Cine descifrează umanizarea lumii

Alegeri. „Suntem informaţi că agenţii guvernamentali îndeamnă lumea de la sate să nu-şi ridice cărţile de alegători sub cuvânt că nu trebuie să meargă la vot. Scopul lor este însă ca, în secţiile unde nu vor putea fura urnele, să voteze cu cărţile neridicate agenţii guvernului. De aceea facem apel la toţi alegătorii să-şi ridice cărţile de alegător şi să-şi facă datoria către ţară”. („Cuvântul ţărănimii”, Anul X, nr. 281, 29 iunie 1931)

Deces. De două ori câştigător al premiului Pulitzer pentru piesele „Un tramvai numit dorinţă” şi „Pisica pe acoperişul fierbinte” şi laureat al „New York Drama Critics’ Circle” pentru „Noaptea iguanei”, dramaturgul american Tennessee Williams a avut parte de un sfârşit atât de ciudat, încât i-a făcut pe apropiaţi să se gândească chiar şi la posibilitatea unei crime. Ajuns la vârsta de 71 de ani, după o viaţă de abuz de alcool şi substanţe stupefiante cu ajutorul cărora încerca să atenueze durerea provocată de tragediile din familia sa, Tennessee Williams a murit la hotelul „Elysée” din New York, după ce s-a înecat cu capacul sticluţei cu picături de ochi, pe care le folosea în mod regulat. Aceasta a fost concluzia raportului medical care preciza cauza decesului dramaturgului american, deşi, potrivit unui alt raport, în corpul scriitorului s-a găsit la autopsie un amestec puternic de barbiturice şi amfetamine.

Eschil. Părintele tragediei antice, Eschil, a avut parte, după cum spun legendele, de o moarte cât se poate de bizară. Autorul lui „Prometeu încătuşat” şi „Cei şapte contra Tebei” a sfârşit pe când medita aşezat pe o stâncă. În acele momente, o specie de vultur cu barbă (astăzi dispărută), care avea în cioc o broască ţestoasă, a dat drumul prăzii pentru a-i sparge carapacea. Numai că a confundat capul chel al scriitorului antic cu un bolovan, iar acesta a fost ucis pe loc de carapacea ţestoasei!

Marxism. „Marxismul ca regim politic nu s-a terminat, ba este mai actual ca oricând. China este o dictatură comunistă care proclamă sus şi tare că Marx este cel mai mare gânditor al tuturor timpurilor. Marea ţară are mijloace de supraveghere a populaţiei la care Big Brother nu se gândea nici în visele cele mai îndrăzneţe. China, pe de altă parte, are 800 de miliardari (în dolari) însă 40% din economia chineză este încă în mâinile statului. Prognozele arată că, în câteva decenii, nu multe, economia chineză va trece pe locul întâi, înaintea SUA. Ce mai este marxist în China? Preşedintele Xi Jinping spune că în ţara sa economia reuşeşte să evite ciclurile şi crizele de producţie, marea plagă a capitalismului. Nu ştiu dacă are dreptate, dar o spune şi asta îl face să se revendice de la Marx. E o ştire bună pentru miliardarii chinezi; poate chiar şi pentru ţăranii chinezi, în termeni de propagandă. În schimb, returul social (partea din bogăţie care se întoarce ca ajutor) în China e mult mai mic decât în ţările scandinave. E o ştire proastă pentru europeni, care au clădit societatea cea mai dreaptă din istorie şi acum nu ştiu cum să o stabilizeze, dar trebuie să fim capabili să facem faţă ştirilor proaste. În ce mă priveşte, continui să cred că nu există ceva mai mizerabil ca o dictatură şi că libertatea este valoarea supremă, chiar pentru a produce pâine. Până la urmă, societăţile cele mai libere ajung să fie şi cele mai drepte. Ce a făcut bun marxismul, în trecut, este că a obligat la reforme. Unde nu au fost regimuri socialiste, guvernările de dreapta sau coaliţiile stânga-dreapta au fost obligate la concesii sociale (asigurări, concedii, salarii minime etc.) pe care nu le-ar fi făcut dacă nu exista ameninţarea regimurilor marxiste. Azi, acest echilibru al terorii nu mai există şi cupiditatea nu mai are limită. Statele sociale se deconstruiesc, spre satisfacţia «elitelor»”. (Ion Vianu)

Revoluţii. „Am asistat recent la un discurs de recepţie în Academia Română, în cadrul căruia, un coleg academician (Dorel Banabic) a vorbit despre evoluţia tehnicii de la prima la a patra revoluţie industrială. Cea dintâi astfel de revoluţie a fost revoluţia industrială propriu-zisă, pe care o numesc astfel şi istoricii şi care a început în Anglia, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1782) prin mecanizare (de la forţa brută s-a trecut la mecanizare). Următoarea ar fi însemnat introducerea producţiei de masă prin electrificare (1913). A treia «revoluţie industrială» – datorată electronicii şi informaticii – s-ar baza pe digitizare (1969), iar a patra pe conectivitate (2011), ea însemnând cibernetizarea (robotica). Cu alte cuvinte, planeta se grăbeşte şi odată cu ea ne grăbim şi noi, numai că nu ştim spre ce ne grăbim… Dacă toată această cursă nebună dinspre forţa brută spre conectivitate şi dincolo de ea înseamnă o subordonare a oamenilor faţă de roboţi, atunci istoria umană nu mai are niciun rost, dar dacă vrem să facem roboţi ca să-i slujească pe oameni, să le facă viaţa mai confortabilă, atunci nu putem merge mai departe fără istorie. Istoria descifrează umanizarea lumii!” (Ioan-Aurel Pop)

Rug. Cel care te arde pe rug va pretinde întotdeauna că o face doar pentru a-ţi salva sufletul.

Singurătate. „Singurătatea e frumoasă, dar ai nevoie de cineva căruia să-i spui că singurătatea e frumoasă.” (Balzac).

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: