Oameni şi cărţi

Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

Col. (r.) Remus Macovei, „Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiţi sub Tricolor – Campaniile 1916-1919 şi 1941-1945”,

Editura Imperium, Constanţa, 2018, 250 pagini, format 20/30 cm

Cinstind cea mai mare izbândă a românilor din toată evoluţia lor istorică – Marea Unire din 1918, unii dintre compatrioţii noştri s-au gândit, aşa cum era firesc şi omenesc, cu dragoste, recunoştinţă şi înţelegere şi la cei de alt neam, de altă credinţă, lege, datini, factură psihică, matrice spirituală care, aflaţi printre românii majoritari, s-au integrat şi au participat la epopeea strădaniilor şi jertfelor pentru întregirea naţională şi statală de la 1918. Aşa s-a născut, iniţial, prima ediţie a lucrării de mai sus în 2013, apoi, în cadrul unui proiect mai larg, adăugită şi completată, cea de-a doua ediţie, din 2018, semnată de ofiţerul Remus Macovei. Cartea a apărut sub egida „Asociaţiei Culturale”, fondată şi axată pe tripticul „Identitate, diversitate, multiculturalitate”, închinate Cultului eroilor „Regina Maria”, Filiala Constanţa.

Este cunoscut şi recunoscut faptul istoric major că, în urma Războiului de Independenţă (din 1877-1878), Congresul de Pace din 13 iunie – 13 iulie 1878 hotăra că Dobrogea, „Vechea provincie a lui Mircea cel Bătrân”, va reintra în componenţa României, care devenea stat liber şi independent.

Actul istoric ce proclama acest fapt, se finaliza de către prinţul Carol I şi Mihail Kogălniceanu la 13 noiembrie 1878, când se anunţa a doua zi, la 14 noiembrie 1878, printr-o Proclamaţie şi un Ordin de zi, în care se releva:

„Locuitori de orice naţionalitate şi religie… de astăzi faceţi parte din România! Voi, de acum, atârnaţi de un stat, unde nu voinţa arbitrară, ci legea, dezbătută şi încuviinţată de naţiune, hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe comori şi bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea, proprietatea sunt puse sub sceptrul unei Constituţii… Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre, vor fi apărate de legile noastre, şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă”.

În momentul trecerii Dobrogei la statul român, în 1878, existau două curente privind modul cum trebuie procedat: unii propuneau ca statul să introducă în Dobrogea o armată considerabilă, care „să ţină în respect şi în ordine populaţiile sălbatice ale provinciei”, în vreme ce alţii, dimpotrivă cereau să li se acorde drepturi şi libertăţi fireşti – între care: învăţarea limbii materne, păstrarea credinţei, datinilor, obiceiurilor, dar învăţarea şi a limbii române şi colaborarea cât mai liber consimţită, benevolă, cu statul român. De aceea, dacă imediat după decizia de la Berlin, din 1878, privind retrocedarea Dobrogei statului român, unii locuitori ai grupurilor minoritare – bulgari, turci, tătari, greci, armeni etc. – şi-au vândut casele, pământurile etc. şi s-au strămutat în interiorul Turciei – e vorba de circa 27.000-30.000 de locuitori minoritari –, în 1880 a fost elaborată şi aprobată Legea pentru organizarea Dobrogei. Ea a intrat în conştiinţa populaţiei multietnice din zonă – români, turci, tătari, bulgari, germani, greci, armeni, ruşi-lipoveni etc. – sub denumirea de Constituţia Dobrogei. Când, la 10 mai 1881, România s-a transformat în regat, la încoronarea Regelui Carol I a participat şi prima companie militară musulmană.

Prevederile Constituţiei Dobrogei din 1880, statuau că grupurile etnice din Dobrogea se vor instrui în limba lor maternă, dar vor învăţa şi limba română. Ele îşi vor păstra credinţa, factura psihică, matricea spirituală. Astfel s-a ridicat Moscheea „Carol I” şi s-a înfiinţat şi prima şcoală musulmană, pe care a vizitat-o însuşi marele ministru al Învăţământului şi cultelor Spiru Haret, în 1909.

Despre militarii musulmani s-a hotărât ca tinerii cuprinşi între vârsta de 21-46 de ani să fie recrutaţi şi încorporaţi în unităţile militare create în Dobrogea, la Constanţa, Tulcea, Medgidia şi să nu mai fie repartizaţi în interiorul statului român, conform înţelegerii între reprezentanţii comunităţilor etnice din Dobrogea.

În acest context, în campaniile militare din 1916-1919 pentru întregirea statului român au fost mobilizaţi şi 1.038 de ostaşi musulmani. Dintre aceştia, unii au luptat în aproape toate teritoriile teatrelor militare principale de luptă – în Dobrogea, în Muntenia, în Transilvania, în Basarabia.

Remus Macovei scotoceşte atent şi pasionat prin arhive. Le notează numele celor care s-au jertfit pentru România Mare, locul naşterii, gradul militar, unitatea din care au făcut parte, locul în care au căzut. La fel procedează cu cei răniţi, dispăruţi, cu orfanii şi văduvele de război. Întocmeşte scurte medalioane cu cei care au fost decoraţi, medaliaţi pentru faptele lor de arme. Îmbogăţeşte textul cu schiţe, hărţi, documente privind recunoaşterea meritelor lor militare, foi matricole, referate, titluri, petiţii. Aduce mărturii despre respectul şi sprijinul acordat de autorităţile româneşti din Dobrogea sau ale comunităţilor musulmane, imagini cu monumentele ce le-au încrustat memoria în piatră sau în bronz.

Şi, ca o încununare a simţămintelor calde ale acestor luptători, autorul ne oferă şi o piesă rară: „Odă eroului musulman”, poezie anonimă publicată în revista „Emel” (Ideal) din anul 2006, din care reţinem: …Şi printre fiii Dobrogei/ Ai fost şi tu, măi Kiazime/ Ai fost în fruntea gloriei/ Venit în vitejime;/ Ca fraţii ai plătit şi tu/ Credinţa ce te străbătu/ De ţara românească –/ Allah să-ţi răsplătească!…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: