File de pateric

Monahul Serafim Hasna

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul părinţilor noştri. Căci multe căi de mântuire sunt înaintea Părintelui Ceresc.

Preamărit a fost Dumnezeu, prin faptă şi cuvânt, de robul Său, Serafim monahul. Întru el s-a împlinit şi cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „suferinţa aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde. Iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă”.

Născut în preajma Mănăstirii Putna, în satul Straja din judeţul Suceava, din binecredincioşii părinţi Dumitru şi Elena Hasna, ca al cincilea copil din cei şapte pe care preabunul Dumnezeu i-a dăruit acestei familii, a văzut lumina zilei pe 3 martie 1983 şi a primit numele Vasile. Din fragedă pruncie a primit o educaţie aleasă şi a fost purtat către sfânta mănăstire, unde întreaga familie îşi avea duhovnicul, părintele arhimandrit Iachint Unciuleac. Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu multă cuminţenie a petrecut copilăria în sânul familiei, iar apropierea de mănăstire şi de sfintele slujbe i-a făcut viaţa frumoasă. Era nelipsit de la marile sărbători, bucurându-se împreună cu vieţuitorii mănăstirii de frumuseţea slujirii şi a cântării în sfântul altar al Putnei.

La praznicul sfintelor Paşti din anul 1998, pe când avea numai 14 ani, cuminte şi smerit, a slujit sfântului altar ca ajutor de paraclisier, pregătind sfânta anafură spre sfinţire, ca apoi să fie împărţită mulţimii credincioşilor. În ziua de 5 mai a aceluiaşi an, neglijând binecuvântarea mamei, se îndreaptă către apa Sucevei, unde la scăldat suferă un accident ce-l va ţintui la pat pentru toată viaţa – fractură de coloană în zona cervicală. Din această zi, în viaţa tânărului Vasile au loc transformări neaşteptate. Imposibilitatea de a-şi mai recăpăta sănătatea trupească îl face să se ancoreze cu toată forţa şi cu toată fiinţa în Dumnezeu.

Rămas fără puterea de a-şi mişca mâinile şi picioarele, ci doar capul, ochii şi mintea, nu s-a descurajat, ci s-a aşezat în bucuria împlinirii în Dumnezeu. Ajutat de cei din jur, şi-n mod deosebit de surioara lui mai mică, Vasile a lecturat în cei 17 ani de suferinţă la pat ­ pat ce i-a fost ca un coşciug, Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor şi, în mod deosebit, scrierile părintelui Cleopa Ilie. Astfel a răzbit în suferinţă şi a putut stărui în bine. Prin faţa ochilor lui Vasile, pagină după pagină au trecut şi minunile sfinţilor Nectarie de Eghina, Ioan Rusul, Xenia din Sankt Petersburg, la care avea evlavie deosebită, Ioan Maximovici. Cărţile apărute, care mărturiseau despre suferinţele tinerilor din temniţele comuniste, l-au făcut de multe ori să cugete zicând: „Cele pe care le am eu de suferit sunt prea puţine”.

Suferinţa este a celor aleşi, iar aceasta, când e făcută cu mulţumire, devine o jertfă vie şi bine primită înaintea lui Dumnezeu. Tăria de suflet pe care a avut-o şi cugetarea cea smerită au făcut ca suferinţa şi neputinţa să le primească drept o binecuvântare şi să spună de multe ori: „mai multă bucurie am avut în boală decât atunci când eram sănătos”.

Legătura cu părinţii Mănăstirii Putna, întâlnirea cu ei, fie când aceştia îl vizitau, în casa natală, fie când venea el la mănăstire, erau prilej de bucurie, de cântare duhovnicească şi de rugăciune împreună. Spovedania deasă şi unirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, cât şi Taina Sfântului Maslu au făcut ca duhul deznădejdii, al descurajării să stea departe de el.

Arma cea mai puternică în războiul nevăzut pe care l-a avut de dus a fost rugăciunea. La ea a alergat şi cu lacrimi în ochi a biruit egoismul şi închipuirea de sine, care sunt cele mai subtile forme ale mândriei. Permanenta atenţie la sine şi chemarea numelui Domnului cu adâncă smerenie au fost programul lui de rugăciune. Toate acestea l-au dus către cea mai înaltă şi sfântă preocupare a omului – cunoaşterea lui Dumnezeu. Astfel, el nu şi-a închis viaţa, nu şi-a ratat viitorul, ci suferinţa trupească a transformat-o în cale a bucuriei întâlnirii cu Hristos. Hristos, samarineanul milostiv prin excelenţă, a călătorit împreună cu el, căci ochii plini de lacrimi ai lui Vasile nu au fost altceva decât expresia mulţumirii şi recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Cel bun şi iertător. Pacea lăuntrică unită cu simplitatea sunt rod al prezenţei Harului Duhului celui Preasfânt.

Omul care are o dulceaţă în sine o răspândeşte şi în afară. Omul bun îi îndulceşte pe toţi pe măsura bunătăţii lui, iar sfinţii comunică o dulceaţă sufletească; însă omul rău îi amărăşte şi îi agită pe toţi. „Atât bunătatea, cât şi răutatea au o forţă iradiantă”, spune Sfântul Isaac Sirul. Pacea şi bunătatea lui Vasile au făcut ca mulţi să se îndrepte către el, atât consăteni, cât şi cei care l-au cunoscut în decursul anilor. A sta lângă el nu era altceva decât un prilej de bucurie: „adună-ţi pacea în sufletul tău şi mulţi se vor sălăşlui pe lângă tine”. Pe deplin cuvintele Sfântului Isaac Sirul şi ale Sfântului Serafim de Sarov s-au împlinit întru el.

Hristos i-a aprins inima cu dragostea Sa şi astfel dorinţa de a îmbrăca haina monahală, taină şi simbol desăvârşit al afierosirii depline lui Dumnezeu a devenit realitate în anul 2013, pe 29 august, la sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă fiecare monah a venit pe proprii genunchi din pridvorul bisericii până-n faţa Sfântului Altar, el a fost adus de părinţii Mănăstirii Putna, într-o atmosferă de taină adâncă, aşezaţi de jur împrejurul patului său, acoperindu-l fiecare cu mantia lui. Răspunsurile au fost puternice, limpezi, clare, arătând o dorinţă sinceră şi având o voinţă extraordinară pentru a primi îngerescul chip. I s-a dat numele de Serafim, adică fără de păcat, fără de vicleşug, ca un înger, aşa cum i-a fost chipul întreaga-i viaţă.

În anul 2014, în 6 ianuarie, la praznicul Bobotezei, monahul Serafim a dat semne că se pregăteşte pentru Marea Trecere. Câteva zile nu a fost conştient de cele petrecute în jurul său. Şi-a revenit pentru un timp, dar aceasta i-a fost dată de Dumnezeu pentru a se pregăti şi mai intens, în vederea întâlnirii cu Cel dorit şi iubit.

Ştim că diavolul urmăreşte sfârşitul vieţii noastre, „călcâiul” (Facere, 3, 15). În ajunul trecerii sale, joi, 16 ianuarie, după ce a primit Sfintele şi Preacuratele Taine ale Trupului şi Sângelui lui Hristos, vrăjmaşul a încercat să-l prindă cu vicleşugurile sale, acum, la capăt de drum. Sprijinit de cei din jur, a chemat mult şi-n adâncă rugăciune pe Maica Domnului, iar ea nu a întârziat să-l miluiască. Pentru câteva ceasuri, monahul Serafim a fost absent, a intrat într-o comă profundă până aproape de miezul nopţii când, pentru dragostea ce I-o purta Domnului, Acesta l-a învrednicit de un mare dar – un dialog cu Sine, cu preabunul Dumnezeu, cu Mântuitorul şi izbăvitorul nostru Iisus Hristos. Nu pentru întărirea credinţei sale, căci de mult nu mai avea nevoie de argument pentru credinţă, ci pentru întărirea celor din jur şi convingerea tuturor că suferinţa asumată este jertfă vie înaintea lui Hristos.

Dialogul cu Hristos îl începe cu aceste cuvinte: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace…”, pe care Îl vede cu ochii minţii. Ce a urmat a putut fi surprins fragmentar de părinţii mănăstirii, prezenţi lângă el, Doar atât cât i-a îngăduit Dumnezeu să exprime din taina pe care i-o descoperea. (…).

După câteva ceasuri, către orele 5.20, vineri, 17 ianuarie 2014, când se face prăznuirea Sfântului Antonie cel Mare, înconjurat de rugăciunea părinţilor din mănăstire, şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Aşa a trecut la cele veşnice cel ce a ştiut să prefacă suferinţa lui în bucurie şi nădejdea în ruăciune şi ne-a făcut cunoscut tuturor că iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat în inima sa prin Duhul Sfânt. (Fragment din „De veghe în Casa Măriei Sale – File de pateric de la Mănăstirea Putna) 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: