Frosa

1968 – Papuc Ştefan, pe tarlaua CAP

Despre Frosa am mai povestit câte ceva, dar nu chiar tot ce aflasem în anii copilăriei mele…

O bună bucată de vreme luase lapte de la ai mei, dar, după ce s-au stricat relaţiile, a trebuit să ia din altă parte.

Frosa avea prostul obicei că dacă îi intrai în casă te întreba ce ai mâncat, ce au făcut ai tăi de mâncare.

Asta se întâmpla de fiecare dată; era exact ca un şablon, cu care începea discuţia. Loluca ducea seara lapte la Frosa. „Ce-ai mâncat azi?!” „Borş cu fasole, da’ mama mi-o spus să zic că pampufte”. Nu este cine ştie ce povestire, dar spune mult despre caracterul unui om.

Ai mei s-au înscris la colectiv după ce tata a dormit vreo câteva nopţi în beciul Miliţiei de la Ipoteşti şi după ce a apărut ameninţarea că dacă nu se înscriu, fratele meu cel mare va fi exmatriculat din facultate. În data de 10 martie 1962, ai mei au semnat cererea de înscriere la colectiv „pentru producţii mari la hectar”.

Eu, un copil de aproape 10 ani, m-am bucurat că s-au înscris, fiindcă ghiceam că voi scăpa de a mai merge cu ai mei la muncile câmpului. Dar nu am fost numai eu cel care s-a bucurat că ai mei s-au înscris la colectiv; şi Frosa s-a bucurat! Era prima duminică de după înscriere şi ai mei au ieşit, îmbrăcaţi naţional, din ogradă, să meargă la biserică. Exact peste drum, Frosa discuta cu Aurelţa. Brusc a schimbat discuţia şi după ce i-a examinat pe ai mei, să vadă dacă-s veseli sau trişti, n-a putut să se abţină: „Un c…t au de-amu’ cei care au muncit!”.

Mai peste vreo doi-trei ani, Frosa şi-a măritat una din fete cu un băiat din sat care se pare că avea un serviciu bun în Suceava. Îl chema Guţu. În scurt timp, Guţu s-a remarcat prin bătăile ce i le trăgea iubitei lui soţii, cum, de altfel, şi mamei lui soacre! Soţia lui, împreună cu mama lui soacră, stăteau în fundul grădinii, plângând şi uitându-se la casa lor, din care au fost izgonite de Guţu. Toată lumea aflase despre ce se întâmpla în casa în care a venit Guţu.

În una din zile, mergând eu pe jos către Suceava, pe cărarea ce tăia imaşul târgului (unde este acum Muzeul Satului Bucovinean), cu desăgele în spate, urca Frosa împreună cu o altă femeie din Lisaura, vorbind de-ale lor. Cum a dat cu ochii de mine, Frosa a schimbat brusc subiectul discuţiei: „Ci?! Pi Guţu numa’ cu pui cu smântânâ îl ţân!”.

CONSTATIN PAPUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: