„Aglăiţa”

„Aglăiţa”, volum de proză care a apărut la Editura PIM Iaşi, sub egida Asociaţiei „Universul Prieteniei” în colecţia „Cărţile Iuliei”, în anul 2019, sub semnătura scriitoarei câmpulungene Luminiţa Ignea. O carte care fereşte perdeaua şi deconspiră realitatea mediului rural, cu totul alta decât le place să-şi imagineze nostalgicii vremurilor pe care nu le-au trăit şi ai locurilor cărora nu le-au simţit asprimea.

Personajul „Aglăiţa”, un nume obţinut prin diminutivare rurală a celui a uneia din cele trei graţii, adică „Aglaia” (strălucirea), este realizat prin îmbinarea consecinţelor şi reacţiilor de răspuns la acele situaţii pe care se bazează firul naraţiunii. De regulă, personajele din volum nu apar „ex nihilo”, intrarea lor în scenă este precedată de o minicronică de familie, înainte de a afla ce are în bagaj şi cum îl poartă, cititorul are deja jalonat, prin referire la mediul de origine, drumul pe care se vor deplasa prin pagini acestea, chiar le este pregătită justificarea unor gesturi sau reacţii de răspuns viitoare. Personajele cărţii nu sunt scutite de experienţe traumatizante din partea mediului în care trăiesc, până la urmă din partea societăţii. Prin aducerea în prim-plan a unor realităţi caracteristice agriculturii cooperativizate, este sugerată perioada în care se petrece acţiunea celor mai multe dintre textele de proză care compun volumul. Relaţiile interumane, specifice acelor vremuri, nu sunt descrise sumar, ca după o artificială tentativă de cunoaştere, ci din interior, cu cuvinte relativ puţine, dar capabile să redea atmosfera de atunci pentru cititorul de azi, dar mai ales celor care au încă nostalgia vremii în care erau tineri şi nu luau în tragic politica şi rezultatele ei în viaţa satului.

„Celula de bază a societăţii” de atunci apare în cartea doamnei Luminiţa Ignea diferită faţă de ceea ce, teoretic, era neapărată nevoie să fie, atât de diferit încât copiii veniţi pe lume fără a şti sau a primi ulterior convingerea că au fost suficient de doriţi, pornesc în viaţă cu handicapul lipsei de iubire, aceea pe care ar fi fost firesc să o constate în casa părinţilor. Această carenţă purtată în suflet de fetiţele aflate la vârsta la care apare punctul de inflexiune în care copilăria lasă loc vieţii mature, asta fără a fi luat în considerare dacă persoana este pregătită, că suma de reguli dure care funcţionează la intrarea în viaţa adultă, rămâne la latitudinea fiecărui cititor să aprecieze care este mai perfidă atitudine, cea a retardatului care a folosit pumnul şi bâta sau a şmecherului intelectual care şi-a organizat strategia folosind un eşafodaj de minciuni catifelate, ori complicitatea alcoolului. Mult mai uşor i-a venit lui Luca G. Luca să se revolte împotriva a ceea ce, iniţial, îl fascinase, decât băiatului Claudiu să joace şotron după ce a înţeles el ceva din rolul conturului desenat de criminalişti pe trotuarul pe care se terminase o poveste de dragoste, cea a tinerei nevăzătoare care se dăruise fără rezerve, dar nu a putut merge mai departe când şi-a dat seama că asupra destinului ei se înghesuiau nori mai negri decât întunericul cu care era obişnuită.

Simpaticul bibliotecar Alexandru Dima şi-a botezat iubita din Savetuca în Svetlana, o fi ştiut el mai multe despre direcţia în care se îndreaptă posibilităţile lui, iubăreţ la început, dar nu s-a sfiit să solicite viitorilor socri atât de mult, pentru a şterge ruşinea pe care el o provocase fetei, încât Joiana a fost jertfită nu prin ardere de tot, ci prin vânzare pe banii necesari pentru dotă. Cu avantajul tinereţii şi obişnuinţa de a nu fi refuzat, a reuşit să distrugă câteva vieţi, dar salvată de dragostea pentru cărţi şi pentru carte, Svetlana, asemeni multor alte personaje ale volumului salvate de aceeaşi pasiune pentru lectură (Frăsinica, alt nume de Graţie), a reuşit să devină o „babă buchinistă” care să-şi accepte situaţia. Cine ştie? poate atunci când a înţeles că iubitul ei nu mai este omul care a aprins între ei flacăra dragostei, adică a devenit un străin pentru care ea nu mai reprezintă nimic, poate cel mult ceva pe care se poate călca în drumul spre fericirea proprie, nu o fi avut un strigăt asemănător celui cu care Pena Corcoduşa şi-a recunoscut pierderea celui drag. Posibil, dar numai după o astfel de eliberare poate apărea resemnarea cu care îşi transportă, de multe ori dăruieşte, cărţile sale.

Prin satul potopit de Facebook bântuie totuşi formele de viaţă specifice populaţiei neinstruite şi care au pierdut bunul-simţ şi cumsecădenia de altădată, ba chiar nu se abţin de la a-şi exhiba răutatea şi egoismul amplificate de aburii alcoolului. Atunci când fostul violator devine prosper om de afaceri, băieţelul care îşi apărase mama cu vătraiul nu face o criză de demnitate şi cere liniştit mărire de salariu, ba chiar şi banii pentru pâinea familiei pe care acela îi luase ca o compensaţie pentru eşecul erotic. Dar asta e lumea modernă, lumea în care Betina a lăsat în ţară un nume biblic (Elisaveta: Dumnezeu s-a jurat), pentru a deveni servitoare din toate punctele de vedere şi fără simbrie, într-o familie care nu este şi nu va fi niciodată a ei.

Este greu de crezut că un băiat poate consimţi la întemeierea unei familii deşi ştie că viitoarea soţie a fost mireasa altuia, doar pentru că acele momente s-au petrecut în patul lui, greu de crezut, dar nu imposibil. După cum nu au fost şi nu sunt imposibile glumele celor două surori, Tanda şi Manda, nici macabra glumă din final. Dacă au împărţit acelaşi soţ, s-ar părea că şi pe primul bărbat din viaţa lor, de ce nu ar fi tot împreună protagonistele scenariului cu care au îngrozit fotograful?

Zarzărul încărcat de flori sau de fructe, după cum este anotimpul, apare în momente de antract, dar devine inutil atunci când din curte a dispărut şi ultima speranţă de a exista voce de copil care să bucure părinţii, aşa neobişnuiţi cum or fi fost ei.

Cartea „Aglăiţa” a doamnei Luminiţa Ignea este una îndelung gândită înainte de a fi scrisă, autorul are privilegiul, spre deosebire de cititor, că îşi poate citi cartea înainte de a o fi scris, de aceea consider necesară şi o a doua lectură. Se va vedea de ce.

 IOAN MUGUREL SASU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: