Buchiseli. Din arsenalul senzaţionalului

 Dintotdeauna, presa şi-a calibrat mijloacele de acces la conştiinţa destinatarilor mesajului la nivelul puterii maxime a stârnirii interesului, a persuasiunii sau seducţiei. În condiţiile concurenţei acerbe din mass-media actuală, căutările de natură lingvistică având asemenea rosturi au pus şi pun în valoare talentul publicistic (individual sau redacţional), dar, totodată, au dat curs şi tentaţiei către excese. Pe acestea din urmă le simţim foarte rar în presa pe hârtie (mai des în tabloide) şi destul de frecvent în cea electronică sau la unele posturi TV de informaţii. Astfel, o seamă de site-uri par să intre în rezonanţă cu zgomotul din arena politică, în care violenţa de limbaj, etichetările neargumentate, acuzaţiile „consacrate” sau chiar invectivele şi insultele tind să aneantizeze etica luptei democratice pentru putere, adversarii comportându-se ca duşmani.

Lăsând în seama analiştilor fenomenului publicistic cuprinderea largă a specificităţilor celui actual din perspectiva pe care am anunţat-o mai sus, încercăm, în continuare, să oferim câteva mostre din arsenalul senzaţionalului pe care le promovează unele entităţi mediatice. Fireşte, nu intrăm temeinic în conţinutul articolelor, ci ne oprim la titluri, cărora autorii / structurile editoriale ţin să le confere virtuţile acroşajului sigur. Ar fi de precizat că aceste rânduri nu pun la îndoială efortul creator, de imaginaţie şi de asociere lingvistică originală, ci doar suspectează existenţa unui risc de banalizare prin repetarea unor cuvinte şi expresii, ca şi pe cel al decredibilizării, atunci când textul nu justifică titlul. Mai menţionăm că majoritatea exemplelor sunt preluate de pe un site cu informaţii diverse, destul de interesante (proprii sau preluate de la alte publicaţii) care se declară, prin titlu, promotor al „evenimentului” cotidian.

Una dintre modalităţile de atragere a cititorului (cinstită precum o jumătate de adevăr!) la care se apelează adesea (mai rar în articolele semnate de membri ai redacţiei şi mai des în preluări) este cea prin care se creează echivocul. Se anunţă „doliu”, „lacrimi”, „durere”, se dă numele unei vedete sau personalităţi, creându-se sugestia că aceasta ar fi pierit sau ar fi grav bolnavă, pentru ca din text să afli că aceasta e doar apropiată… cazului; sau se vorbeşte (în titlu) despre „preşedinte”, ori o altă personalitate importantă implicată într-o întâmplare dramatică, urmând să ţi se spună că nu este vorba despre România, ci despre o ţară de pe un continent oarecare. Se mai întâmplă, de asemenea, ca, în acelaşi calup de titluri (ştiri) de pe un site, să apară câteva care anunţă acelaşi „eveniment” sau care se contrazic: „K este distrusă. Dezvăluiri de ultimă oră”; mai jos: „K este terminată! Document care îi pune capac”; şi mai jos: „K dă marea lovitură”.

După aceste strategii / manipulări informative, iată şi o listă (incompletă, desigur) a cuvintelor şi expresiilor prin care se numesc ori se califică întâmplări (real sau pretins) dramatice, neobişnuite: surpriză de proporţii, teroare, vine urgia, şocant, pericol imens, dezastru naţional, alertă, alarmă, panică, înfiorător, măcel (între două eleve), cutremur, haos, strigător la cer, uluitor, halucinant, avertisment dur, apocalipsă financiară, scandal de proporţii, tragedie în…, efecte devastatoare, şoc şi groază, zi crucială, ziua Z, de necrezut, E jale!, secret terifiant, i-a dat decisiva etc., etc.

Ceva mai moderate, formulările de mai sus, care se referă la întâmplări ori situaţii sau, de fapt, califică (hiperbolizat, bombastic) propria producţie ziaristică, sunt depăşite ca intensitate a dramatismului sugerat / presupus prin apelul la limbajul specific conflictelor armate. Dacă „a dat lovitura” sau „lovitură” (care poate fi dură, de graţie, de teatru, grea, totală, necruţătoare, cumplită, cruntă etc.) par să se situeze pe o treaptă „inferioară” a agresivităţii, alte expresii belicoase ne transpun în atmosfera unui teatru de război: aruncă în aer, război între B şi V, dezvăluiri explozive, B a explodat, război la Bruxelles, război declarat . În context, partea leului revine…bombelor: aruncă bomba, veste bombă, dezvăluiri bombă, bomba anului, informaţii bombă, bombă de proporţii, bomba bombelor… Şi, de parcă acest proiectil şi această ultimă expresie n-ar mai avea efectele de altădată, în acelaşi crescendo ostentativ, s-a inventat un alt mijloc de distrugere (totală): nucleara. E greu de spus dacă termenul a fost inspirat (şi) de maneaua în care interpretul se autocaracterizează prin „Eu sunt bomba nucleară” (vezi amănunte pe youtube); poate este vorba doar de simpla substantivizare a unui adjectiv…înspăimântător. Oricum, cuvântul s-a răspândit: „K. I. pregăteşte nucleara pentru PSD!” (evz.ro, 3 ianuarie 2019); ”PSD pregăteşte nucleara după ce I. i-a refuzat pe…” (ştiridecluj.ro, 20 noiembrie 2018); „Nucleara e de fapt un ciorchine de nucleare” (stareapresei.ro, 28 septembrie 2014); „I. pregăteşte nucleara!” ( evz.ro, 18 aprilie 2019; pe site-ul capital.ro, de unde articolul a fost preluat, titlul era mai… paşnic: „I. pregăteşte marea mutare”.

Rămâne de văzut ce va mai produce inspiraţia belicoasă a unor jurnalişti care privilegiază, pentru acroşaj, tonalităţi acute ori chiar stridente. Din păcate, în textele unora dintre ei, gramatica, ortografia şi grija pentru corectitudinea exprimării sau a… tastării par să fi suferit… atacurile devastatoare ale neglijenţei.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: