Oamenii lucrează, dar şi Dumnezeu lucrează pentru noi

spune consilierul economic al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, pr. Viorel Ilişoi

Încep dialogul cu preotul ic. stavr. Viorel Ilişoi pomenindu-l, dintru început, pe cel de la care a preluat, de la 1 februarie, această poziţie care-l onorează, cea de consilier economic la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Îndreptăm un gând pios spre preotul Gheorghe Saftiuc, plecat la cele veşnice, preacucernicia sa asumându-şi preluarea şi finalizarea proiectelor rămase în lucru, numeroase fiind îndatoririle pe care o astfel de funcţie le presupune. „Funcţia este trecătoare, poate fi sau nu, dar cât timp sunt în funcţie încerc să-mi fac datoria” îmi spune, adăugând că nu-şi face un merit din ceea ce s-a realizat până acum: „Este o mare mulţumire să-i fiu alături Înalt Prea Sfinţitului Pimen şi, totodată, o mare binecuvântare că m-a rânduit Dumnezeu să-l pot ajuta în misiunea pe care o are ca ierarh şi să pun umărul la lucrarea pe care o are”.

S-a finalizat căminul

Ne referim, în cele ce urmează, la stadiul construcţiilor de la Seminarul Teologic „Dosoftei”, lucrare dragă predecesorului său, căruia preacucernicia sa îi acordă atenţia şi importanţa cuvenite: „Am început prin a schimba strategia de management, în dorinţa de a rezolva problemele financiare cu care se confruntă, de fapt, oricine se apucă de-o construcţie, în vremurile acestea” îmi spune, în deplină cunoştinţă de cauză. Aceasta pentru că a ridicat, vreme de 18 ani, o biserică, ultima pictată de regretatul Mihai Moroşanu. La Botoşana, locul unde a fost un an şi jumătate preot coslujitor alături de părintele Constantin Sava – pe care îl pomeneşte cu recunoştinţă, ca bun model ce i-a fost –, apoi preot paroh. „Am separat manopera de materiale. Dacă, până atunci, firma de construcţii a dus şantierul complet, am decis să ne ocupăm noi de achiziţia de materiale, în dorinţa şi din necesitatea de a face economii. Lipsa fondurilor ne-a determinat să facem asta, deşi este un demers greu de susţinut” spune preacucernicia sa, adăugând că a fost sprijinit în continuare de aceeaşi parteneri serioşi, Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria Municipiului Suceava şi Asociaţia Unităţilor de Cult Proprietare de Pădure din cadrul eparhiei. „Au continuat, în limita posibilităţilor, colectele şi donaţiile din partea parohiilor şi credincioşilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul lor, al tuturor, cu binecuvântarea ÎPS Pimen, s-a finalizat corpul C, preluat la roşu, cu unele lucrări la parter. Elevii seminarişti se bucură acum de un cămin modern, de 1040 mp, cu parter şi două niveluri, cu 60 de camere. Fiecare cu baie, cu trei paturi, sunt condiţii foarte bune de cazare şi studiu.”

Este un proiect realizat, de care se bucură, dar mai este de muncă. „Acum lucrăm la paraclis, pe care sperăm, până la sfârşitul lunii noiembrie, să-l putem acoperi”. Lucrările continuă cu un constructor nou, SC „Mateo Rustic Construct” SRL Ipoteşti, firmă care a depus cea mai bună ofertă la licitaţia la care au participat încă trei firme şi care, speră cucernicia sa, va executa lucrări de o calitate la fel de bună ca şi cele realizate până acum. „Facem tot ce se poate pentru a reduce costurile materiale, date fiind resursele care sunt din ce în ce mai puţine.” Se lucrează şi la construcţia cantinei, „avem puşi stâlpii la parter şi încercăm să turnăm prima placă, poate reuşim întreaga structură până la sfârşitul anului”. Doar vremea să fie bună.

„Biserica trebuie să facă ce are de făcut în limita posibilităţilor pe care le deţine, să facă atâta cât poate susţine. Oamenii lucrează, însă şi Dumnezeu lucrează pentru noi. Aşa s-a întâmplat şi cu paraclisul: am primit câteva donaţii de materiale şi Înalt Prea Sfinţitul Pimen ne-a spus să ne apucăm de lucru. Aşa am făcut şi uite că acum suntem la acoperiş, ne-a trimis Dumnezeu oameni de bine în cale, cu care am realizat lucruri bune.”

Cazinoul Băilor din Vatra Dornei

„Ne confruntăm cu două mari probleme” spune pr. Viorel Ilişoi despre Cazinoul Băilor din Vatra Dornei, clădire emblemă a Bucovinei, acum într-un proces reabilitare şi transformare în muzeu. Beneficiarul acestor lucrări este Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, cel care a depus proiectul de accesare a unor fonduri europene pentru „salvarea acestui monument şi apoi restaurarea, amenajarea funcţională şi punerea lui în valoare”. „Retrocedarea s-a făcut strict pe terenul de sub construcţie şi, ca urmare, nu ne putem lega la utilităţile de apă şi canal. Am înaintat Primăriei Vatra Dornei o cerere prin care solicităm o suprafaţă de teren în jurul cazinoului, astfel încât printr-un alt proiect, pe care îl vom susţine din fonduri proprii sau pentru care vom încerca să găsim o sursă de finanţare, să putem să legăm construcţia la utilităţi şi să dispunem de amenajări exterioare adecvate încât cazinoul să poată intra în funcţiune şi să funcţioneze ca Centrul Muzeal «Cazinoul Băilor», aşa cum ne-am propus. Apoi, ne-am dat seama ca evaluarea făcută anterior a fost subestimată şi, pentru ca să facem un lucru de calitate, cu siguranţă va mai fi nevoie de fonduri. Suntem prea săraci pentru a face lucruri ieftine şi, din acest motiv, mai bine renunţăm la anumite lucrări şi ceea ce facem, să facem de calitate.”

Lucrările, executate de Iaşicon Iaşi, firma care a restaurat Palatul Culturii, sunt aproape gata la subsol, unde constructorul şi proiectantul, cu care beneficiarul se întâlneşte în comandament lunar, s-au lovit de problema apelor subterane. S-au făcut injectări în pereţi, s-au turnat betoane şi „cu ajutorul lui Dumnezeu vom căuta ca până în iarnă să punem un acoperiş. Acoperiş care era prins în proiect a fi parţial schimbat, dar care trebuie înlocuit într-o mult mai mare măsură, ceea ce înseamnă că Arhiepiscopia va direcţiona către fundaţie fonduri în acest sens. Iar la sfârşitul anului viitor se speră că faţa cazinoului va fi gata, pentru ca apoi să se intre în interior pentru finisări”.

Este, din nou, aceeaşi problemă a fondurilor care nu sunt, dar ar fi putut să fie, dacă Biserica nu ar fi fost deposedată de ceea ce-i aparţine de drept şi pentru care se luptă prin instanţe. „Ne lovim de veşnica problemă a banilor, dar asta nu ne va împiedica să purtăm de grijă patrimoniului pe care îl avem. La fel s-a întâmplat şi în perioada interbelică, când Fundaţia Fondului Bisericesc s-a implicat cu succes în restaurarea băilor de la Vatra Dornei, cu costuri destul de mari, chiar cu împrumuturi la CEC-ul din acea vreme. Asta facem şi acum. Bunurile bisericeşti sunt de două feluri: bunuri sacre şi bunuri care ajută la menţinerea părţii liturgice. Ne îngrijim de ambele şi avem un singur scop: acela de a ne manifesta dragostea de oameni şi faţă de Dumnezeu.”

Pe şantier

Seminarul are, anul acesta, în clasele IX-XII, mai mulţi elevi decât a avut anul trecut. Se are în vedere, dat fiind că există spaţiu, să funcţioneze în viitor, în clasele disponibile, şi o formă de învăţământ preşcolar, pentru a veni în întâmpinarea numeroaselor cereri.

La faţa locului, de jur împrejur, aşa cum a spus părintele consilier economic, e şantier. Constructorii din Ipoteşti lucrează şi la turnul principal al paraclisului (unde manopera e gratuită), pe care îşi doresc să-l acopere anul acesta, pentru a-l feri de intemperii, şi la trecerea care există între şcoală şi cămin. Şi, de asemenea, la cantină. E gata primul nivel, se va turna placa, urmând al doilea, acolo urmând să funcţioneze şi o sală de festivităţi, ingenios proiectată de SC „Arhitectură, Grafică, Design” SRL Suceava, aparţinând arhitectului Constantin Gorcea.

„101 elevi are seminarul”, aflu de la părintele director Bogdan Cojoleancă, iar preotul pedagog Adrian Isache îi are pe 90 dintre ei în căminul modern pe care îl vizităm. Între cei 101, 17 sunt din Ucraina, 3 din Republica Moldova şi unul tocmai din Canada. Este fiul unui fost seminarist sucevean, fost coleg al părintelui consilier economic, acum trăitor şi misionar în zona Toronto, care a ales Suceava ca loc unde fiul său să studieze, „spre marea bucurie a doamnei de limba engleză”, zâmbeşte părintele director.

Căminul luceşte de curăţenie, observă ochiul meu de gospodină, doi elevi de serviciu îşi fac treaba cu mopurile care nu le par străine. Camere mari, spaţioase, grupuri sanitare pe uşa cărora scrie, mare, „Curăţenia este mama sănătăţii”, sală de mese, cabinet medical unde va consulta medicul Bernard Grimberg, care va fi în curând dotat cu mobilier şi medicamente, prin grija celor de le Protopopiatul Fălticeni.

Timp de 17 ani preot misionar la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Sfântul Andrei”, din Gura Humorului, Bogdan Cojoleancă a învăţat acolo „despre oameni şi umanitate, despre nevoile semenilor cu probleme speciale”. Îmi vorbeşte cu bucurie despre realizările elevilor seminarişti, despre „preocupările lor frumoase”, despre reuşitele şi dorinţele lor, dar se vede că i-a păstrat în suflet şi pe cei de la Gura Humorului. Pe aceştia i-a adus în vizită la seminar, i-a pus la masă, le-a creat condiţii să se simtă bine primiţi, s-au bucurat de o masă pregătită acolo, la ei acasă, într-o acţiune comună organizată cu seminarul, au venit cu colindul la Suceava.

„Aici ne aflăm la seminarul teologic, nu la puşcărie” spune părintele director, adăugând că nu a uitat că şi el a fost cândva, la fel ca şi părintele pedagog, elev seminarist. Din acest motiv ţine mult „la disciplină şi la rigori”, dar înţelege şi nevoia de mişcare şi de relaxare a elevilor seminarişti. Şi el, şi părintele pedagog, li se alătură la tenis, la baschet, ba mai scoate uneori sfinţia sa din cabinet şi chitara. Şi se mai străduieşte, aşa cum fac dascălii de peste tot, să-i determine pe copii să aibă drag de carte, de lectură, lucru care nu pare uşor de înfăptuit.

Cadre didactice tinere, care nu au uitat că au fost tinere, „instruiesc ostaşi ai domnului, dar cresc şi oameni”. Iar aceştia îi răsplătesc, între altele, cu rezultate frumoase la învăţătură, la olimpiade, la concursurile la care participă. Două coruri valoroase are seminarul. La Olimpiada naţională corală de la Piteşti, coriştii seminarişti suceveni au obţinut un meritoriu loc trei şi sperăm la rezultate frumoase la concursul din Belarus, la care vor participa anul viitor, în februarie”.

Şi dacă tot pomenim de cor, de copii talentaţi şi studioşi, preacucernicia sa ne povesteşte despre invitaţia făcută coriştilor de Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, personal de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae. „Cu binecuvântarea ÎPS Pimen, ne vom afla acolo în perioada 4 – 11 decembrie. Vor fi 15 corişti, cei din corul axat pe muzica bizantină veche (seminarul mai are un cor, dirijat de părintele Ionuţ Tablan Popescu, un cor de muzică armonică), dirijaţi de părintele Dan Constantin Magdalena, şi cred că suntem primul cor al unui seminar din România invitat peste Ocean.”

Un loc binecuvântat

Ieşim din clădirea seminarului, parcurgând holul lung şi spaţios pe pereţii căruia se află o expoziţie de icoane realizată de elevi, pe care ne-o prezintă cu bucurie părintele pedagog Adrian Isache. E pauză, holul e circulat, cei doi, părintele director şi părintele pedagog, salută şi sunt salutaţi din dreapta şi din stânga.

Ne oprim în faţa seminarului: „Pe cât de dureroase au fost momentele din 2015, când a ars clădirea fostului seminar, pe atât de frumoase şi aducătoare de bucurie sunt zilele trăite aici”, spune pr. Bogdan Cojoleancă, pomenind numele celui care „va rămâne drept ctitor, împreună cu ÎPS Pimen, pr. Gheorghe Saftiuc. „Când va fi gata totul aici, va fi cel mai frumos complex din Patriarhia Română, eu aşa cred” spune, şi nu-l bănuiesc de vreo exagerare. „Este un loc binecuvântat; anul trecut, când ne-am mutat aici, am simţit că şi în sufletul şi în mentalitatea elevilor s-a schimbat ceva, au devenit mai mândri în a afirma că sunt seminarişti”.