Aşteptări

Acum, când ştim exact câţi români au votat şi pe cine au ales (cu largă majoritate), se poate desluşi ceva mai bine miza prezidenţialelor din noiembrie 2019. La cel de-al doilea tur, deşi vremea a fost mai neprielnică, au ieşit la urne ceva mai mulţi cetăţeni (atât din interiorul graniţelor, cât şi din afara lor), semn că cei care au optat doar pentru ziua de 24 au aşteptat ca sita celorlalţi să-i reţină pe doi din paisprezece. Aşadar, s-ar putea zice că, în general, cei care au votat duminică aveau oarece aşteptări de la cei pe care au pus ştampilele şi că, mai concret, au mari aşteptări de la realesul Klaus Werner Iohannis şi de la PNL, partidul care îl susţine. Pe de altă parte, în ce priveşte pe (aproximativ) jumătatea de ţară care n-a ieşit la vot, s-ar putea zice că e formată nu neapărat din… meteosensibili, ci mai ales din indiferenţi sau din inşi deveniţi atât de sensibili faţă de politica noastră contemporană încât li se apleacă. Învăţat pe ultimii metri dintr-o cursă câştigată dinainte de a începe să fie mai atent cu ăilalţi, preşedintele reales a găsit de cuviinţă să declare, încă de duminică, la ora 21 şi câteva minute, că de data asta va fi preşedinte şi pentru cei care-au votat cu Vasilica Viorica Dăncilă (ori, din reflex, numai cu PSD!), şi pentru cei pentru care s-a vădit că n-are absolut nicio importanţă cine le este preşedinte. Pe de altă parte, a se reţine însă că din aşteptări şi din neaşteptări se generează datoriile şi, nu în cele din urmă, legitimitatea ades clamată în vremurile din urmă.