Presa ca ţeapă

 Toată pasărea pre limba ei piere, zice un vechi proverb. Editorii, finanţatorii, jurnaliştii din presa noastră centrală consideră, însă, că, promovându-şi produsele cu titluri bombastice,  cu „cârlig” la cititori, îşi asigură ratingul aducător de abonamente multe şi contracte bănoase de publicitate, adică de profit. Numai că adevărul e altul: înşelându-şi cititorii, telespectatorii, ascultătorii cu astfel de şmecherii goale de conţinut, şi ieri, şi azi, şi mâine, presa românească centrală mai are o leacă şi-şi dă duhul.

Dar să trecem la exemple de titluri cu „cârlig”: „Breaking news” (Ştiri explozive de ultimă oră), „Dezvăluire şocantă…”, „Ziua cuţitelor lungi“, „Cu cuţitele pe masă…”, „Răsturnare de situaţie”, „Schimbare radicală…”, „X dă de pământ cu  Y, Z, ori…” cu legea pensiilor, cu moţiunea, cu…, „S-a ales praful şi pulberea…“ şi când citeşti articolul observi că, în fond, informaţia sau/ şi comentariul descriu o situaţie obişnuită – e.g., Opoziţia a depus ori şi-a retras moţiunea, ceea ce mi se pare un fapt normal într-o ţară democratică. Niciun şoc, nicio răsturnare, nicio trântă. Ba mai ciupim fără ghilimele de rigoare şi din literatura universală.

La fel se întâmplă când se iau anumite decizii, de o parte ori de alta: „înnebunesc pesediştii“, „crapă fierea în…”, cutare „dă marea lovitură”, „iese foc şi pară…”, „răscoală în PSD, în PNL, în…”, război, lupte grele, ciomăgeală, duel, „bubuie PDL”, scandal, cutremur, furtună, potop, panică, „s-a detonat nucleara!” „X a explodat”, „aruncă bomba”, „Bombă în televiziune”, „Şoc în Guvern“, „stare de şoc“, „şoc şi groază”, „Dezastru total pentru X!”, „Kovesi, în alertă de gradul zero!”,  „Surpriză de proporţii!”… Dar, la o analiză atentă, descoperi că nu s-au aglomerat spitalele de glumeţi, nici fierea, rânza nu le-au crăpat unor politicieni, deşi… Cât despre răscoală, duel, lupte grele, ciomăgeală, cutremur, furtună, potop, panică…     s-avem pardon, dar în afară de discuţii mai aprinse sau discursuri bolovănos-belicoase, şi nici măcar acelea, fiind vorba de probleme minore, altceva n-a fost. Să nu-mi spuneţi dvs. că alţii, din ţări mai cu ştaif, nu ridică vocea şi nu ameninţă, nici nu se vaietă, nici nu se ceartă, că vin cu exemple.

De fiecare dată, astfel de titluri vor să creeze percepţia că informaţia respectivului jurnalist, de obicei de două parale, e grozavă, provoacă panică, stupefacţie, că vom fi afectaţi peste măsură: „Veşti MARI pentru mii de români!“, „Mecanismul a fost devoalat“, „mister desluşit, suspans“, „document devastator“, „declaraţie incendiară”, „descoperiri incendiare”, „absolut spectaculos”, „victorie istorică”, „S-a aflat, gata, vai de noi ori de ei”, intră la rupere, provoacă la duel,  vreme nebună, X stă ca pe jar, „e chestiune vitală”, „Tragedie de nedescris”, „s-a trezit cu un cuţit în spate”, „i-a băgat un cuţit în inimă” etc. Însă, deşi cuvintele bagă spaima în sufletul cititorului, fondul indică fapte obişnuite, uneori fără absolut nicio relevanţă.

Nu lipsesc ameninţările: „Arde-i pe corupţi!“, „La Ţepe în Piaţa Victoriei!”, „Nu scăpaţi!“, „vor fi devastaţi, spulberaţi, alungaţi, linşaţi!“, „Ajunge cu manipularea!“, „La puşcărie cu voi!”, „Ieşiţi în stradă!”, „Hai la luptă!”…, ceea ce creează impresia unui război devastator „între români şi români“, între partide şi instituţii, între cetăţeni şi guvern, că nici nu mai ştii ce să crezi.

Adesea, jurnaliştii cochetează cu expresiile literare copiate sau calchiate de pe ici pe colo: X îşi înghite rânjetul, şi-a pus poalele în cap, propunerea s-a fâsâit, discursuri leşinate, care dau în depresie…, dar şi acestea au devenit locuri comune prin repetare obsesivă. De ce îi atrag pe cititori astfel de titluri într-o primă fază? Fac apel la spaime vechi, la metafore, personificări, epitete consacrate de scriitori talentaţi.

Confuziile întreţinute astfel nu ajută la degajarea unor forţe politice dornice de reforme, ci urmăresc doar crearea unor impresii de forţă, de poftă de confruntare. Se încurajează la nesfârşit bătălia politică de sumă nulă, adică aceea între forţe politice care se anulează reciproc. Ce câştig se obţine în afară de cei câţiva creiţari în plus pentru patronatele media?

Dar pierderile sunt uriaşe: cine şi-a dat seama că jurnalistul cutare minte exagerând cu bună ştiinţă data viitoare va deveni circumspect sau îl va evita… Aceasta e cea mai gravă boală a presei, a mediilor actuale: minciuna, manipularea sub o formă sau alta!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: