O excursie incredibilă

 Copiii din Grupa de Cateheză de la Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava au avut parte de o altă excursie incredibilă. Împreună cu părintele Justinian Cojocar au ajuns pe 28 septembrie 2019 în ţinuturile Buzăului şi Vrancei. Acesta a fost un dar al părintelui!

Cu părintele şofer, au plecat cu noaptea-n cap şi au ajuns de dimineaţă la vulcanii noroioşi, pe care i-au găsit bolborosind neîncetat şi împroşcând noroi fără să le pese că în jur fac oleacă de dezordine. E o taină a naturii. Craterele de la suprafaţă arătau ca un ceaun în care e gata-gata să se facă mămăliga, numai că era de culoare gri curat şi nu galben auriu. Copiii au urcat până la crater, au încercat gheţuşul de noroi, s-au pozat şi s-au minunat de noroiul cu gaze care vine de la km din pământ. Pentru prima oară au mers pe un drum petrolier, unde cu siguranţă oriunde săpai dădeai de petrol şi gaze. Excursioniştii îndrăzneţi, obişnuiţi cu aventura, şi-au curăţat încălţările luându-şi la revedere de la vulcanii care nu dorm niciodată de la Berca şi Beciu. Aici se află cei mai mari vulcani noroioşi din Europa.

S-a văzut ceva grozav! Era doar începutul unei zile care a continuat pe nişte drumuri de munte de pământ. Doar sondele de petrol te făceau să uiţi că poate suntem singuri pe-acolo. Oamenii trăiau într-o lume în care timpul curgea altfel. Erau liniştiţi!

Al doilea popas a fost în Munţii Buzăului la aşezările rupestre unde au trăit pustnicii şi sihaştrii vreme de 1000 de ani. Acestea se află în localităţile Bozioru, Colţi, Cozieni, Glăvane. Cu avânt, copiii şi părintele au urcat prin păduri şi au descoperit chilii cu altăraşe, bisericii săpate în stâncă. Aerul era tare, soarele strălucea şi cu toţii s-au bucurat de o vreme splendidă. Răcoarea din grote era binevenită după efort. Au urcat pe scări înguste la unele chilii şi cu toţii au rămas uimiţi de puterea acelor sfinţi ai lui Dumnezeu care s-au retras aşa de mult în sihăstrie, în pădurile greu accesibile. Hrana lor era puţină şi totuşi erau fericiţi. Erau cu Dumnezeu! Piatra era casa lor pe pământ, dar deja erau cu inima şi mintea în Cer. Vieţuirea lor era îngerească. Doar iubitorul Dumnezeu ne va descoperi la vremea rânduită sfinţenia acestor oameni care ne-au chemat de departe să le vedem locurile de vieţuire şi de închinare.

Înainte de a părăsi ţinutul Buzăului, ultimul popas din itinerar a fost Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire de călugări. Ea fost zidită în sec. al XVI-lea, din piatră. În interior pictura împodobea biserica şi era slujba de seară!

Drumul din Munţii Buzăului până în ţinuturile Vrancei a fost o gură de oxigen. Copiii au moţăit şi s-au înzdrăvenit oleacă. În ţinuturile Vrancei au ajuns la Panciu şi apoi la Mănăstirea Sfântul Teodosie de la Brazi, o mănăstire de măicuţe. Aici s-au cinstit Sfintele Moaşte. Racla era deschisă. Mare bucurie i-a cuprins pe copii şi pe părinte. Au ajuns pentru prima oară. Părintele îl ştia pe sfânt doar din cărţi. Acum au putut să se roage marelui mitropolit al Moldovei din sec. al XVII-lea. Şi aici s-a prins slujba de seară.

Ultimul popas a fost aşteptat cu nerăbdare. Schitul Soveja ce se află pe drumul către Târgu Secuiesc. Pe-acolo e plin de păduri. E zona subcarpatică. La ceastă mănăstire, excursioniştii osteniţi şi oleacă obosiţi au mâncat bunătăţi pregătite cu multă dragoste de măicuţe. N-a lipsit brânza cu smântână adevărată, naturală.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, târziu în noapte s-a ajuns la Suceava. Părintele şi copiii au mulţumit lui Dumnezeu pentru ajutor. Tot cu rânduiala Lui vor ajunge în viitor şi-n alte locuri minunate! (J.C.)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: