Săru’ mâna pentru masă !

Asasin. „N.D. Cocea (scrie Ioan Mitrea) povesteşte o întâmplare nostimă, aflată de la actorul Al. Cazaban despre scrierea unei drame de către Mihail Sorbul. Închis în casă, Mihail Sorbul scria o dramă şi coresponda cu actorul Al. Cazaban prin bileţele. Ei locuiau în vecinătate, în cartierul Vatra Luminoasă. Biletele circulau prin servitoarea lui Sorbul. Iată discuţia dintre cei doi: „Ce mă sfătuieşti, Alecule, să fac cu ea? Eu cred că trebuie să moară” scria Sorbul. „Şi eu, termină cu ea” răspundea Cazaban. „O otrăvesc sau o împuşc?” întrebă Sorbul. „Otrăveşte-o, e mai sigur” îl sfătuia Cazaban. „Am terminat cu infidela, aşa cum m-ai învăţat. Plâng lângă cadavrul ei” comunica din nou Sorbul. „Bine i-ai făcut. Lasă remuşcările şi coboară la Pandele. Pandele a adus un porfiriu de Drăgăşani să lingi paharul nu altceva, asasinule”, îl ademenea Cazaban. „Şi totuşi cum s-a terminat colaborarea?” întrebă amuzat N.D. Cocea, pe Al. Cazaban. „La poliţie. Servitoarea ştia carte. L-a turnat! Norocul lui Sorbul că subcomisarul a găsit ”cadavrul” infidelei numai pe hârtie. Au băut apoi în trei la Pandele, de sufletul ei”.

Bucovina (gastronomică). „Dintre toţi românii, de departe cei mai gurmanzi sunt bucovinenii. Ne-o spun şi cronicarii moldoveni, încă de pe timpurile lui Ştefan, ne-o spune şi Sadoveanu vorbind despre vremea Ducăi-Vodă; ne-o spun şi supravieţuitorii armatei lui Napoleon, în retragere prin Bucovina, iar mai recent, Păstorel Teodoreanu, când vorbeşte de păstrăvul afumat în hârzob (teacă) de brad. De vină trebuie să fie neasemuita bogăţie în resurse de hrană a Bucovinei: vaci şi viţei graşi ca la Sadova, pe păşuni verzi opt luni pe an; oi cornute şi miei ca pe la Frasin; capre ca la Dorna; găini cu pene strălucitoare ca pe la Siret; vânat în toate pădurile regiunii, tot anul, peşti, de la lostriţă (interzis acum a se pescui) la păstrăv, clean şi mreană; fructe în livezi, legume pe câmp, cartofi albi şi roz sub pământ. E aşa o bogăţie de animale domestice şi sălbatice, de legume şi fructe, de ierburi aromate şi rădăcini, încât regiunea a fost jinduită, pe rând, de polonezi, de ruşi, de turci, de nemţi, de austrieci, ca să nu mai vorbim de cei care nu au cucerit-o niciodată: huni, tătari, cumani. Cum din lapte ia naştere smântâna, Bucovina e patria smântânii. Cu smântână se mănâncă toate borşurile, dintre care cel mai tare rămâne borşul polonez cu cartofi şi sfeclă roşie; cu smântână se mănâncă toate cărnurile tocate, de la sarmale la chiftele marinate, cu smântână se înfulecă şi tocineii (chiftele de cartofi prăjite în ulei). Până într-acolo merge nebunia smântânii, încât oamenii locului mănâncă dimineaţa mămăligă rece unsă cu smântână, dar o smântână grasă ca untul şi tare, că abia o tai cu cuţitul. Dintre legume, rege e leuşteanul, pus în borş, dar şi în murături. Patrie a mănăstirilor, Bucovina are cele mai minunate mâncăruri mănăstireşti şi de post: cârnat de legume la Putna, sărmăluţe cu urdă la Suceviţa, plăcintă cu ciuperci la Dragomirna – toate savuroase şi gustoase. Dar, dintre mâncărurile de post, una le bate pe toate de-a lungul întregului an: zacusca de legume şi ciuperci, mâncată rece cu mămăligă fierbinte şi stropită cu vin de Frâncuşă de la Cotnari. Mămăligă rece cu povidlă (magiun de prune), mămăligă cu fragi şi smântână, păstrăv fiert în smântână, iată deliciile Bucovinei regăsite alături de delicatesele vânatului: pulpă de căprioară cu afine (aşa mânca armata austriacă, prin ofiţerii săi), cocoş de munte pe jar, iepure cu smântână şi ceapă.”

Grafomanie. „Deşi la noi a ajuns prin filieră franceză (graphomanie), grafomania este un termen format din elementele de compunere savantă graphein – a scrie şi mania – nebunie; ambele greceşti. Cuvântul astfel rezultat poartă sensul de tendinţă patologică de a scrie mult şi fără rost, el aflându-se, prin derivare regresivă, la originea grafomanului, maniac al scrisului. Din greaca veche vine, trecând tot pe la francezi, şi sinonimul graforee (graphorrée), graphein – a scrie, rhein – a curge. Grafomaniei, odată instalate, nu-i mai stă nimic în cale, deşi are şi un oponent semantic: grafofobie, teama de a scrie, graphein+phobos – frică. Zice Rebreanu: «Tot citind, a început şi el să scrie.»” (C. Voinescu)

Indiferenţă. „Încotro aruncăm privirile vedem şi ne convingem pe deplin că fiecare din naţiunile reprezentate în ţară la noi au oameni care lucrează în interesul neamului lor. Nu e o comună unde străinii să nu aibă apostolii lor de credinţă care port cârma; pe contra, poporul român, rămas ca oaia rătăcită. Indeferentismul clasei noastre inteligente e condamnabil şi, cu aceasta, am ajuns aşa de departe că nici în munţii românesci nu ne mai simţim acasă şi, cu cât mai mare este acest indeferentism, cu atât mai mult cresc obrăznicia şi îndrăzneala duşmanului”. („Revista Politică”, Anul I, nr. 11, 15 octombrie 1886)

Nechemat. „Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine! Nici Domnul nu intră nechemat.” (Nicolae Steinhardt).

Sex. În afară de fiinţele umane, doar câteva alte vertebrate copulează faţă în faţă, printre care hamsterii şi urangutanii.

Ţărancă. Te lauzi că eşti mare orăşeancă, dar, când te-am dus prima dată în mall, dădeai săru’mâna la manechine…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: