Oameni şi cărţi

Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

Cornel Ţucă, Laurenţiu Batin, „Ofiţeri ardeleni şi bucovineni din fosta armată-austroungară”, Colecţia Historia, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2018, 628 de pagini

 Sub egida Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, Cornel Ţucă şi Laurenţiu Batin şi-au propus să cerceteze şi să editeze o lucrare care să abordeze o temă mai aparte: „intercalarea” (primirea) în Armata română a ofiţerilor ardeleni şi bucovineni din armata Austro-Ungariei.

Spre a putea elucida şi înfăţişa problematica nu tocmai simplă a temei, autorii au oferit în finalul lucrării şi suportul informaţional de la care a plecat demersul lor ştiinţific. Este vorba de izvoare arhivistice: Arhivele Militare Române, Fondul Marele Stat Major, Secţia studii istorice, Dosarele nr. 11 şi 833; Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivei Militare Istorice – Piteşti, cuprinzând opt fonduri şi numeroase dosare, precum şi o bibliografie selectivă, generală şi specială, ziare şi reviste militare, Monitorul Oficial pe anii 1889-1919, surse web şi date din Monitorul Oficial pe lunile aprilie-iulie 1919.

Lucrarea însumează 628 de pagini, format 20/30 cm, fiind structurată pe două capitole inegale ca pondere: Cap. I – „Studiu introductiv: «intercalarea» (primirea) în armata română a cadrelor militare din fosta armată austro-ungară” (p. 6-96), cap. II – „Registrul control nominal ofiţeri activi ardeleni şi bucovineni (p. 99-827) precum şi o bibliografie, la care ne-am referit.

În primul capitol, autorii ne oferă o sumă de informaţii utile.

În 1914, de pildă, întreg Imperiul Austro-Ungar era, după cum se ştie, format dintr-un conglomerat multietnic şi multilingvistic – 12 milioane de germani, 8 milioane de unguri, ca naţiuni dominante, conducătoare, peste 21 de milioane de slavi cehi, sloveni, croaţi, polonezi, ruteni sau ucraineni, slovaci etc., 3,8 milioane de români, 1,8 milioane de evrei, 1,8 milioane de italieni şi alte etnii. Curtea din Viena mobiliza, în primul an de război, 1,5 milioane de ostaşi de toate etniile, puşi în special sub conducerea unor ofiţeri din rândurile naţiunilor dominante, germani şi unguri, dar şi din celelalte grupuri etnice din subordine. Astfel, dacă ponderea ostaşilor germani era de 28% şi a ungurilor de 23,1%, ofiţerii comandanţi erau în proporţie de 78,7% germani şi 60,2% unguri, din rândurile ofiţerilor activi şi, respectiv, şi rezervişti.

În „regatul” Ungariei, în acei ani de război, 1914-1918, au fost mobilizaţi 926.500 de soldaţi, dintre care 484.374 erau români, adică 52% erau români, 26% unguri, 9% germani şi 13% de alte naţionalităţi. În cei cinci ani de război, ostaşii români, care au fost trimişi în majoritatea cazurilor în linia întâi de luptă – ca răzbunare pentru faptul că România nu şi-a respectat angajamentul de-a se alătura Puterilor Centrale – au căzut 15,9% din efective pe câmpul de luptă, iar 14,1% de pe urma epidemiilor, care au bântuit în rândurile civililor. În ceea ce priveşte efectivele ofiţereşti, românii din Transilvania au avut doar 0,9% ofiţeri activi şi 0,6% ofiţeri în rezervă.

Din cercetările efectuate, autorii trag concluzia că, fiind vorba despre o armată multinaţională, în care ostaşii altor etnii, ca şi românii, se vedeau siliţi să lupte pentru cauze străine intereselor lor, principala preocupare a soldaţilor negermani şi neunguri era aceea de a ajunge prizonieri la inamic. Astfel, la sfârşitul primului an de război, în 1915, dintr-un total de 169.000 de prizonieri români, 120.000 erau prizonieri la ruşi, 18.000 erau prizonieri la italieni, 1.800 pe frontul din Franţa. Acestora li se adăugau peste 30.000 de ostaşi refugiaţi în România şi înrolaţi în trupele acesteia (p.20).

Când România a intrat în război, în vara anului 1916, în componenţa trupelor române se aflau deja circa 29.000 de ostaşi şi 1.816 ofiţeri proveniţi din armata austro-ungară (p. 21), la care se adăugau, în evidenţa trupelor române, voluntari ardeleni şi bucovineni veniţi clandestin.

Din primăvara anului 1917, Guvernul de la Iaşi a ajuns la o înţelegere cu guvernul rus, ca aliat, să trimită spre frontul din Moldova, spre Iaşi, o parte din prizonierii români, aflaţi în lagărele de pe cuprinsul Rusiei. În acelaşi timp, cca. 10.000 de ostaşi români, ardeleni şi bucovineni din rândurile prizonierilor, au fost distribuiţi la paza depozitelor comune, ruso-române, de alimente şi muniţii, din cadrul frontului de Răsărit. Odată cu izbucnirea Revoluţiei Ruse, în februarie-martie 1917, în general şi mai ales după lovitura bolşevică din toamna anului 1917, relaţiile dintre români şi ruşi s-au complicat şi deteriorat. Aşa, bunăoară, când unele detaşamente de prizonieri ardeleni şi bucovineni au venit din lagărele ruseşti în Basarabia, pentru paza depozitelor, în vara anului 1917, elementele rusofone bolşevice au deschis focul asupra foştilor prizonieri români, refuzând să execute ordinele vechilor comandanţi numiţi de Kerenski în înţelegere cu Guvernul român. Guvernul de la Iaşi a trimis spre lagărele din Rusia pe unii ofiţeri ai Armatei române, să se ocupe în mod special de aducerea ostaşilor şi ofiţerilor români, ardeleni şi bucovineni prizonieri în lagărele ruseşti. Un astfel de delegat a fost, de pildă, ofiţerul bucovinean Iorgu Toma de la Vama, care se afla deja printre voluntarii bucovineni de la începutul războiului.

Desfiinţarea frontului de Răsărit, după încheierea Armistiţiului în toamna anului 1917 şi apoi a păcii dintre reprezentanţii Puterilor Centrale şi cei ai ruşilor şi românilor, în primăvara anului 1918, a dus şi la aplicarea unor dispoziţii severe ale comandamentului inamic, care se considera victorios şi, ca urmare, Armata română, de pildă, a fost redusă la un efectiv de 120.000 de ostaşi, având „drept” un număr limitat de arme şi muniţii; de exemplu erau prevăzute a se păstra doar 111.539 puşti şi carabine, 1.608 mitraliere şi 1.280 de tunuri şi obuziere (p. 27).

A urmat, însă, în toamna anului 1918, la începuturile lunii octombrie, cea de-a doua mobilizare a Armatei române când, încă din prima jumătate a lunii noiembrie 1918, s-a ajuns la Iaşi la sporirea efectivelor Armatei române la 180 de batalioane de infanterie şi de vânătoare şi la 260 de baterii şi la 98 de escadroane de cavalerie, însumând un total de peste 160.000 de militari (p. 28).

Interesantă, cu unele date şi informaţii care trebuie încă confruntate şi verificate, lucrarea de faţă nu clarifică, totuşi, în mod suficient, situaţia ofiţerilor ardeleni şi bucovineni, cum se anunţa pe copertă, în titlul cărţii. Registrul menţionat – în capitolul al II-lea, titlul său exact fiind „Registrul control nominal ofiţeri activi ardeleni şi bucovineni” (p. 99-624) – are foarte multe rubrici necompletate şi, în foarte multe cazuri, nu găsim completată rubrica esenţială: locul unde s-a născut ofiţerul respectiv. Spre exemplu: noi am căutat numele unor ofiţeri români din Bucovina, despre care am citit în alte lucrări, şi n-am găsit numele niciunuia. De exemplu Alexandru (Leca) Morariu, care avea în plutonul său ostaşi aparţinând tuturor grupurilor etnice din Bucovina, nu l-am aflat în acest registru.

Autorii ne informează, totuşi, în studiul lor introductiv, că, în cursul anului 1919, Armata română, în urma analizelor detaliate şi a unor dispoziţii succesive, pe baza unor criterii precise şi bine întemeiate, a primit în rândurile forţelor militare ale Vechiului Regat – devenite în 1919 Armata României Mari – 9.905 ofiţeri în rezervă din armata austro-ungară, dintre care 5.949 români, 1.933 ofiţeri germani, 1.630 ofiţeri unguri şi alţi 393 ofiţeri de alte naţionalităţi. (p. 52). Printre ofiţerii superiori erau şi 10 generali de brigadă (6 români, 3 germani, un ungur), 2 generali de divizie, un român şi un german; 2 generali de corp de armată – ambii germani. (p. 53).

Felicitându-i pe autori pentru datele şi informaţiile pe care ni le-au oferit – din care am selectat mai sus –, le sugerăm continuarea cercetărilor şi în arhivele fostelor ţări de origine, Austria şi Ungaria, spre clarificarea şi completarea unei astfel de teme interesante.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: