Străbătând pământul românesc

Nici nu se punea problema ca să treacă această vară şi noi, pensionarii din cadrul Clubului Pensionarilor din cadrul CARP „Speranţa” din Rădăuţi, să nu mai participăm la o nouă excursie.

Şi, după ce-a analizat mai multe propuneri făcute de noi, doamna Ana Marcu, preşedinte, a fixat un itinerariu foarte interesant şi dorit de majoritatea dintre noi, adică prin Basarabia. Împreună cu doamna Alexandrina Puha, contabilul-şef al unităţii, a fixat obiectivele care trebuiau vizitate, asigurând prin corespondenţa purtată şi cazarea noastră în cele două nopţi, excursia fiind de trei zile. Şi, cum vremea era foarte bună, în unele zile chiar fiind ca în toiul verii, am hotărât să plecăm la drum fără întârziere.

Vineri, 6 septembrie, chiar înainte de răsăritul soarelui, eram prezenţi la sediul unităţii, unde eram aşteptaţi şi de un autocar cu care să plecăm la drum. Vremea se anunţa foarte frumoasă şi chiar aşa a şi fost pe parcursul celor trei zile de excursie. Înseamnă, aşa cum spusese doamne preşedintă, că Dumnezeu ţine cu noi, iar dânsa a comandat vreme bună.

Prima zi am petrecut-o pe drumuri, după o călătorie de peste douăsprezece ore, ajungând la hotel în jurul orelor 19. Cazare foarte bună, condiţii excelente, numai bune pentru nişte trupuri obosite de drumul lung. Sincer să fiu, însă, puţini erau obosiţi pentru că ne-am distrat copios pe drum. Ne-a ajutat foarte mult şi tânărul Stelică, simpaticul nostru şofer, care ne-a delectat cu muzică din vremea tinereţii noastre. A fost un gest foarte măgulitor din partea lui. În plus, un băiat de viaţă. Şi asta, când a avut atât de furcă cu orientarea pe drumurile Basarabiei, pe care semnalizarea rutieră este aproape inexistentă. Cel mai mult a avut de furcă la intersecţii, pentru că trebuia să ghiceşti încotro s-o iei.

      E drept că nu ne puteam plictisi, pentru că am admirat un peisaj minunat. În plus, ogoarele arătau foarte bine, iar drumurile erau mărginite de un număr infinit de nuci, între ei intercalându-se tufe de diferiţi arbuşti. Ce bine ar fi arătat aceste şosele foarte bune, dacă ar fi beneficiat şi de un număr infim de semne rutiere! Erau şi porţiuni cu castani sau meri, deci tot felul de arbori fructiferi, foarte folositori omului.

N-am putut să ne plimbăm pe „Aleea clasicilor” pentru că n-am avut timp. Iar statuia măritului Ştefan cel Mare şi Sfânt am admirat-o din mersul autocarului. Păcat! Tot un timp foarte scurt am acordat şi Catedralei metropolitane, căreia unii i-au dat doar ocolul, iar alţii doar au admirat-o puţin.

Ziua a doua am afectat-o vizitării vestitei crame „Mileştii Mici”. Se spune că „drumul în lumea vinului trece prin colecţia de aur de la crama Mileştii Mici”. Dar noi n-am fost de acord în totalitate cu această afirmaţie. Ni s-a spus că istoria vinurilor Moldovei, adică a Basarabiei, încep adânc, în vechimea anilor, statul fiind supranumit „Ţara cu porţile deschise spre împărăţia vinurilor.” În fiecare colţişor al acestei republici se practică tradiţionala îndeletnicire, viticultura. Cele mai bune vinuri din centrul şi sudul ţării au fost stocate în subteranele acestui combinat de vinuri de calitate.

Povestea care stă în spatele celui mai mare oraş vinicol datează încă din anul 1969. Tunelurile sunt de mărimi fără precedent, la adâncimi între 30 şi 85 de metri. Aici, vinurile aşteaptă să fie puse pe masă, la umiditate relativă de 85-90% şi temperatura constantă de plus 12 până la plus 14 grade.

Mândria incontestabilă a acestei întreprinderi de vinuri este „Colecţia de Aur”, în care sunt păstrate circa „1,5 milioane de sticle. Vinurile magnifice, pentru că sunt şi de acestea, au o vechime de peste 20 de ani. Aşa sunt soiurile: «Codru», «Negru de Mileşti», «Trandafirul Moldovei», «Auriu» şi multe altele, fiecare cu specificul şi farmecul lor”.

Ni s-a precizat că aceste sticle nu pot fi deschise decât cu mănuşi albe, la lumina lumânărilor, iar, în timp ce le savurăm, să avem sufletul deschis, pentru că „vinul este o lumină fără de foc şi un suflet fără de trup”. Iar fascinaţia din urma artei vinificatorilor poate fi simţită cu adevărat numai în sălile de degustare ale împărăţiei subterane. Dar noi, pentru a degusta vinul, am fost îndrumaţi spre… magazinul de la intrare. Aşa am şi făcut, ne-am procurat ce ne-a dorit inimioara, ceva mai mare cantitate decât ne-am planificat să ducem acasă, pentru că la hotel am avut grijă să ne „întovărăşim” (deoarece camerele nu erau prea mari) şi să degustăm din toate soiurile procurate. Nu numai c-am degustat, dar am golit şi sticlele.

Apoi ne-am îndreptat spre cetatea Soroca. Aici am avut şi noroc pentru că ne-am întâlnit cu trei nunţi, fotografiindu-ne cu mirii. Ne-am convins că şi acolo sunt mirese foarte frumoase ca pe la noi, doar sunt româncuţe de-ale noastre şi vorbesc în dulcele grai moldovenesc. Iar cetatea este într-o stare bună. Câţiva dintre noi au avut curajul şi s-au urcat până pe crenelurile cetăţii, de unde au avut o panoramă grozavă a împrejurimilor. Doar nu de acolo vegheau moldovenii noştri la hotarele ţării?

A urmat vizitarea Orheiului Vechi, care este, într-adevăr, foarte vechi. Afirmaţia mi-o bazez pe observarea acelor locuinţe săpate în malul unui munte, în care au locuit călugări în vechime. Aşezarea este într-un defileu sălbatic, format din doi munţi, unul la sud şi altul la nord, pe fundul căruia curge un firicel de apă. Pe versantul sudic este cuibărită o mică localitate, care este formată, după ce ne-a spus un localnic, din câteva zeci de case, unde-şi duc veacul aproximativ 200 de oameni, departe de lumea dezlănţuită. Aici nu se practică agricultură nici măcar pe suprafeţe mici, terenul fiind foarte pietros. Cei buni de muncă pleacă în oraşele mai apropiate. Pentru a-şi câştiga existenţa.

În coasta muntelui din stânga defileului se vede foarte mult steril rezultat în urma săpăturilor făcute pentru a scoate aur şi argint din munte. Pe coama muntelui se află o cruce mare şi o biserică în care nu se slujeşte, lucru care se face în Mănăstirea Peştera, din măruntaiele muntelui. Localnicii afirmă că prin munte a fost săpat, cu foarte mulţi ani în urmă, un tunel care „răsufla” în localitatea situată de cealaltă parte a muntelui. Mulţi dintre ei trăiesc din suvenirurile pe care le vând turiştilor.

În Orheiul vechi se află un muzeu arheologic şi etnografic, un centru expoziţional arheologic, un muzeu etnorafic, Mănăstirea Peştera şi Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului.”

Şi iată-ne în drum spre Cramele Cricova. Aici este cel mai mare complex subteran cunoscut în întreaga lume pentru labirinturile sale şi vinurile excelente. Istora acestui loc uimitor datează din anul 1952.

Am fost primiţi repede pentru vizitare, ne-am îmbarcat în micul trenuleţ şi am plecat prin galeriile combinatului viticol. Ghid pentru excursia noastră prin galerii am avut un… fotomodel care cunoştea absolut totul. Aşa am avut ce afla. Primul popas l-am făcut la sala de proiecţii, unde am vizionat un documentar foarte interesant despre acest combinat. Şi cum ecranul era foarte mare, aveam impresia că ne plimbăm şi noi prin combinat şi pe podgoriile acestuia. Aici am degustat câte un pahar de vin foarte bun.

Ne-am îmbarcat din nou în trenuleţul cu două vagoane şi… iar la drum. Ne-am oprit în câteva staţii apoi am poposit în sala de degustări. Aici… surpriză mare. În dreptul fiecărui fotoliu se aflau trei pahare, din care unul cu vin roşu şi unul cu vin alb. Alături, pe o tăviţă se găseau miez de nucă, biscuiţi şi grisine. Deoarece n-am întins mâna spre pahare, domnişoara ne-a invitat să luăm în mână primul pahar cu vin alb, să-l rotim, apoi să-l mirosim pentru a-i simţi savoarea. În acest timp ne explica şi care sunt calităţile acestui vin. A repetat acelaşi ceremonial şi cu vinul roşu. Apoi au trecut pe la fiecare chelner, care ne-au pus în pahare şampanie, iar domnişoara a continuat cu explicaţiile şi despre acest soi de vin. Încetinel-încetinel ne-am sculat de pe fotolii şi-am fost îndrumaţi spre camera cu acustică specială, testându-i calităţile. Ne-am convins de ele.

Am vizitat mai multe colecţii de vinuri speciale ale unor personalităţi ale vieţii politice şi nu numai , din întreaga lume, care au depozitate aici colecţii de vinuri. Din România erau mai mulţi. Am vizitat şi staţia în care erau afişate portretele multor personalităţi ale vieţii mondiale.

Plăcută a fost şi vizita la magazinul de comercializare a tuturor soiurilor de vinuri produse la acest combinat. Înghesuială mare la rafturi. Colegii mei au primit explicaţii de la domnişoara-ghid, dar şi de la personalul magazinului, şi erau destui, despre fiecare soi de vin pe care doream să-l cumpărăm. Să ştiţi că s-au făcut multe cumpărături, ieşind din magazin cu genţile pline. Doar avem mulţi prieteni în România.

După ce v-am povestit atâtea lucruri, consider că este necesar să vă spun şi câteva din datele despre acest combinat, care ne-au fost împărtăşite în timpul vizitei, şi făcând multe fotografii, în locurile în care era permis acest lucru.

La momentul actual combinatul deţine cele mai vaste podgorii din întreaga ţară, care se întind pe o suprafaţă de 600 ha, dintre care 135 ha în raionul Cahul, din partea de sud a Moldovei, 200 de ha în raionul Criuleni, din regiunea centrală a ţării, circa 130 ha în preajma oraşului Cricova şi 90 ha la Găvănoasa.

Datorită controlului în toate etapele procesului de producere, de la sădirea butaşilor şi până la livrarea producţiei finite la punctele de comercializare, compania Cricova asigură calitate superioară, autenticitatea şi originalitatea formulei vinurilor produse aici.

Soiurile de vinuri produse aici sunt: Pinot Noir, Cabernet-Sauvignon, Pinot Meunier, Sauvignon, Chardonnay, Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră, Muscat, Merlot Shiraz, Rară Neagră, Rkaţiteli şi poate or mai fi şi altele, dar eu am reţinut numai atâtea soiuri.

Combinatul din Cricova a beneficiat de utilare modernă pe la mijlocul anilor ’70 din secolul trecut. Prin 1970 producerea de vinuri spumante în acest combinat a atins numărul de 250.000 de sticle, în timp ce tirajul anual a depăşit un milion de sticle. Calea de la strugure la cupa cu licoare miraculoasă este anevoioasă, însă se poate afirma cu certitudine că şampania de Cricova este una specială.

Beciurile de la Cricova sunt cum nu există altele în lume. Aici istoria, arheologia şi arta vinificaţiei, unite într-un întreg, au născut un astfel de miracol ca galeriile subterane. Ele sunt amplasate sub oraşul Cricova, formând un adevărat oraş subteran. În el sunt străzi, stradele şi bulevarde, purtând nume puţin obişnuite: Cabernet, Dionis, Aligote, Sauvignon etc. Fiecărei străzi îi corespunde numele vinului care este păstrat în nişele de pe acea stradă.

Galeriile au o lungime de 80 de km, un adevărat labirint, cu un microclimat unic. Aici temperatura rămâne constantă la plus 10-12 grade Celsius, iar umiditatea relativă a aerului este de 97-98 %. Lăţimea galeriilor este de 6-7,5 m, înălţimea lor de 3-3,5 m. Adâncimea la care sunt situate beciurile, în funcţie de relief, variază între 35 m la intrare şi până la 8o m.

Ar fi imposibil să vă spun tot ce ni s-a spus nouă, dară-mi-te ceea ce se poate afla din diferite surse bibliografice. Dar cel mai bine este să vizitaţi aceste două combinate de producere a vinurilor şi-o să vă convingeţi ce poate zămisli sfântul pământ românesc.

Despre importanţa combinatului de vinuri de la Cricova ne spun şi cele scrise la intrarea în acesta: „Prin Legea 322 din 18 iulie 2003 Combinatul de vinuri Cricova SA este un complex cultural peisagistic unic, o mărturie a dezvoltării spirituale, economice şi sociale a ţării”.

Întoarcerea spre ţară parcă a fost şi mai veselă. S-a cântat foarte mult, nu numai datorită lui Stelică, ci şi celor din autocar. S-a cântat mult, mult de tot. Şi cum să nu cânţi dacă în autocar o aveam pe Maricica Paşcaniuc şi în acea zi se sărbătorea „Ziua Sfintei Maria?” S-au spus glume, s-au recitat poezii, s-au cântat romanţe, cântece de petrecere, doar n-aveam s-o păsuim pe Floriţa Abageru, artista noastră. Şi chiar la miezul nopţii am ajuns în Rădăuţi şi imediat ne-am dus fiecare, pe la casa cui ne are.

(Text şi foto: prof. GH. DOLINSKI)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: