Ce se întâmplă cu Stânga românească?

Un fenomen social-politic interesant trece aproape neobservat de către politicieni şi analişti: de o bună bucată de vreme, dar mai ales de la europarlamentare încoace, singurul partid declarat de stânga tace în privinţa doctrinei social-democrate şi a ideologiei de stânga, bătălia sa concentrându-se atât pe păstrarea puterii după demiterea guvernului prin moţiune de cenzură, cât şi pe ascunderea unor acte, decizii guvernamentale păguboase. Asta ca să nu mai amintim de golirea bugetului, tehnică străveche de otrăvire a fântânilor şi ardere a grânelor în faţa invaziei duşmanilor. Să fi renunţat fostul partid de guvernământ la social-democraţie şi la formula partidului-stat funcţionăresc pentru a lăsa loc liber formaţiunilor lui Dan Barna şi a lui Victor Ponta sau vrea să vireze spre alt gen de a face politică? Şi anume ce alt gen de politică i s-ar potrivi?

De fapt nu tace, dar vorbeşte doar ca să se audă vorbind, nivelul său de credibilitate fiind cel mai scăzut de după revoluţie. Încet-încet, bazinul electoral al stângii româneşti, şi nu numai, s-a tot diminuat, punctul de plecare fiind acel celebru 72% reuşit la alegerile parlamentare din Duminica Orbului 1990. La doar câţiva ani, FSN a avut nevoie de coaliţii gen „Patrulaterul roşu“ pentru a-şi asigura şi securiza majorităţile de guvernământ, chiar şi-n condiţiile unei stângi supradimensionate.

Social-democraţii au dominat partea stângă a eşichierului politic în aceşti 30 de ani, reuşind majorităţi de guvernământ cu partide de tip balama, gen PUNR, PRM, PSM…, inclusiv cu liberalii în fostul USL. Asta până la 26 mai a.c., când a trebuit să împartă voturile de stânga cu USR, iar clipa când întâietatea va fi cedată nu pare departe. Asta dacă luăm în calcul speranţele, eforturile noilor partide de stânga şi păstrarea actualelor tendinţe.

De reţinut că, într-o formă sau alta, mai bine de 21 ani stânga s-a aflat la conducerea României, pe deasupra, întotdeauna având majorităţi în consiliile locale şi manevrând din umbră executive minoritare precum Călin Popescu-Tăriceanu ori Dacian Cioloş.

Trebuie spus din capul locului că actuala stângă nu şi-a câştigat cea mai importantă poziţie pe eşichierul politic prin merite şi eforturi proprii, ci a moştenit-o  împreună cu logistica de la fostul partid comunist de dinainte de ’89, partid unic cu reflexe dictatorial-autarhice, neobişnuit a fi concurat de alte formaţiuni. De aceea, comportamentul FSN-PDSR-PSD din primii ani de democraţie a fost unul de continuitate, mascată ca să nu se vadă, iar coaliţiile, alianţele strânse în jurul său n-au avut nicio şansă, formaţiunile atrase în jocul său politic fiind înghiţite, asimilate de colos.

Spre ce s-ar putea orienta, aşadar, PSD? Analizând discursurile principalilor lideri, se observă accente puternicie asupra cuvintelor ţară, români, România, pe de o parte, iar pe de alta, promisiunile de creşteri salariale şi pensii, creşteri împinse către viitoarele guvernări. Sunt semne clare ale revenirii la un naţionalism, pe moment încă domol, şi la populism, aşa cum s-a întâmplat recent nu numai în Ungaria populistului Viktor Orban ori în Polonia lui Jaroslaw Aleksander Kaczynski, dar şi în Italia sau Spania.

E clar că schimbările vizează intrarea în opoziţie, amânată deocamdată pe motiv de campanie electorală(?), fiind nevoie de mesaje populiste cât mai gogonate, disciplină şi determinare politică. Nu degeaba liderii vorbesc, admirativ, despre reforme interne, despre poporul şi oastea PSD, deşi perspectivele nu sunt deloc certe după pierderea guvernării şi alegerile prezidenţiale.

Realitatea este că partidul a suferit pierderi imense în perioada ultimei guvernări. Social-democraţilor li s-au diminuat nu numai bazinul electoral, ci şi numărul de membri. Cât despre imaginea publică, ei, bine, lucrurile stau cel mai prost: nereuşind să-şi aproprieze cât de cât elita intelectuală, mereu ostilizată, partidul  s-a trezit fără personalităţi de valoare, fără oameni competenţi în sectoarele cheie ale guvernării şi ale administraţiei. O guvernare plină de scandaluri şi gafe, de greşeli şi renunţări, de ironii la adresa unor personaje compromise aflate în fruntea instituţiilor publice.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: