În lumea amintirilor

Ultima din şirul de cărţi semnate de Coca-Maria Udişteanu, Când amintirile-n trecut…, StudIS, 2019, atenţionează prin titlul cu sonorităţi eminesciene. Or, strict legat de biografia autoarei, evenimentul trist prin care a trecut şi dedicaţia „În memoria soţului meu” adânceşte şi estompează în acelaşi timp marea pierdere. Scrisul are virtuţi terapeutice şi, cu toate că era terminată cartea în timpul vieţii celui dispărut, Coca Udişteanu simte nevoia legitimă de a se bucura împreună cu el de rodire. Pentru că prezenţa-absenţă cere timp pentru decantare. Pentru că soţul a fost alesul, predestinatul şi darul providenţei chiar dacă mai tâldâu după prezicerea Vestitului. Cel cu care mi-am refăcut viaţa era înalt, frumos, cu ochii verzi. A venit târziu… Dar a venit (Tâldâu-tâldâu). Dar a şi plecat repede.

Cartea este scrisă cu şi de plăcere, cu simţul măsurii, cu simplitate şi sinceritate cuceritoare. Scriitoarea este o natură etică privind cu dragoste universul uman şi pe cel al companionilor patrupezi (Amicii). Sufletul îi este plin de flori când povesteşte din lumea celor care nu cuvântă. Evocând, devine candid suflet de copil. Scriitura însă îi este trecută prin filtrul maturităţii. Şi, cu toată puterea sufletului, îi trimite celui plecat pentru totdeauna „darul” pentru a fi citit la lumina stelelor.

 Iar ea, autoarea, are datoria de a se reîntoarce cu interes participativ la viaţa Cetăţii. Aromate întoarceri pe traseul firesc al vieţii în lumea bucuriilor simple. Mântuirea prin scriitură face parte din esenţa omenescului.

Aleile cărţii străbat spaţii cu parfum de veac trecut, în intenţia de a da sens banalului cotidian. Un circuit al vieţii fără conflicte mari, dar un spectacol candid şi casnic în microcosmosul din prima parte. O lume în derivă, aşezată la intersecţia vremurilor, se regăseşte în titlul cărţii. Apoi ea recade în timp, rezonează cu netimpul aruncând o privire uimită, contrariată, uşor ironică. O lume fără intrigi mari şi conflicte între copământeni. Lăsând în urmă anotimpuri, zilele de toate zilele se încarcă din frânturi de viaţă în şi prin cuvinte. (Examen de admitere, Florinu mamii). Se aleargă ani după ani pentru a jubila un moment (Rochiţa de mătase). Adrian, suflet neînţeles şi încrâncenat, vitregit de ursitoarea cea rea s-a lipit de autoare, pe atunci asistentă-şefă la spitalul de copii. O tristă amintire care-i revine în minte, deplângând-o în tonalitate de bocet:

Adrian, Adrian… Cum nu am putut atunci, demult, să-ţi iau o părticică din greul sufleţelului tău de copil neînţeles şi plin de spaime… Unde eşti? Eşti aici, pe pământ, sau acolo sus, printre stele, aşa cum am aflat ulterior?… Eu îţi cer iertare pentru faptul că nu am putut să te ajut atunci, demult. Tu vei rămâne mereu în sufletul meu… (Adrian). Inimă de mamă!

Într-un alt registru, felie de viaţă inclusă în biografie, frumoasa piesă de memorialistică în care Mihăiţă al mamei (Peţitoarea) a devenit Mircea, alături de care a trăit o căsnicie de durată. Universul familiei este reconstituit cu nostalgie. Bucuria copiilor, travestitul bunicii în Moş Crăciun şi strigătul vesel şi mirat al micuţului: Bunicule, Moşul ţi-a furat bocancii! aminteşte candoarea vârstei nevinovate. Şi ghiduşia bunicii care este în tot anul Moşul. Şi bucuria generală că De Crăciun redevenim copii.

Aceeaşi impresie ca în celelalte cărţi: afectivitate, intensă şi deosebită trăire. Plăcerea de a scrie şi a se dărui prin scriere. Tonalitate caldă, o feminitate care irumpe din text. Apreciem caracterul luminos al cărţii cu arome de vacanţă. Naraţiunea e condusă calm, îngrijit, cu emoţie estetică. Dialogul este viu şi antrenant. Episoadele se succed logic, îmbrăcate uneori în volute dantelate şi în acelaşi timp vii prin trăirea interioară. O proză de atmosferă ce nu-şi propune adâncirea tipologiilor umane. Felii de viaţă incluse în biografie, frumoase pagini de memorialistică.

Universul familiei este reconstituit în cadenţe nostalgice de structură eminesciană: „Pe drumul lung şi liniştit/ Mai trec din vreme-n vreme.”

Şi va mai trece pe acelaşi drum, permiţându-ne să poposim în alte staţii de lectură cu lumină lină şi flori de nu-mă-uita.

  MIOARA GAFENCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: