Încă o campanie pentru… români !

Cum se apropie vreun eveniment important, ca alegerile, de pildă, cum sar politicieni mai mari sau mai mici cu declaraţii de dragoste faţă de români, că nici nu ştii unde să le mai pui: în aceşti 30 de ani de libertate şi democraţie mi-am umplut toate spaţiile, podul, dulapurile, cămările… cu sentimente fierbinţi de iubire ale diriguitorilor faţă de mine, faţă de ai mei, vecini, prieteni, concetăţeni. Evident că  în contact cu adevărul mai toate cele venite de la politicieni s-au topit ca aburii. N-a rămas nici urmă de dragoste, nici la mine, nici la alţii. Şi atunci pentru ce le mai fac? Cui folosesc?

Un singur lucru nu mi-e neclar: voturile maghiarilor, peste 1.300.000, ale germanilor, sârbilor, ucrainenilor, bulgarilor, turcilor, evreilor, polonezilor… din România nu interesează pe nimeni sau se mizează tribal numai pe conaţionali? Ei nu sunt cetăţeni, nu-şi plătesc dările la fel ca noi, muritorii de rând? Oare cum se vor fi simţind când mai toţi candidaţii li se adresează doar „românilor“ de pe zecile de bannere întinse pe stâlpi, pe clădiri, pe instituţii oficiale? De pe sutele de mii de afişe de pe care se iţesc figuri pline de zâmbet, pocnind de sănătate şi de bunăstare, evident, ale candidaţilor, cei ce se bat cu pumnul în piept pentru „români“. În contrast evident cu cei ce se scoală cu noaptea-n cap să se ducă la lucru ori la doctori?

Veţi spune că nu înţeleg eu corect mesajul, fiindcă ar fi o prescurtare de la „cetăţeni români“. Le-o fi greu să pronunţe cuvântul „cetăţean“! Dar cum s-ar simţi ditai prim-ministra României dacă reporterii i s-ar adresa cu Viorico, Vasilico, ia să ne spui…?

Faptul că politicienii noştri „mor“ de dor şi drag faţă de români, rromâni, România, Rromânia… doar în vorbe şi în campanii electorale nu e nou. Râdeau de această adevărată pacoste şi clasicii celui de-al XIX-lea secol, Caragiale, Eminescu, Vlahuţă, Rosetti…, dar de lecuit nu s-a lecuit nimeni. Ce vrea să însemne asta?

Vrea să însemne că populismul şi patriotismul de paradă nu mor, pe de o parte, dar, pe de alta, respectivii politicieni vor să creeze impresia că ei sunt reprezentanţii tuturor cetăţenilor români, ai României, în numele cărora vorbesc cu prefăcută empatie, deşi nu le-a cerut-o nimeni. Au mai fost şi alţii care se strofocau pentru România, ba se considerau tătuci şi mame devotate ale românilor, iar tentaţia văd că îi furnică şi astăzi pe nu puţini.

Că e vorba numai de gargară politicianistă, patriotism de paradă o dovedeşte „grija neostoită“ pentru viitorul patriei, al copiilor, pentru imaginea României în lume: limba română, istoria patriei sunt abandonate ori lăsate la îndemâna unor amatori carierişti, profitori, adepţi ai plagiatului, şcoala, cartea şi bibliotecile nu mai constituie de mult o prioritate, abandonul şcolar e cel mai mare din UE, iar numărul de studenţi, cel mai mic, moartea, crima, accidentul au năpădit străzile şi drumurile, iar aproape o jumătate dintre condamnaţi se bucură în libertate de binefacerile recursului compensatoriu.

Or nişte patrioţi adevăraţi ar fi pus umărul la dezvoltarea României pe toate planurile, să avem o economie performantă şi sănătoasă, afaceri cinstite, profitabile nu numai pentru şmecheri, escroci ori mahări politici, să avem şcoli, spitale moderne şi eficiente, iar administraţia, justiţia să fie trup şi suflet de partea cetăţeanului onest.

Nici vorbă de aşa ceva: cetăţenii au ajuns să-şi păzească singuri avutul, să-şi apere casele, animalele, pădurile care au căzut şi cad pradă hoţiei şi şmecheriei. Vremurile când se puteau baza pe siguranţa zilei de azi şi de mâine, când îşi trimiteau copiii cu cheia de gât la şcoală au rămas în poveştile bunicii, căci zilnic ne dispar copii, mai ales fetiţe pe care le găsesc poliţiştii după luni bune de căutări prin păpuşoaie şi huciuri. Hrană fiarelor. De nu, cenuşă şi urme greu descifrabile de ADN. Mii de dispariţii nerezolvate şi dosare cu autori necunoscuţi după ani şi ani de cercetări penale(?).

Asta să fie semnificaţia ascunsă a declaraţiilor de dragoste, a aprecierilor nesincere la adresa numai a conaţionalilor, deşi tot în România muncesc şi unguri, şi nemţi, şi ucraineni…? În timp ce zeci de ONG-uri toacă bani aiurea pentru aceeaşi cauză pe care se prefac că nu o văd?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: