Aroganţa a mai omorât două partide

În politica românească există forţe benefice precum voinţa populară, ştiinţa de carte şi speranţa unei bune guvernări, dar şi forţe malefice precum incompetenţa, dezordinea-dezorganizarea, indolenţa, aroganţa, neputinţa şi …agramatismul. Nu ne-am propus, însă, să le inventariem pe toate şi, fiindcă despre celelalte se vorbeşte mereu în mass-media, iar aroganţa n-a fost privită cu atenţie şi a lovit necruţător în alegeri, ne vom ocupa de ea în cele ce urmează.

Ce este aroganţa? Dicţionarele zic că este „purtare sfidătoare (şi obraznică) a cuiva care se crede superior“, aşadar trufie, semeţie, fudulie, „atitudine de mândrie dispreţuitoare“, înfumurare, impertinenţă, insolenţă… Aroganţii sunt încrezuţi, lăudăroşi, lipsiţi complet de modestie, dau pe dinafară de ei înşişi şi fac mare caz de cunoştinţele, calităţile şi bunurile lor, desconsiderându-i pe mai toţi ceilalţi. Totul le pute. Nu le ajungi la vârful nasului nici cu prăjina.

Ei, bine, această aroganţă a lovit de mai multe ori în istoria noastră postdecembristă, prima fiind copita primită în plină figură de Adrian Năstase în confruntarea cu Traian Băsescu la alegerile din 2004, când tocmai îşi prelungise mandatul prezidenţial la 5 ani şi-şi pregătise din vreme palatul şi jilţul de la Cotroceni, numai că nu el a avut parte de ele, ci marinarul. A doua a fost prăvălirea de pe soclul faraonic a lui Victor Ponta la alegerile din 2014 şi a lui Liviu Dragnea în 2019, din poziţia de lider măreţ şi autoritar, plin de ifose dictatoriale.

Anul electoral 2019 a mutat aroganţa de la lideri forţoşi la nivelul formaţiunilor politice: îmbătaţi de victoria copleşitoare la alegerile locale şi parlamentare din 2016, social-democraţii au abordat plini de trufie votul la europarlamentare, iar rezultatul a fost pe măsură: numai jumătate din electori i-au mai creditat, iar majoritatea de guvernământ li s-a topit în neant după condamnarea lui Dragnea, ceea ce a dat apă la moară Opoziţiei. În consecinţă, moţiunea de cenzură le-a măturat scumpele costume şi încălţări de la Palatul Victoria.

Aroganţa a lovit apoi în alianţa USR-PLUS: plină de sine după alegerile din mai, când s-a cocoţat ca a două forţă politică, a crezut că la prezidenţiale va da lovitura de graţie nu numai candidatei PSD, ci şi candidatului PNL, deşi un sondaj intern dinainte de alegeri stabilise că cea mai bună variantă este susţinerea candidatului dreptei. Dan Barna a considerat că momentul îi este propice şi s-a aventurat în campanie fără o pregătire temeinică.

Greşelile foarte grave pentru un politician care joacă la ruleta rusească soarta propriei formaţiuni i-au tăiat calea. De câteva ori a vorbit gura fără sine: „ieşirea din criză nu e mandatul USR“, nu intrăm la guvernare şi-i lăsăm pe liberali, cică prietenii noştri, să-şi rupă gâtul la o guvernare minoritară… Şi asta tocmai când criza bătea în forţă la uşa şi aşa betejită a patriei.

Lumea şi-a dat seama repede cum stau lucrurile: când pleci la luptă împreună cu aliaţii, nu-i laşi să-şi manifeste eroismul singuri, iar tu să vii în final să-ţi însuşeşti meritele, după principiul „la plăcinte, înainte, la război, înapoi“. Ei, bine, fripturismul sau oportunismul, din aceeaşi gaşcă cu aroganţa, i-a îngropat pe mulţi politicieni, iar Dan Barna e şi el pe acolo.

Unii analişti, mai cu seamă dintre aceia înregimentaţi cu arme şi bagaje în diverse partide, vorbesc de aroganţă şi în cazul actualului preşedinte care nu vrea şi pace să aibă o confruntare electorală cu candidata PSD. Nu ştiu dacă o face din aroganţă ori din calcul politic, dar logica mă îndeamnă să arăt că nimeni nu poate accepta să se întâlnească cu cei care de cinci ani încoace l-au ameninţat cu suspendarea pe motive scornite şi chiar puerile, l-au ţinut într-o continuă batjocură, cu injurii, acuzaţii false care nu au nimic a face cu adevărul şi oamenii de onoare, ci cu codul penal ori cu cei şapte ani de-acasă.

De obicei, în ţările democratice şi civilizate, nu există astfel de fenomene, iar diriguitorii nu ştiu cum să-şi vadă de treabă mai bine. Acolo nu mai este timp de aroganţe şi jocuri politicianiste care să mai umple timpul alegătorilor. E clar că democraţia noastră nu s-a copt în aceşti 30 de ani.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: