Monumentul Eroilor de la Spătăreşti

Între salbele de lăcaşuri monahale ale Neamţului şi Bucovinei, la hotarele Regatului cu Bucovina, sub „streaşina” vechilor mănăstiri Probota, Râşca, Slatina, Sf. Ioan cel Nou, între capitalele Moldovei, Baia, Siret, Suceava şi Iaşi, într-un ţinut binecuvântat de Dumnezeu, înconjurat de livezi cu meri, se află municipiul Fălticeni, veche vatră de cultură românească, dar şi cu o bogată istorie şi tradiţie militară. În apropiere s-a dat bătălia de la Baia, în decembrie 1467, dintre armatele binecredinciosului domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Matei Corvin, regele Ungariei. Cetatea Sucevei a fost cucerită, în multele bătălii, o singură dată, prin trădare. În preajma Războiului de Independenţă, în Fălticeni îşi aveau reşedinţa batalionul 2 din regimentul 15 Dorobanţi „Războieni” şi escadronul 4 din regimentul 8 Călăraşi. Amândoi comandanţii, maiorul Neculai Ioan, cât şi locotenentul Nicolai Coloian Cătănescu, au murit vitejeşte în luptele crâncene pentru câştigarea independenţei. Înaintea campaniei române din Bulgaria (1913) pentru redobândirea Cadrilaterului dobrogean, la Fălticeni, pe lângă Regimentul 16 activ, se înfiinţează Regimentul „56 Infanterie”, de rezervă. În încleştarea din Primul Război Mondial, Regimentul 16 scrie pagini de glorie în luptele purtate. În al Doilea Război Mondial, Regimentul 16 participă la eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţei, apoi la eliberarea nord-vestului Transilvaniei.

Anul acesta s-au împlinit 101 ani de când, lângă oraşul Fălticeni, armata română a dat încă odată  dovadă de curaj şi vitejie,  în lupta de la Spătăreşti, unde aproximativ 500 de ostaşi români s-au opus, au oprit şi au dezarmat aproape 10.000 de soldaţi ruşi. În noaptea dintre 27 şi 28 ianuarie 1918 s-au aflat faţă în faţă Corpul II Armată rus, comandat de soldatul Selepin, avându-l ca şef de stat major pe măcelarul Moina Podolski, şi forţele române, care au fost reprezentate în principal de trupele Regimentului 2 Grăniceri şi subunităţi din Regimentul 16 Infanterie şi Regimentul 25 Artilerie, conduse de locotenent-colonel Dumitru Rădulescu, locotenent-colonel Cezar Mihail şi colonelul  Anania Brădeanu. A fost o confruntare militară sângeroasă, care a fost începutul unei lungi perioade de conflict între România şi Rusia sovietică. Prin marea victorie a românilor au fost salvate de la distrugere în principal oraşul Fălticeni, dar şi partea de sud a Bucovinei, cu toate valorile materiale şi spirituale, împreună cu numeroase alte zone locuite de români, aflate pe direcţiile probabile de retragere ale trupelor ruseşti. 

Este una din marile fapte de vitejie ale ostaşilor români, având în vedere disproporţia dintre cele două tabere, cât şi contextul în care a avut loc bătălia. Evenimentele revoluţionare petrecute în Imperiul rus în anul 1917 au afectat în mod dramatic situaţia de pe frontul de est al Primului Război Mondial, afectând în egală măsură şi capacitatea de rezistenţă de pe frontul românesc. Dezagregarea armatei ruse, după genocidul din octombrie 1917,  a determinat părăsirea Frontului român de aproape toate marile unităţi ale fostei armate ţariste, care au început o mişcare dezorganizată de întoarcere pe teritoriul rusesc. Peste un milion de combatanţi ai armatei imperiale ruse s-au transformat într-o masă militară fără conducere, violentă şi care răspundea deciziilor venite din Rusia. Vechiul aliat al României s-a transformat în inamic, grupuri mari de dezertori rătăcind pe drumurile Moldovei, ameninţând securitatea populaţiei civile şi terorizând localităţile pe unde treceau. În faţa acestei situaţii, Marele Cartier General Român a dispus o serie de măsuri care vizau ocuparea,  către trupe române, a sectoarelor de front părăsite de trupele ruse de  împărţirea teritoriului Moldovei în zone militare aflate în responsabilitatea unor mari unităţi române şi instituirea unor puncte de control şi îndrumare a circulaţiei, pentru dezarmarea trupelor ruse şi asigurarea deplasării acestora către graniţă, în mod organizat.

În acest context, a avut loc crâncena  încleştare în  care   au căzut  vitejeşte  la datorie 14 români, 13 fiind înmormântaţi în cimitirul Tâmpeşti-Fălticeni, iar altul la Târgu Frumos. Din masa dezorganizată şi violentă a ruşilor au murit aproximativ 200 de soldaţi, alţi aproximativ 500 fiind răniţi. Douăsprezece ore a durat lupta în care ruşii au avut patru atacuri asupra liniei române. Atacurile au fost respinse iar românii au contraatacat la baionetă. Generali străini, combatanţi în Primul Război Mondial, spuneau despre militarii români că sunt imbatabili în lupta la baionetă. Dezarmarea a durat cinci zile, după care ruşii au fost conduşi spre graniţa României Mari.

În legătură cu regimentul de grăniceri, amintim că în preajma, în timpul şi imediat după Primul Război Mondial, în Moldova îşi desfăşurau activitatea trei regimente de grăniceri. Acestea aveau în special rolul de a neutraliza şi dezarma unităţile ruse anarhiste, de a asigura ordinea şi de a garanta siguranţa guvernului şi integritatea regelui, îndeplinind şi misiuni în Basarabia şi Bucovina. Se ştie despre planul lui Lenin de a atenta la viaţa regelui Ferdinand şi a generalului rus Scerbacev. Regimentele 1 şi 2 grăniceri au neutralizat aceste intenţii la  Iaşi. Din aprilie 1918, Regimentul „1 Grăniceri” se constituia în regiment de instruire a grănicerilor, iar celelalte două aveau misiunea de a asigura noile frontiere ale ţării. Tot de atunci, Regimentului „2 Grăniceri” i se stabileşte garnizoana la Brăila.

În amintirea bătăliei de la Spătăreşti a fost ridicat, prin contribuţia mai multor instituţii şi cetăţeni, un monument. Prima iniţiativă pentru ridicarea acestui monument a aparţinut primarului oraşului, Octav Lovinescu, dar ea a fost concretizată de un alt primar, Vasile Ciurea.  Operă a sculptorului Theodor Burcă, din Bucureşti, monumentul „Grănicerul de veghe” le aminteşte fălticenenilor de lupta de la Spătăreşti din 27-28 ianuarie 1918. Monumentul a fost dezvelit în anul 1922 şi evocă lupta dusă de ostaşii Regimentului „2 Grăniceri” împotriva Corpului II  Armată rus. Iniţial, monumentul a fost amplasat în mijlocul oraşului, unde începea „Strada Mare”. Astăzi, monumentul este amplasat la ieşirea din oraş, spre Spătăreşti, pe strada „2 Grăniceri”. Monumentul „Grănicerul de veghe” este o adevărată operă de artă. Ce ne surprinde neplăcut astăzi când îl privim? Vom observa că a dispărut baioneta de la arma grănicerului! Şi românii au contraatacat în lupta de la Spătăreşti la baionetă, recunoscându-li-se această îndemânare chiar de către inamic. Or, în timpul schimbării locaţiei, sau în „timpurile de pace”, când în viziunea unora grănicerul părea prea agresiv şi violent cu baioneta la armă, chiar dacă priveşte spre sud, aceasta a dispărut. Cert este că monumentul trebuie reîntregit şi pentru simplul fapt că în Primul Război Mondial fiecare armă avea baionetă.

Tot în amintirea Bătăliei de la Spătăreşti, Societatea Mormintelor Eroilor (Comitetul Central) Bucureşti a dăruit oraşului o frumoasă troiţă, în anul 1924, lucrată în atelierele societăţii, după un plan executat de arhitectul C. Stănculescu, pentru a fi înălţată pe locul luptei. În anul 1927, în ziua de pomenire a Înălţării Sfintei Cruci, trebuia să fie sfinţită troiţa, pe un teren (10000 mp) donat de proprietarii moşiei Spătăreşti, Maria şi Gheorghe Vârnav. După mai multe amânări, timp în care troiţa a stat în curtea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni, troiţa a fost aşezată la locul cuvenit. Inscripţia de pe troiţă, procurată tot de Maria Vârnav, avea următorul text: „Pe aceste locuri ale Spătăreştilor s-a dat lupta dintre ruşi şi Regimentul «2 Grăniceri», în noaptea de 14-15 ianuarie 1918. Ne închinăm luptătorilor pentru întregirea neamului şi Sfânta lor jertfă o cinstim şi o mărim”. Redăm în continuare şi numele celor 14 ostaşi români căzuţi la datorie: sld. Voicu Haralambie, sld. Căluianu Sava, sld. Grănişteanu Ion, sld. Mirciou Ion, sld. Iordache Ioan, sld. Ionescu Constantin, sld. Nistor Teodor, sld. Ciornei Vasile, sld. Pascu Stancu, sld. Paraschiv Petru, sld. Gornei Vasile, sld. Manea Ion, sld. Panţâru Dumitru, cap. Matei Dumitru. La parastasul din anul 1925, în memoria eroilor de la Spătăreşti, a participat şi generalul Dumitru Rădulescu, comandantul Regimentului „2 Grăniceri”, împreună cu câţiva ofiţeri, generalul Rădulescu fiind făcut cetăţean de onoare al oraşului. Timp de câţiva ani, în ziua în care a avut loc bătălia, întreaga elită a oraşului Fălticeni, în frunte cu primarul, se deplasa în procesiune la troiţa eroilor bătăliei de la Spătăreşti. În al Doilea Război Mondial, soldaţii ruşi au distrus troiţa, care a fost din nou ridicată de cei cu respect pentru Istorie şi recunoştinţă pentru eroi. După câteva zeci de ani în care troiţa a stat la locul ei, timpul şi-a făcut lucrarea, troiţa degradându-se complet şi dispărând de la locul ei.

Anul acesta, 2019, la 100 de ani de la făurirea, în acte, a României Mari, ne bucurăm că troiţa a reapărut pe locul bătăliei, chiar dacă nu pe amplasamentul iniţial. Iniţiativa a aparţinut Asociaţiei Umanitare „Credinţă şi faptă” Fălticeni, căreia i s-au alăturat Primăria Fântâna Mare şi Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi „Petru Rareş” Fălticeni. În ceea ce priveşte materialul din care este construită troiţa, s-a avut în vedere hotărârea la care au ajuns iniţiatorii ridicării primei troiţe, care au zis: „cel mai potrivit material, pentru acel loc, din care trebuie să fie construită troiţa este lemnul de stejar”. Troiţa are o înălţime de 5,5 metri şi este alcătuită dintr-un soclu din beton, placat cu piatră de deal, cele trei cruci din stejar şi acoperişul cu învelitoare din tablă. Se regăsesc pe cele trei cruci simboluri ale Casei Regale, cifra Regelui Ferdinand, coroana Reginei Maria, harta României Mari, simboluri creştine, cercurile concentrice şi pătratul, Crucea comemorativă a Primului Război Mondial, cât şi patru plăci din granit pe care sunt scrise anumite informaţii despre monument. Denumirea mai apropiată de adevăr a ceea ce găsim astăzi pe Dealul Spătăreşti, ridicat în memoria eroilor, este Monumentul Eroilor de la Spătăreşti. Este vorba despre un ansamblu al cărui element principal este troiţa din stejar, care mai cuprinde trepte care duc la cruce şi esplanada din jurul ei, placate tot cu piatră de deal, parcare, spaţiu verde ambiental cu arbuşti ornamentali, un gard stilizat din fier forjat, cu 12 stâlpi ce simbolizează un pluton de soldaţi care stau permanent de strajă la monument şi, nu în ultimul rând, o fântână, care are o frumoasă poveste.

 În prima mare conflagraţie mondială, Regimentul „16 Dorobanţi” s-a aflat pe câmpurile de luptă  de la Oituz, Topliţa, Tulgheş, Cărbuneşti, a eliberat oraşul Miercurea-Ciuc, a eliberat cel mai ma-re oraş al Ardealului, Cluj-Napoca, pe data de 24 decembrie 1918, a fost primul regiment al Armatei Române care a trecut Tisa, a eliberat Budapesta şi a pierdut peste 6000 de ostaşi pe câmpurile de luptă. Regimentul „56 infanterie” îşi lasă eroii în confruntările de la Nămoloasa, Mărăşeşti, Mărăşti. După încheierea Primului Război Mondial, soldaţii Regimentului „56 Infanterie”, rezerva Regimentului „16 Dorobanţi”, la iniţiativa generalului Constantin Neculce, fost comandant al regimentului, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru întoarcerea acasă şi cu gândul la camarazii căzuţi pe câmpul de luptă, care de multe ori au suferit de lipsa apei, au hotărât să suporte cheltuielile pentru săparea unei fântâni în folosul public, pe care au dat-o de pomană pentru sufletele camarazilor lor. În amintirea acestui gest caritabil, la 100 de ani de când a fost făcut, s-a crezut că este foarte potrivit ca, prin săparea unei fântâni lângă crucile din stejar, să se facă amintire de cele două mari regimente, Regimentul „2 Grăniceri” şi Regimentul „16 Dorobanţi”, în acelaşi loc,  la Monumentul Eroilor de la Spătăreşti.

Dacă după ridicarea primei troiţe de la Spătăreşti  slujba de pomenire pentru eroi era făcută în ziua în care a avut loc bătălia, în prezenţa întregii protipendade a oraşului Fălticeni, începând cu anul 2019, slujba de pomenire are loc pe data de 26 septembrie, ziua în care este sfinţit Monumentul, hotărârea fiind luată de iniţiatorii şi susţinătorii ridicării Monumentului.

Aceasta este, pe scurt, povestea, de ieri şi de azi, a Troiţei şi Monumentului Eroilor de la Spătăreşti. Iar gândul ce trebuie să-l avem atunci când vorbim despre cei dinaintea noastră este: „Veşnică recunoştinţă bravilor înaintaşi!”.

Preşedintele Asociaţiei Umanitare „Credinţă şi faptă” Fălticeni, preot militar

iconom stavrofor CĂTĂLIN SIMION

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: