Buchiseli. Verbe instabile

În ansamblul său, sistemul verbal românesc este „afectat” de o anume instabilitate în mai toate compartimentele. Fenomenul lipsei de regularitate şi statornicie este însă mai pregnant în cazul verbelor pe care gramatica tradiţională le cuprinde în conjugările a II-a şi a III-a. Iar această nestatornicie se manifestă, fireşte, în vorbirea curentă, unde o regăsim concretizată în abateri de la normele limbii literare.

Chiar dacă le ataşează etichete diferite, cele două ediţii ale Gramaticii Academiei, din 1954 şi 2005 (de exemplu, conjugarea a II-a devine a VIII-a), tratează similar fenomenul: îl semnalează, îl ilustrează, îl explică şi atrag atenţia asupra riscurilor de eroare (cel puţin din perspectiva regulilor actuale). În continuare, abordăm, pe scurt şi selectiv, câteva amănunte din „povestea” rătăcirilor flexionare ale unora dintre verbele pentru care vom folosi denumirile din clasificarea tradiţională.

Neproductivă şi slab reprezentată (doar vreo 20 de verbe moştenite din latină, la care s-au adăugat neologisme derivate, în forme calchiate), conjugarea a II-a, care reuneşte verbele terminate în –ea, pare a fi cea mai instabilă, atât cele vechi, cât şi cele neologice manifestând tendinţa de a trece la conjugarea a III-a (în –e). Din cele 20 de verbe – apreciază lingviştii – numai cinci rămân puternic fixate la clasa în –ea. Celelalte se supun tendinţei menţionate, de la corectele a apărea, a cădea, a plăcea, a tăcea, a vedea, ajungându-se la formele nerecomandate *a apare, *a cade, *a place, *a tace, *a vede.[Este de remarcat (şi, poate, semnificativ pentru evoluţii ulterioare) că a rămânea l-a pierdut (normativ) pe a final, literară fiind, în prezent, forma a rămâne.] Evident, transferul respectiv se regăseşte nu doar la infinitiv, ci şi în forme flexionare modificate. Între cele mai înclinate spre a favoriza căderea în greşeală ni se par a fi a apărea, împreună cu a dispărea şi a plăcea, afirmaţia putând fi susţinută prin numeroasele cazuri pe care le atestă internetul. Astfel, pentru a apărea, neologism pătruns din latină, având ca model verbul moştenit a părea, forma de viitor (care se alcătuieşte cu infinitivul) *va apare are circa 121 000 de ocurenţe, cea corectă, va apărea, avânt totuşi o frecvenţă de aproape 15 ori mai mare. În cazul înruditului *ar dispare (condiţional eronat, format, de asemenea, cu infinitivul), varianta corectă (ar dispărea) beneficiază de o frecvenţă de numai vreo cinci ori mai mare.

După astfel de referinţe statistice, care ar putea viza şi alte verbe (din seria în discuţie) sau timpuri şi moduri din paradigma lor, iată şi câteva citate ilustrative, cu precizarea că ele pot fi „vânate” cu şanse mai mari în ipostaza oralităţii (în emisiuni de radio şi de televiziune, de pildă):

  • „ei ştiu una şi bună oricâte dovezi zdrobitoare ar apare (cotidianul.ro, 1 martie 2019, pe forum; corect – ar apărea); •„Ion Cristoiu este convins că, şi dacă ar dispare hârtia, un suport de scriere tot va exista” (mediafax.ro, 27 aprilie 2019; corect – ar dispărea); •„pe spatele hainei va apare logo-ul vizitei” (gandul.info, 17 aprilie 2019; corect – va apărea şi logoul; informaţia respectivă cu acelaşi va apare este prezentă şi pe alte site-uri publicistice).

Pe a plăcea în varianta conjugării a III-a, neacceptată de limba literară, îl întâlnim chiar mai des decât pe „colegul” său de păcătuire lingvistică de mai sus. De exemplu, pe corectul îmi va plăcea l-am găsit atestat la un moment dat pe internet de 37 300 de ori, iar pe incorectul îmi va place de 32 200 de ori, iar mi-ar plăcea îl surclasează pe eronatul mi-ar place printr-un raport de numai 9/1. Din numeroasele citate posibile, alegem şi de această dată numai trei:

  • „mi-ar place foarte mult să te văd şi într-o astfel de ţinută” (cancan.ro, 19 aprilie 2019; corect – ar plăcea); • „Această lume îşi va urma calea fie că ne va place sau nu deznodământul” (dreamdesigner.ro, 31 iulie 2018; corect – va plăcea). • „tare mult mi-ar place să-l văd pe dl Pleşoianu într-o confruntare televizată…” (politician şi jurnalist în talk-show, la Antena 3, 30 iunie 2019; corect – ar plăcea”).

Fără a mai oferi detalii despre comportamentul asemănător (supus erorii) al unor cuvinte înrudite cu cele privilegiate aici (a complăcea, a compărea, a displăcea etc.), nu este cazul să ignorăm fenomenul invers celui incriminat, şi el la fel de neacceptabil: influenţa conjugării a II-a asupra celei de a III-a, pe care o dovedesc forme combătute de apărătorii limbii standard, precum *a bătea sau *a făcea.

Acuzând nestatornicia unor verbe, nu trebuie să uităm că, de fapt, vinovăţia ne aparţine nouă, vorbitorilor. Ne vor scoate oare, cândva, din culpă (măcar pentru unele verbe) posibile modificări de normă gramaticală?

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: