Subiecte bucovinene în toamna culturală ieşeană

Toamna culturală înscrie la Iaşi evenimente cu audienţă şi rezonanţă în spaţiul spiritualităţii bucovinene. Data de 1 octombrie 1777, care poate fi socotită nefastă în istoria neamului românesc, a fost comemorată în Dealul Copoului, la Cercul Militar din Iaşi, prin conferinţa susţinută de istoricul şi juristul dr. Vasile Diacon. Acesta a detaliat retrospectiva geopolitică premergătoare desprinderii prin rapt din trupul Moldovei a ţinutului care, după aşa-numitul „Adler-Ausstreckung”, a devenit Bucovina austriacă: „În urma semnării tratatului de la Petersburg din 25 iulie 1772, Polonia a fost împărţită între Austria, Prusia şi Rusia. Austria, primind Galiţia şi Lodomeria, şi-a modificat interesele geostrategice faţă de Principatele Române, râvnind la o parte însemnată din teritoriul Moldovei. Curtea de Habsburg, în baza planurilor sale expansioniste, a trimis încă din luna mai 1772 trupe în nordul Moldovei, pretextând că doar prin această provincie se poate face joncţiunea dintre teritoriile poloneze anexate şi Transilvania (pe care o încorporase în 1691, după stingerea voievozilor indigeni), deşi acest lucru era posibil pe valea Tisei, în zona Sighetului Marmaţiei. O teză aberantă ce viza dependenţa nordului Moldovei de Pocuţia a fost preluată ulterior de o serie de istorici străini (între care şi universitarul austriac Raimund Kaindl, deşi realitatea era inversă: voievodul Petru Muşat a împrumutat, în 1388, pe regele Poloniei Vladislav Jagello cu 3 000 de ruble, împrumut garantat de regele polon cu teritoriul Pocuţiei, pe care domnitorii Moldovei l-au stăpânit, cu mici întreruperi, până în anul 1530), fiind folosită mai târziu şi de ucraineni şi ruşi pentru a justifica tendinţele acaparatoare ale Uniunii Sovietice. Războiul ruso-turc s-a încheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi din 21 iulie 1774, tratatul semnat cu această ocazie având să constituie premisa anexării nordului Moldovei de către Austria, care, încă din ianuarie 1773, prin cancelarul Wenzel Anton conte de Kauniz, dădea instrucţiuni lui Iohann Amadeus Franz de Paula baron de Thugut, ambasador la Istanbul, să se intereseze de teritoriile româneşti de dincolo de Orşova şi din nordul Moldovei. Poarta Otomană, păcălită de maşinaţiunile Austriei şi ale Rusiei, şi datorită corupţiei înspăimântătoare, a cedat, fără consimţământul moldovenilor, o apreciabilă suprafaţă din teritoriul Moldovei, încălcând obligaţiile asumate prin vechile capitulaţii, conform cărora nu avea voie să înstrăineze nicio palmă din pământul Moldovei, ba mai mult, să o apere contra oricărei agresiuni «fără să i se facă nici cea mai mică nedreptate şi fără a suferi nici cea mai mică ştirbire a teritoriului ei». Situaţia, de fapt, a fost consfinţită prin Convenţia semnată, din partea Austriei, de către Thugut, iar din partea Turciei, de către vizirul Iezzet Mehmet, la 7 mai 1775, dată «cumplită şi cumpănă a pământului nostru şi nouă», cum ar fi zis Miron Costin”.

Preşedintele Filialei Iaşi a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română, Vasile Diacon, a prezentat deopotrivă protestul domnitorului moldovean Grigore Ghica al III-lea şi tragicul său sfârşit, menţionând, printre altele, cele consemnate într-un Minei din Iaşi: «Să se ştie când turcii au tăiat pe măria sa Grigore Alexandru Ghica Voievod în Iaşi, cu vicleşug, prin un spurcat de capugiu la casele din Beilic, la văleatul 1777, octombrie 1, duminică spre luni». „Această crimă – observă vorbitorul – s-a făcut în aceeaşi zi când la Cernăuţi avusese loc ultimul act al depunerii jurământului de credinţă al locuitorilor Bucovinei către Austria. În fiecare aşezare în parte oamenii au fost nevoiţi să-şi asume declaraţia de supunere faţă de Maria Tereza şi Iosif al II-lea încă din luna septembrie, manifestul fiind citit în biserică de către vornic şi repetat cuvânt cu cuvânt de localnici, în prezenţa unui trimis special al administraţiei militare austriece. Un caz particular a fost la Uideşti, unde preotul Andrei a refuzat să se supună ceremonialului, considerându-l umilitor.

La Cernăuţi, manifestarea s-a desfăşurat cu mult fast, folosindu-se care alegorice şi arborând steaguri austriece, fiind marcată de salvele a 36 de tunuri, apoi s-a ţinut o slujbă religioasă; peste mulţimea adunată s-au aruncat 760 de coroane, în monede de 15 creiţari, nelipsind vinul bun şi bucatele alese. Odată cu încheierea acestor festivităţi, soarta nord-vestului Moldovei şi a românilor bucovineni a fost pecetluită pentru 144 ani”.

Despre cărţile profesorului Victor Iosif, dedicate locurilor de baştină şi unor personalităţi [Catalogul licenţiaţilor din Vicovu de Jos (2008), Cronica şcolii din Vicovu de Jos (2011), Vicovu de Jos din povestirile sătenilor (2013), Eugen Drăguţescu, omul şi artistul – în scrisori (2018), Ioan Vicoveanu şi Eugen Drăguţescu – un dascăl providenţial şi un discipol celebru (2019)] au vorbit succint jurnalistul Dan Teodorescu, scriitorul şi omul de radio Aurel Brumă, poeta Corina Matei Gherman şi Felicia Acsinte, artist plastic şi critic de artă, sesizând abordarea exhaustivă a temelor, îngemănarea documentaţiei ştiinţifice cu istoria orală, creionarea inspirată a unor momente şi figuri reprezentative şi substratul narativ care incită lectura în aceste scrieri monografice. Autorul a motivat asocierea în titlul volumului recent editat a dascălului Ioan Vicoveanu şi a reputatului pictor şi grafician Eugen Drăguţescu prin faptul că „întotdeauna este cineva care aprinde o scânteie”, iar cele două poveşti de viaţă interferează în spaţiul generos al unor principii umaniste. Ioan Vicoveanu a fost nu numai un cărturar sătesc, bibliofil cu preocupări muzicale şi contribuţii folcloristice, dar mai cu seamă un formator de caractere.

Rememorând momente cu oameni şi locuri din Bucovina, Aurel Brumă se regăseşte, într-o primă etapă a experienţei sale artistice, în anchetele folclorice pe meleagurile Vicovului şi ale Remezăului, împreună cu etnologul Lucia Cireş şi cu regretatul profesor universitar Vasile Adăscăliţei, care i-a fost apropiat. O altă etapă a fost de iniţiere în lumea radiofoniei, alături de redactorii şi scriitorii Nicolae Turtureanu şi Grigore Ilisei, „copleşindu-ne cu nebănuitele scăpărări pe muchiile cuvântului”, fiind motivat de mărturisitori de mare suprafaţă intelectuală şi artistică, precum actorul Miluţă Gheorghiu, profesorul Constantin Ciopraga: „Mă uit la microfon ca la poarta de intrare în veşnicie şi mă întreb: -Îmi merit, Doamne, anafura ce ne legitimează în perspectiva eternităţii? Personal, continui să trăiesc în România lui Anghel Rugină, în ţara oamenilor împovăraţi de respectul faţă de valorile lumii”.

Din recitalul său poetic prin care a încântat asistenţa, reţinem câteva versuri cu accente testamentare: „Prietene, de mine îmi e teamă/ că am să plec, plecând am să rămân/ cum o biserică se prăbuşeşte-n alta/ şi rugăciunile în ambele se-adun” (Epistolă de amintire).

Au mai prezentat poezii şi epigrame membrii Asociaţiei Literare „Păstorel” din Iaşi (Vasile Larco, Angela Pistol, Constantin Ticu Mihai, Mihai Savin, Oana Frenţescu, Sofia Doina Gavrilă), iar climatul artistic s-a împlinit şi prin interpretarea unor piese muzicale (Lucia Ioniţă şi Diana Mititelu la vioară; folkistul Adi Gegiuc la chitară; soliştii vocali: Rodica Ioniţă-Grosu, Diana Crăcană, Karla Ursu; Ansamblul coral «Speranţa»).

Întâlnirea a fost moderată de Corina Matei-Gherman şi Dan Teodorescu de la Filiala Iaşi Nord-Est a Ligii Scriitorilor Români, la organizarea evenimentului conlucrând în parteneriat mai multe entităţi culturale ieşene (Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Cenaclul «Octav Băncilă» al Cercului Militar, Uniunea Creatorilor de Artă Profesionişti, Asociaţia Culturală «Dor de acasă», Asociaţia Literară «Păstorel»). În final Corina Matei-Gherman, Benone Tiron (şeful Cercului Militar Iaşi) şi Calistrat Robu (preşedintele UCA – Iaşi) au înmânat diplome de excelenţă. Este de menţionat, printre alte acţiuni ce se prefigurează anul acesta, excursia la Cernăuţi cu vizitarea unor obiective de interes cultural.

VICTOR IOSIF

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: