Remember întârziat

Mărturisesc sincer că am uitat (nu, nu l-am uitat!), de ziua de 1 octombrie, dată la care, acum 4 ani, pleca dintre noi, în veşnicie, poetul Ion Cozmei, lângă care am fost aproape în ultimii săi 2 ani de viaţă. De ce am uitat? Tocmai pentru că preocupările mele pentru a-i cinsti memoria, de circa 2 ani de zile (un an – 2018, pentru a scrie o carte despre viaţa şi opera poetului, al doilea an – 2019, pentru a edita această carte, care se vrea a fi un ghid, cât de cât, pentru tinerii care doresc să participe la Concursul interjudeţean „Ion Cozmei”, din luna naşterii sale, luna martie), s-au accentuat tocmai în această perioadă, când sfârşitul anului este aproape…

Or promisiunea sponsorului cărţii era anul 2019. Tot el, însă, a avut ideea de a împodobi cartea cu lucrări grafice ale unui cunoscut artist sucevean, bun prieten al regretatului poet, dar care trece printr-o perioadă grea (şi fără „g”): zeiţa Inspiraţie, pur şi simplu, l-a părăsit. Intervenţiile mele – vreo câteva întâlniri săptămânale, nu au avut efectul scontat, ca de altfel nici rugăminţile repetate ale sponsorului, făcute ca urmare a promisiunilor artistului. Toate au costat, în primul rând timp, artistul cu pricina fiind şi un bun orator, chiar dacă prietenul Bachus nu-l slăbea de loc, alături de noi doi care am tot sperat. Aşa că vom da undă verde apariţiei cărţii fără grafică…, cu speranţa unor viitoare colaborări.

Revenind la titlu, voi spune că, fără premeditare, acest mod de “a uita “ de Ion Cozmei a avut şi un efect benefic.

 Participând la festivitatea de premiere a seniorilor scrisului din Bucovina (inclusiv de la Cernăuţi), care a avut loc în Sala de Arte “Elena Greculesei” a Bibliotecii Bucovinei de la Suceava, în ziua de 24 octombrie a.c., am trăit un exerciţiu de comemorare a celor care au fost. Concret, unii oameni aşteptau, pe data de 1 octombrie, un mic articol, o poezie, ceva care să le (ne) reamintească de Ion Cozmei. De ce tocmai din partea mea, când prietenii poetului au fost mulţi, unii chiar statornici? Nu înţeleg prea bine…

Cert este că dintre numeroşii participanţi la manifestare unul (doar unul!) mi s-a adresat: “…nimic… nimic… de 1 octombrie, pentru Ion Cozmei…!.

Nu i-am mai povestit omului toată tărăşenia cu preocuparea mea de a edita o a doua carte în memoria poetului bucovinean, care şi-a dedicat viaţa culturii sucevene.

Cine este omul? Nimeni altul decât “ultimul latinist, în viaţă al Sucevei” (redau din memorie titlul unui articol din „Crai nou”) şi totodată un făuritor de integrame, cu renume. Pentru neiniţiaţi, numele lui este Virgil Vărvăreanu sau, pe scurt, V.V.

Dar să nu uit de unde am plecat: fie ca aceste rânduri să ne amintească nouă, iubitorilor de poezie şi nu numai, de cel care a fost Ion Cozmei – profesor, doctor în filologie, poet, poate “cel mai…” poet bucovinean contemporan! Acum, când 4 ani s-au scurs, din clepsidra ce ne este dată, fără poetul “ca un semn de-ntrebare” peste timpul trecut, dar şi peste cel pe care-l aşteptăm să vină.

Şi cum aş putea încheia mai bine decât cu versurile poetului: un catren luat la-ntâmplare: „Şi mă gândeam la preabunii părinţi,/ Care înspre seară desigur or să vină/ Să-şi plângă copilul, adesea plecat,/ Să culeagă boabe de grâu şi lumină”. (din poemul “Metamorfoză posibilă”, vol. „Vânătoare de iarbă cu cai”).

CONSTANTIN HLUŞNEAC 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: