Ziar, ediţie specială

Boicot. De azi o sa încep să boicotez produsele britanice. Nu o să mai cumpăr Rolls Royce.

Brexit. După Brexit, numărul femeilor urâte din UE a scăzut cu 85%.

Credinţe (silvice). „Ciobanii – consemnează salvator (zic eu), Tache Papahagi – se mărturisesc la copaci. Fac o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) şi îşi mărturisesc în faţa ei, a crucii scrijelite în scoarţă… păcatele, în timp ce bat mătănii. Ciobanii noştri susţin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot”. Ca într-o „poveste a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina. Sau ca într-un descântec bănăţean în care prima materie, cea primordială, este lemnul unui „paltin mare”: „A plecat un om mare,/ Cu o săcure mare,/ La un paltin mare,/ Să scoată aşchie mare,/ Să facă o biserică mare,/ Cu nouă uşi,/ Cu nouă altare”. Habar nu avem, nu aveţi… cât datorăm… cât suntem de legaţi, de dependenţi de Măria-Sa Zeul Arbore!…

Culmi. Culmea geloziei: Să fii gelos pe soare că îţi arde nevasta. Culmea matematicii: Să te culci cu 3 necunoscute şi să nu rezolvi niciuna. Culmea timpului: Să te culci la unu şi să te trezeşti la altul. Care este cea mai neplăcută oră pentru o femeie? Unu fără ceva.

Diplomaţie. Diplomaţia este arta de a spune: „Cuţu, cuţu…” până ce apuci să pui mâna pe o piatră.

Educaţie. „Copilul trebuie învăţat să iubească trilurile păsărilor, poienile inundate de soare, culorile răsăritului şi ale apusului. Trebuie să-l facem atent la frumuseţea care îl înconjoară. Este bine să mergem cât mai des în pădure, unde putem cânta şi alerga în voie (căci copiii rămân copii), fără să facem prea mare gălăgie, pe care nu ar putea-o suporta nici chiar elefanţii. Nicăieri în altă parte, Dumnezeu nu este atât de mult prezent ca în poienile pădurilor din munţi. Uneori când ne aflăm în vreo pădurice, nu vi se pare că anume aici, ca într-o biserică, ar trebui să facem o slujbă de priveghere sau o Liturghie? Timp de câteva decenii – în vremea comunismului – s-a încurajat lupta împotriva naturii, împotriva credinţelor vechi, împotriva «rămăşiţelor trecutului». Reconcilierea copiilor cu natura va salva omenirea de multe manifestări patologice. Această educaţie începe chiar din pruncie. Încă din leagăn, copilul trebuie învăţat să vadă frumuseţea florilor, a copacilor, a fluturilor care zboară în jur. Sentimentul perceperii frumuseţii naturii este sădit, genetic, în om chiar din primele lui clipe de viaţă. Acest sentiment nu trebuie nimicit, ci dezvoltat prin toate mijloacele de care dispun părinţii şi educatorii.” (Gleb Kaleda, „Biserica din casă”, editura Sophia, Bucureşti, 2006)

Gentleman. Un gentleman e acel bărbat care, înainte de a servi cafeaua în pat unei femei, întotdeauna o va întreba cum o cheamă.

Haine. Când eram mic, nu mă interesa ce haine port, pentru că mă îmbrăcau părinţii. Uitându-mă la pozele de atunci, e clar că nici pe ei nu îi interesa!

Job. De obicei, la serviciu, persoanele care întârzie sunt mult mai joviale decât cele care le aşteaptă.

Poezie. „Din prima zi la Jilava, constat în toată celula o sete grozavă de poezie. Învăţarea pe dinafară a poeziilor este cea mai plăcută şi mai neostoită distracţie a vieţii de închisoare. Fericiţi cei ce ştiu poezii. Cine ştie pe dinafară multe poezii e un om făcut în detenţie, ale lui sunt orele care trec pe nesimţite şi-n demnitate, al său e holul hotelului Waldorf-Astoria şi a sa e cafeneaua Flore. Ale lui îngheţata şi limonadele servite pe măsuţele braseriei Florian din piaţa San-Marco. Ştia el, abatele Faria, ce face pregătindu-se pentru insula Monte-Cristo prin învăţarea pe de rost a tuturor cărţilor. Şi nici nu bănuia Nicolai Semionovici Leskov ce bine a grăit povăţuind: «Citeşte şi încearcă să te alegi cu un folos. O să ai parte de-o bună distracţie în mormânt». Închisoarea fiind şi ea un mormânt, sfatul se adevereşte excelent: cui îi place să înveţe poezii nu se va plictisi niciodată în puşcărie – şi nu va fi niciodată singur”. (N. Steinhardt)

Privilegiu. „Este privilegiul poştaşilor de a cunoaşte numele tuturor membrilor comunităţii, fără ca nimeni să nu-l ştie pe al lor.” (Marcel Pagnol)

Reţetă. O ţigară după fiecare partidă de sex!!! Uite aşa am reuşit să mă las de fumat…

Vigilenţă. Ieri, cineva ne-a furat maşina. Mi-am întrebat nevasta dacă a văzut cumva cum arătau hoţii. Mi-a răspuns că nu, dar a notat numărul maşinii…

Wifi. Exerciţiu de imaginaţie. Dacă arborii le-ar putea oferi oamenilor semnal Wifi gratuit, oamenii ar planta, cred, voluntar, mii, milioane de arbori, salvând astfel Terra şi implicit… Omenirea! Din păcate, arborii nu emit, nu ne oferă semnal gratuit, ci „doar” oxigen. Astfel că, graţie lor, noi, oamenii, cei mereu „pragmatici”, putem (încă), respira! Mulţumesc, Zeule Arbore!

Ziar. Bărbatul este ca un ziar. De la 20 – 30 de ani este cotidian. De la 30 – 40 este săptămânal. De la 40 – 50 este bilunar. De la 50 – 60 este lunar. De la 60 – 70 apare doar în ediţie specială.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: