O sărbătoare memorabilă

O zi de neuitat în viaţa Parohiei „Sfânta Vineri”  (Protopopiatul II), Suceava, rămâne, cu siguranţă, cea de duminică, 13 octombrie 2019, când, aici, s-a săvârşit (cu o zi mai devreme; se înţelege de ce) slujba de hram a bisericii noastre şi, bineînţeles, a întregii comunităţi parohiale.

A dat Dumnezeu să fie cu noi şi anturajul climateric (ca să zicem aşa), toată natura înconjurătoare având o înfăţişare autumnală desprinsă parcă dintr-un tablou clasic: lumină lină (vorba Poetului), soare blând, cer senin şi nici o adiere de vântoasă.

În incinta bisericii, pe superbul altar amenajat de mai mulţi ani în dreapta bisericii propriu-zise (unde îndeobşte suntem obişnuiţi să se oficieze anual Sfânta Liturghie a Învierii Domnului), s-a desfăşurat, de data aceasta, pentru prima dată, slujba de prăznuire a Preacuvioasei Sfânta Parascheva de la Iaşi, într-un decor menit parcă anume să producă el însuşi o impresie puternic remanentă. Căci întreg ceremonialul religios, asigurat de un sobor numeros de preoţi şi diaconi, în frunte cu PS Damaschin Dorneanul, arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţiului (a mai slujit şi un consilier arhiepiscopal), s-a produs pe fundalul iconografic asigurat mai ales de pictura cunoscută, îndeobşte, sub denominaţia „Coborârea la iad”, executată de un zugrav aflat probabil într-un moment de iluminare. (Cum îmi petrec după-amiezile destinate lecturii în grădina din jurul bisericii – mulţumiri şi recunoştinţă, pentru îngăduire! – mereu rămân uimit de câtă măiestrie îi va fi fost insuflată pictorului care a conturat această icoană aşa de luminoasă!).

În fine, slujba a decurs normal nu numai datorită tipicului cunoscut şi aplicat de preoţimea implicată, dar şi cu un vizibil adaos empatic, susţinut de însuşi evenimentul celebrat, la care a asistat un număr impresionant de credincioşi, unii arborând, ca vestimentaţie, superbe piese din costumentaţia noastră tradiţională bucovineană, agrementată cu binevenite adausuri tricolore (centuri, eşarfe etc.), încât nu pot spune, în calitatea mea de enoriaş în care mă aflu de la începutul bisericii noastre, dacă am mai văzut vreodată aşa o atmosferă sărbătorească aici, în cartierul nostru mai mărginaş, aşa cum este el. Este, desigur, meritul părintelui protopop Minu Mititelu şi a confraţilor săi – pr. Silviu Galeş, Dumitru Airinei şi pr. pensionar Viorel Sava – care nu şi-au cruţat în niciun fel osteneala (deloc puţină şi nici simplă) pentru ca totul „să meargă brici”, cum se spune. Şi a mers; da capo al fine!

O notă în plus mi-aş îngădui pentru predica P.S. Damaschin (pornind de la parabola evanghelică a semănătorului care a ieşit să-şi samene glia sa), axată pe conlucrarea factorului divin cu cel uman, în derularea unei existenţe cât mai aproape de dimensiunile divino-umane (v. Dumitru Stăniloaie). Totul spus simplu, dar cât de profund şi cu actualizări incluse pentru cei dispuşi să… asculte pe sub rânduri!

În totalitate şi pe porţiuni, am avut parte, în această zi, în cadrul parohiei noastre, de o manifestare sărbătorească model, în cel mai deplin înţeles al cuvântului, în care, lucru de lăudat,  ostentaţia a fost cu desăvârşire absentă. Mă tem că felicitările şi mulţumirile noastre nu pot atinge altitudinea la care s-a ridicat toată această manifestare religioasă, de care am vrea să mai avem parte.

NICOLAE CÂRLAN

 (un enoriaş pe deplin mulţumit)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: