a Bucovinei conduse de ec. Vasile Rusu la ediţia de anul trecut, dedicată Centenarului Marii Uniri.

Ne salutăm, ne îmbrăţişăm, dorindu-ne revederea la „majoratul” sărbătorii şi, grăbite să ajungem la vernisajul Bienalei de Gravură, ieşim mai repede decât ne-am fi dorit din insula de lumină şi căldură a Zilei Mondiale a Filosofie şi intrăm în frigul amarnic instaurat după prima ninsoare. Mărimea campusului studenţesc şi schimbarea denumirii Universităţii descumpăneşte taximetriştii. Aşa că doamna care are în grijă clădirea sălii polivalente şi corectitudinea studenţilor căminişti, Rodica, nu numai că ne cheamă un taxi cu explicaţii detaliate, dar ne şi conduce, să fie sigură că ajunge maşina care să ne ducă unde trebuie. Am îngheţa toate trei în aşteptare, dacă nu am fi legate de vorba românească, de limba maternă comună, ca de un fir de căldură, atât de preţios pentru noi de câte ori ajungem la Chişinău, în Republica Moldova.

Şi la Centrul expoziţional „Constantin Brâncuşi”, temperatura care să nu lase geamurile brumate depinde de respiraţia participanţilor. Nu sunt foarte mulţi, dar nici puţini ţinând cont de vremea urâtă, descurajantă de afară. Expoziţia Bienalei de Gravură îi răsplăteşte pe cei ce au dorit să fie prezenţi la vernisaj. Deşi nu sunt „pe listă” (lista participanţilor, desigur), primesc frumosul catalog. Îl merit, consideră doamna care se ocupă de administrarea lor, deoarece vin din România. Primesc privirea ei binevoitoare şi catalogul ca pe o îmbrăţişare. Nu am mai văzut de mult o expoziţie de gravură, este o artă grea şi rară, care vine din vechime, nu cu mulţi profesionişti astăzi. „Din păcate, grafica, în ultimii ani, cel puţin la noi, este trecută cu vederea, avea să spună la acordarea premiilor Dumitru Bolboceanu, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. Unii artişti plastici se orientează spre pictură sau alte genuri şi e păcat, pentru că grafica este unul dintre genurile foarte bogate din punct de vedere tehnic şi al modalităţilor de exprimare. Probabil, odată cu dezvoltarea tehnologiilor noi, mulţi artişti fac grafică computerizată, care ia amploare în lume. Se fac multe expoziţii de grafică computerizată. Or, noi nu trebuie să uităm de tradiţia clasică, de grafica clasică: de linogravură, aquaforte etc. Este necesar să păstrăm metodele clasice, pentru că, acolo unde e lucru manual, se depune mult suflet”. Vasile Sitari, preşedintele Secţiei Grafică a UAP R. Moldova, inventariază participările: şapte ţări, 66 de autori, 110 lucrări. Juriul, cu Atena Elena Simionescu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi preşedintă, a acordat Trofeul Bienalei şi Premiul I artistei Olga Ilieş, din Moldova, Premiul II, i-a revenit lui Serghei Tiseev, tot din Moldova, iar Premiul III a fost obţinut de Luminiţa Radu, din România. „De diploma de onoare a Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării s-au învrednicit Marina Podolsiskaia (Ucraina) şi Andreea Zabulic (România)”, citez din ştirea MoldPres.

Încerc să-i găsesc pe laureaţi pe simeze, dar mă las cuprinsă când de visul senin al adolescentei cititoare care a adormit cu cartea deschisă în mână din lucrarea în acvaforte a lui Ilnar Achungariev din Republica Başcortostan (fostă Başkiria), când de privirea gânditoare a bărbatului din „1918” (acvaforte, acvatinta) de Mihai Opriş, din România, când de „Frunzele” şi „Viforul” gravurilor în metal realizate de Iana Vulpe, din Finlanda. Şi mă apropii, fiindcă mă cheamă, de „Ion Creangă” şi „Alexei Mateevici”, linogravuri color de Emil Childescu, din Moldova, artist invitat. Dar un vernisaj este şi aici, ca pretutindeni, şi o întâlnire cu prieteni şi cunoştinţe. Cum este pictorul Ghenadie Jalbă, căruia sucevenii i-au admirat cândva peisajele din expoziţia Taberei de Pictură şi Grafică de la Plaiul Şarului, amintindu-şi cu preţuire şi delicateţe de sora mea, Dany Madlen Zărnescu, bucuros să vorbim de Lucia Puşcaşu, nu-i vine să creadă că nu a expus încă la Chişinău, dar şi de Gabrel Baban, căruia îi transmite cele mai bune urări, mai ales că astăzi, cum spuneam, după calendarul respectat în bună parte din Basarabia, este onomastica sa.

O întâlnire la fel de plăcută este cu universitara şi poeta Victoria Fonari, invitată nu numai la „Alecsandriada” la Bacău, unde am cunoscut-o, ci şi la Suceava şi Mălini, la „Labiş” 50. Ne dăruim una alteia cele mai recente cărţi, trecem împreună, după ce am vizitat Bienala, la cealaltă (uriaşă, ameţitoare pentru artiştii suceveni, mereu în criză de spaţii de expunere) galerie de artă a Centrului „Constantin Brâncuşi”, să ne bucurăm de calda şi melancolica expoziţie a lui Ilie Cojocaru, „Recviem pentru Raisa”. Vorbim despre Niadi, este încântată de lectura cărţii sale despre Imaginar, despre Leonida Lari, prietena noastră, a artistei plastice Ioana Nistor şi a mea, păstrată – a descoperit nu de mult la Sankt Peterburg – în memoria ruşilor ca deputata care a venit în costumul popular al neamului său, îmi povesteşte despre ce scrie, apoi despre artistele plastice pe care mi le prezintă, pictoriţa Victoria Rocaciuc şi sculptoriţa Ana Marian. Victoria Rocaciuc, pictoriţă şi critic de artă, doctor în Arte Vizuale, este prezentă în această perioadă cu o expoziţie la Biblioteca Naţională a Moldovei, „Rapsodia expresivităţii”, prezentată de Victoria Fonari, de scriitorul Vasile Malaneţchi, directorul Muzeului Naţional al Literaturii, de Tudor Sbârnea, directorul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, de artistul plastic Gheorghe Oprea şi de Vasile Ghilaş, directorul Institutului Patrimoniului Cultural al Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova, iar pe Ana Marian am să o găsesc negreşit cu o prezentare a sculpturii basarabene într-un număr mai vechi al revistei „Vitraliu”, editate de Centrul de Cultură şi Artă „George Apostu” din Bacău. Toate trei avem ceva de spus şi de ascultat, ne este cald şi bine, deşi bate ceasul, nu ne îndurăm să ne despărţim.

Cu timpul scurtat de frig şi de noaptea în creştere, nu reuşim să ajungem, cum am fi vrut, la monumentul „Copiii, pisica şi păsările”, una din cele 131de atracţii turistice ale Chişinăului la care ne îmbie pliantul cu harta oraşului care ne însoţeşte la fiecare călătorie la est de Prut. Ne mulţumim cu somptuosul motan negru care s-a ivit dintre crizantemele albe în micuţa grădină a hotelului cât să ne fotografieze cu imenşii săi ochi de chihlimbar şi să se retragă iute într-un cotlon misterios.

 În zori, la plecare, aflăm că în perioada sărbătorilor de iarnă, de la 13 decembrie 2019 până la 19 ianuarie 2020, călătoriile cu trenul de la Chişinău la Iaşi şi retur vor fi mai ieftine cu 20 la sută din preţul obişnuit. Noi mergem întotdeauna cu rutiera, dar ne bucurăm, nimic mai în măsură să topească gheaţa de două degete din căldarea şoferului ei decât o veste bună la drum. Şi ne bucurăm şi pentru impresionantul Tricolor de mătase de pe faţada Gării CFR din Iaşi cu care vor fi întâmpinaţi. Cum am fost şi noi la trecerea prin oraşul Horei Unirii. Cât ai fi cu gândul la multe altele, de la soarta Filosofiei şi a românilor în vremea care vine la chioşcurile presei uitate de oameni şi de ziare, şi tot te încearcă o emoţie la vederea lui care îţi încălzeşte inima.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: