„Nu am terminat de pictat”

Interviu cu pictorul ANGHEL VASILE SIMINIUC

 

Ce înseamnă pentru pictorul Anghel Vasile Siminiuc recenta expoziţie retrospectivă pe care a propus-o de curând sucevenilor?

– O trecere în revistă a activităţii mele plastice de acum 45 de ani. Sunt decenii de când am simţit nevoia să pictez şi să cred în ceea ce fac, ştiind că acest har pe care Dumnezeu mi l-a dat trebuie să-l cultiv şi să cred că numele meu va fi legat de Bucovina şi de oraşul vieţii mele Suceava.

 

Cum priveşti anii şi vârsta dedicată picturii?

Cum să iau această întrebare, ca pe o povară sau ca pe o descătuşare a talentului? Trebuie să menţionez, în mod special, că nu am terminat de pictat încă, deoarece mai am multe de spus, iar spusele mele sunt tablourile pe care le-am pictat şi le voi picta de la această vârstă, înainte.

 

Cât timp îţi ia statul în faţa şevaletului şi ce descoperi nou în tablourile tale?

Dacă aş avea mai multe vieţi, toate le-aş dedica picturii. Pentru mine, orele pe care le petrec în faţa şevaletului sunt o eliberare de angoase şi de problemele stresante ale vieţii de zi cu zi. Văd mereu lucruri noi pe care le descopăr în fiecare tablou pe care îl pictez şi care, pentru mine, este modul de a gândi.

 

Care este scopul pe care îl urmăreşti?

Eu nu am scopuri şi niciodată nu am urmărit nimic în afară de a mă realiza ca pictor. Nu am avut nimic decât talentul în care am crezut, iar pictura mea mi-a dat cele mai mari satisfacţii sufleteşti. Spun asta pentru că am crescut în lumina soarelui şi a ierbii verzi ale Obcinilor Bucovinei.

 

Ce vezi în lucrările pe care le-ai expus de curând?

– Prin lucrările care sunt expuse, am vrut să arăt diversitatea imaginilor din natură, istorie şi ale oraşului în care trăiesc. L-am străbătut de la un capăt la altul şi mi-au rămas în memorie acele imagini care astăzi sunt şterse din memoria multor suceveni, iar mai tinerii nu au de unde să le cunoască decât din pictura mea şi a unor colegi de breaslă. Spun asta şi mereu voi reaminti că Suceava a avut un aer romantic, cu o stradă principală pe care lumea ieşea la promenadă la orele după-amiezii pentru a-şi evidenţia toaletele. Suceava a fost pentru mine Edenul copilăriei, adolescenţei şi maturităţii şi aşa va rămâne până în anii de pe urmă.

 

Ştiu că îţi place istoria, că ai un cult pentru daci şi pentru ceea ce înseamnă Sfinxul şi Babele din Făgăraş. Ce poţi să ne spui despre dacii tăi?

De când am descoperit în manualul de istorie a claselor primare că înaintaşii noştri au fost dacii, m-am aplecat cu multă seriozitate asupra istoriei geto-dacilor, ştiut fiind faptul că aceasta este o istorie a neamului nostru încă puţin cunoscută. De fiecare dată când aflu noutăţi din acest domeniu mă întreb cum poate fi interpretată modern? Sfinxul şi Babele sunt mărturia elocventă a ceea ce a însemnat credinţa în Zamolxes şi ce a fost Marele Preot Deceneu. Să nu uităm că dacii au fost un popor care a avut ca simbol lupul, iar culoarea verde era bogăţia pădurilor care, în preajma Sarmisegetuzei i-a fost şi scut în timpul războaielor daco-romane.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: