O viaţă de pasiune

În ultimii ani, scriitorul Emil Ianuş m-a invitat de mai multe ori să-i calc pragul casei sale din Horodnic de Sus şi, implicit, al muzeului pe care l-a înfiinţat acolo. Zilele acestea, după întâlnirea şi petrecerea provocate de împlinirea a 50 de ani de la absolvirea liceului (fost) nr. 2 din Rădăuţi, nevestele noastre fiind colege în această promoţie 1969, am călcat în sfârşit pragul casei şi al muzeului cunoscutului avocat şi scriitor rădăuţean.

Nu am ştiut că Emil Ianuş a cumpărat „beciul” în care CAP Horodnic de Sus cultiva ciuperci. Locul îmi era cunoscut pentru că, înainte de Revoluţie, am scris despre ideea ceapiştilor horodniceni, nu numai insolită, dar şi bănoasă. Hala „subterană” a fost cumpărată de Emil Ianuş, curăţată de gunoi şi de micelii, recondiţionată, tencuită şi văruită, şi, fiind foarte lungă, avocatul nostru a împărţit-o în două: jumătate amenajată pentru nunţi şi jumătate consacrată unui muzeu, şi el insolit.

Nu se mai organizează nunţi acolo, dar au rămas mesele şi băncile pentru nuntaşi şi mai ales „semnul” fiecărei nunţi: un prosop cusut de mireasă pe care, între motivele florale şi geometrice ale locului, sunt scrise numele mirilor şi data nunţii. Şi sunt multe asemenea prosoape puse pe pereţii fiecărui „separeu” destinat nuntaşilor. Sala aceasta a devenit ea însăşi un „muzeu al nunţilor” satului desfăşurate în câţiva ani buni…

Cealaltă jumătate, organizată tot pe „separeuri”, e tematică – iarna, primăvara, toamna etc. – exponatul principal fiind lemnul – căutat cu grijă în pădure sau pe pâraie, mai ales rădăcinile care transmit un mesaj. Interesantă este, de exemplu, „cuşeta” feluritelor dihănii pe care tulpinele şi rădăcinile contorsionate şi „ajustate” de artist construiesc un personaj şi transmit un mesaj pentru privitori. Deasupra, pe aceeaşi lungime, este în curs de organizare un muzeu al textilelor adunate de-a lungul timpului de familia artistului.

În sfârşit, o cameră specială adăposteşte „comorile” în sculptură realizate de avocat, basoreliefuri care imortalizează de la „Cina cea de taină” la figurile marilor noştri scriitori. Remarcabilă este şi statueta Maicii Domnului, simplă şi tulburătoare.

Aşadar, vizavi de primăria comunei, se poate face un popas într-un loc care măsoară de fapt o viaţă de pasiune.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: