Viaţa îşi are ocolişurile ei, astfel încât de o vreme nu mai sunt sucevean, ci bucureştean. Cât încă locuiam la Suceava, distinsul poet Constantin Hrehor, statornic colaborator pe tărâmul literelor, prieten bun şi beneficiar al serviciilor pe care Fundaţia Culturală a Bucovinei le-a adus spaţiului cultural sucevean, mi-a dedicat zece din desenele care poartă amprenta talentului dumisale de grafician, la fel de bun cât este ca poet.
Mă bucur mult că eminentul mânuitor de condei mă consideră un prieten, aşa cum însuşi afirma în dedicaţia ce însoţeşte acest cuceritor dar: „Acest «concert» de linii vibrate pe partitura inimii aristocratului superior Dumitru Cucu, întru statornicia prieteniei, 25 sept. ’98”.
Doresc ca, deşi târziu, prin intermediul ziarului dvs., să fac public acest gest, nu doar pentru importanţa lui din perspectiva istoriei literare, ci pentru a imortaliza şi pe această cale pecetea artistică a omului de artă ce este poetul Constantin Hrehor.
DUMITRU CUCU,
preşedinte de onoare al Fundaţiei Culturale a Bucovinei
Comentarii