Nu merg la vot?

 Ca şi alţi cititori pasionaţi de gazete, am observat că există foarte mulţi jurnalişti, oameni de presă şi televiziune, cetăţeni, alegători care au reţineri în privinţa prezenţei la vot, găsind tot felul e motive să nu meargă. Iată-le pe unele dintre ele:

– toţi candidaţii, toţi politicienii sunt la fel, o apă şi-un pământ, toţi vin la furat, toţi vor la ciolan, toţi mint, aşa că, ori cu votul meu, ori fără, nimic nu se va schimba, iar noi tot săraci vom fi şi tot de proşti vom fi luaţi.

E clar că motivele de mai sus sunt o consecinţă firească a unui mod anapoda de a face politică în România, un mod care nu are legătură cu nevoile cetăţeanului, cu idealurile sale, dar nu sunt toţi oamenii la fel, aşa cum nu sunt la fel două picături de apă. Nu sunt toţi o apă şi-un pământ. Sunt şi oameni serioşi, bine intenţionaţi, care au pus umărul la rezolvarea multor situaţii dificile prin care a trecut România. Sunt şi inşi care au competenţe obţinute prin studii serioase, competenţe puse în serviciul ţării, sunt şi oameni care fac afaceri cinstite, inclusiv cu statul.

Sunt şi politicieni, înalţi funcţionari care n-au înşelat pe nimeni, care n-au copiat la şcoală, nici nu şi-au plagiat lucrările de masterat ori de doctorat, la fel cum sunt şi aleşi care nu fac parte din clanuri şi găşti, sunt buni familişti, buni cetăţeni şi înţeleg că ajungând în funcţii publice, în posturi înalte, se vor pune în serviciul celor care i-au ales, al celor mulţi. Nu toţi au făcut averi din politică, nu toţi sunt aroganţi, cei mai mulţi ştiu să exprime corect o frază-două în limba românească.

Dar, la fel de adevărat, nu sunt foarte mulţi, nu-şi fac publicitate, nu ies în frunte decât chemaţi uneori prea insistent. Numai că până acum n-a prea fost nevoie de ei, ci de oameni supuşi, linguşitori, care să nu iasă din cuvântul liderului suprem. Aşa s-a ucis până azi tot ce era valoros, viabil şi pornise cât de cât spre normalitate în politica românească în anii ’90.

Necazul cel mare e că dacă nu reuşim să ni-i aducem dregători, să ni-i alegem în Parlament şi consilii locale, nu avem nicio şansă, fiindcă găştile, clanurile, bisericuţele celorlalţi îi vor şantaja, îi vor batjocori, îi vor desfiinţa împreună cu televiziunile de partid şi cu jurnaliştii care răspund la comenzile mahărilor.

– Nu are rost să merg la vot fiindcă nici vecinul meu nu merge, nici colegii şi prietenii mei nu merg, iar şeful unui partid spunea deunăzi că serviciile secrete, cu generalii lor, cu Soros, Codlea… şi statul paralel vor face în aşa fel ca să iasă la vot numai cine „trebuie“, adică tot ai lor.

Din istoria recentă, ştiu că până acum n-a fost nimeni forţat să voteze pe cineva anume. În schimb există un fel de bravură, de grozăvire, de fudulie din partea unora mai tineri care consideră o ruşine să te amesteci cu vulgul, cu prostimea, cu sărăntocii…, chiar dacă toţi sunt cetăţeni cu drept de vot indiferent de avere ori de sex, naţie. Poate că prietenii vor fi având motive serioase, dar asta nu înseamnă că dreptul pentru care peste 1000 de tineri şi-au dat viaţa în 22 decembrie 1989 nu trebuie exercitat. Nu e păcat?

Evident că această explicaţie manipulatoare vine de la o grupare care nu vrea să ieşim la fot fiindcă voturile abstinenţilor respectivi merg sigur către altă formaţiune decât a lor. Nu asta a fost pricina pentru care cetăţenii din diaspora au fost împiedicaţi cu bună ştiinţă să voteze la ultimele alegeri?

Să mai observăm că nimeni nu are dreptul moral să se plângă de (in)activitatea aleşilor din moment ce a absentat de la vot. Din păcate, categoria aceasta de nemulţumiţi este foarte vocală în spaţiul public, însă nu este dispusă să schimbe modul de a face politică prin prezenţa la vot, adică nu este conştientă de faptul că rămâne nereprezentată la nivel local şi naţional ori nu-i pasă.

Este adevărat că absenţa de la vot poate fi numită vot negativ, numai că votul acesta negativ nu permite selectarea unor politicieni mai buni decât ceilalţi, aşadar nu permite nici guvernarea după principii constituţional democratice, nici găsirea celor mai bune soluţii pentru viitorul naţiunii româneşti. Iată de ce dreptul constituţional la vot trebuie urmat de prezenţa la urne.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: