Arbore

Târgul de toamnă

A intrat în practica unităţilor şcolare organizarea, în diferite anotimpuri, a câte unui târg. Este prilejul cu care elevii, bineînţeles ajutaţi de părinţi, în special de mame sau bunici, expun ceea ce-au realizat. Din discuţiile purtate cu unii copii am aflat că produsele pe care le expun reflectă contribuţia lor mai mare, mai mică şi uneori chiar deloc, ei expunând ceea ce au produs mamele şi bunicile lor. Consider că aceste târguri sunt necesare şi vă veţi convinge de ce.

De câţiva ani frecventez şi eu aceste târguri, pentru a-mi procura ce este necesar, dar din unele cauze obiective nu-mi pot procura ce mi-ar folosi; de regulă copiii se prezintă la standuri cu bunătăţi, pe care, din diferite motive, nu le poate consuma oricine.

Am frecventat standurile organizate la Izvoarele Sucevei, cu produse făcute din fructe de pădure, la Rădăuţi, în organizarea unităţilor şcolare din municipiu, la Suceviţa, Horodnic de Jos, Straja, Bilca. Pot vizita mai multe târguri dacă nu sunt organizate toate în aceeaşi zi. Poate pentru aceste târguri ar fi necesar ca Inspectoratul Şcolar Suceava să permită organizarea lor şi în zilele lucrătoare, mai ales în toamna în care zilele sunt încă frumoase, propice organizării acestor târguri.

Târgurile de toamnă sunt necesare din mai multe motive. În primul rând copiii, încet-încet, vor fi învăţaţi să pregătească ei produsele, aportul mamelor şi al bunicilor diminuându-se de la un an la altul. Apoi copiii ar învăţa valoarea muncii care se prestează pentru realizarea acestor produse, vor învăţa valoarea banului, văzând cât de greu se obţine şi vor fi mai chibzuiţi în cheltuirea lui. Se vor obişnui cu economia de piaţă prin vânzarea produselor realizate de ei. Acum ei vând diferite sucuri, dulceţuri, sorturi diferite de ghiveci sau popenci murate, dar trebuie să ştie şi cum se prepară. Cu timpul, mamele şi bunicile vor lăsa producerea acestora numai în seama odraslelor lor. Şi avantaje ar fi şi mai multe.

Recent am avut curiozitatea să văd cum se desfăşoară un târg de toamnă în comuna mea natală, Arbore. Şi am rămas profund impresionat de acest lucru. Pentru aceasta nu-mi rămâne decât să vă pun la dispoziţie fotografiile realizate cu acest prilej, din care veţi trage concluzii mai multe decât din relatările mele.

În primul rând autorităţile comunale au pus la dispoziţia elevilor de la şcolile din Arbore un spaţiu de expunere foarte mare, care a cuprins parcul comunal şi şoseaua în lungime de aproximativ 150 m şi lată de 6 m. Aici şi-au expus standurile elevii de la şcolile „Luca Arbure”, şcoala de pe Clit şi Şcoala Cutul de Jos. Fiind la o distanţă de 4-5 km de această locaţie, şcolii de la Clit i s-a asigurat un spaţiu de expunere în parcul de lângă şcoala din Clit. În acest spaţiu elevii şi-au organizat standuri de expunere pe… clase. Vă daţi seama că erau amenajate vreo 20 de standuri şi tot atâtea tejghele de la care au răguşit copiii vreo 4 ore strigând cumpărătorii să vină la standul lor, pentru că ei au cele mai grozave produse. Dar să ştiţi că reclama lor a avut succes, copiii răguşind cu folos. La fiecare stand puteai vedea câteva persoane, care „neguţau” ceea ce voiau să cumpere. Era ca la iarmarocul la care Nică a vrut să vândă pupăza.

Am vizitat toate standurile şi am rămas profund impresionat de modul de organizare a acestora. S-a văzut că părinţii, mai ales taţii şi bunicii, au pus zdravăn umărul pentru a realiza standul respectiv şi a-l împodobi aşa cum îi stă bine în timpul toamnei. Un foarte frumos stand era amenajat pentru Şcoala Cutul de Jos, unde familia Manoilă se fălea cu el. Şi avea cu ce. Se cunoştea că era făcut de un adevărat comerciant. Unde mai pui că la acest stand tatăl era cu toată familia.

Chiar de la primele ore ale zilei se îndreptau spre locul târgului familii întregi. Maşinile şi chiar căruţele, fiecare după posibilităţi, veneau încărcate şi descărcau produsele pentru amenajarea standului. Întrebând o mamă de ce vine cu doar doi prichindei, mi-a răspuns că fetiţa mai mare a plecat înainte cu taică-său să ducă ce era mai greu iar ea vine cu o coşărcuţă cu ceva produse şi cu cele două mezine, nu mai mari decât coşărcuţa.

Pe mesele amenajate cochet se găsea ce-ţi dorea inimioara: sucuri, cafele, dulceţuri, zacuscă, gemuri, dovleci mari, plăcinte de toate felurile, iar de prăjituri ce să mai spun, parcă mamele s-au întrecut ce să facă mai bun şi mai ochios. Mesele, fiecare în suprafaţă de mai bine de 4 mp erau împodobite cu scorţuri, lăicere şi prosoape ţesute şi înflorate. Iar la unele standuri erau fetiţe îmbrăcate naţional şi cu coroniţe pe cap, făcute din flori de toamnă. Dacă te uitai bine, care de care era mai frumoasă. Adevărate zâne sau prinţese din poveşti. Ca să vă daţi seama de mulţimea venită la acest târg, vă spun doar că maşinile cu care veniseră erau parcate pe ambele părţi ale şoselei, cam 200 m la deal de târg şi la peste 100 la vale de târg. Iar circulaţia era supravegheată de jandarmi şi oameni de ordine pentru ca totul să se desfăşoare în ordine şi să nu fie vreun incident. Şi n-a fost.

Am rămas impresionat şi de faptul că în spatele fiecărui stand se afla titularul sau titularii lui, iar în spatele lui (lor) stăteau ţanţoşi cei din familie. Ce mai, privelişte de admirat! De menţionat mai este faptul că, prin această mulţime de cumpărători (privitori), forfoteau copii cu tăvi sau platouri pe care tronau fel de fel de bunătăţi şi ei te îmbiau să le cumperi pentru „că sunt foarte bune şi tu n-ai mâncat aşa ceva în viaţa ta”. Nostim îndemn, nu?

Pentru a mai afla ceva am stat de vorbă şi cu cadre didactice. „M-am bucurat foarte mult când părinţii au ridicat la şedinţa noastră problema organizării acestui târg. Tot atunci, la şedinţa cu părinţii, m-au asigurat că vor aduce multe bunătăţi la acest târg de se va duce vestea lui în întreaga ţară. Şi văd că s-au ţinut de cuvânt.” (prof. Monica Buliga, directorul şcolii).

 „Iată că a venit şi rândul nostru să organizăm un târg, în urma căruia să ni se ducă vestea şi-n alte comune. Cel puţin de la clasa mea au venit părinţi şi cu prieteni de-ai lor din alte sate. Este foarte bine că am fixat târgul într-o zi de sărbătoare, când lumea nu are de lucru, pentru că s-ar părea că aici s-a adunat întregul sat şi nu numai.” (Cristina Chifan, profesor)

„Eu sunt mândră că Floriţa a pregătit coşărcuţa cu tot ce trebuie fără să fie nevoie s-o ajut. De-acum este fată mare (este într-a şasea n.n.) şi-am reuşit s-o-nvăţ ce este munca. Sper ca pentru anii următori să pregătească pentru târg mai multe produse, mai ales gemuri şi dulceţuri. Nu ne interesează câştigul, ci numai să vadă că totul se obţine prin muncă” (C.A.)

Am stat de vorbă cu mai multe persoane, în special mame, dar fetiţele s-au sfiit să declare ceva când m-au văzut cu reportofonul în mână. Să ştiţi că toate mamele cu care-am stat de vorbă au păreri sănătoase despre muncă, şcoală şi câştig. Dac-ar fi toată lumea aşa, ce bine-ar fi pentru cadrele didactice, familie şi societate! Am fost la mai multe târguri şi cred că la Arbore a fost unul dintre cele mai frumoase. Nu mă credeţi? Poftiţi la anul la târgul arborean!

Text şi foto: prof. GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: