Trei universitari suceveni într-o lucrare fundamentală din Franţa

Recent a apărut la editura pariziană Verdier ultimul volum, dedicat secolului XX, din monumentala Istorie a traducerilor în limba franceză – secolele XV-XX – ITLF, iniţiată şi coordonată de profesorii Yves Chevrel şi Jean-Yves-Masson de la Universitatea Sorbona, Paris IV. Este vorba de o istorie inedită în Franţa şi unică prin anvergura ei în Europa şi, poate, şi în lume.

Doar ultimul volum are aproape 2000 de pagini, 200 de colaboratori, face referire la peste şaizeci de limbi, identifică peste 3500 de autori traduşi şi peste 4300 de traducători, din diverse limbi în franceză. Lucrarea, esenţială pentru cultura de limba franceză, are ca principal obiectiv să demonstreze rolul şi contribuţia traducerilor şi a traducătorilor la formarea patrimoniului literar, cultural şi intelectual de limbă franceză. Pariu reuşit, dacă ne gândim măcar la indexul traducătorilor care cuprinde peste 7000 de nume în toate cele patru volume ale istoriei.

După cum subliniază, în Introducerea la primul volum, iniţiatorii giganticului proiect, profesorii Chevrel şi Masson, nu este vorba strict de patrimoniul Franţei, ci de cel de limbă franceză din diverse ţări şi regiuni unde se vorbeşte sau se publică în limba franceză, altfel spus din Belgia, Canada, Rusia, România sau alte ţări.

Autorii răstoarnă astfel o serie de clişee legate de patrimoniu şi de traducere. Prin urmare, noţiunea de patrimoniu nu este ataşată de o ţară, ci de o limbă, respectiv limba franceză, cu tuşe specifice de la o zonă la alta.

În privinţa traducerii, aceasta nu este limitată, cum se întâmplă adesea, la traducerea literară, fiindcă lucrarea are ca obiect, în egală măsură şi traducerea neliterară, de artă, cinematografică, ştiinţifică, religioasă, tehnică etc

O altă latură inovatoare a acestei istorii, devenită o referinţă esenţială deja de la primul volum, este faptul că ea este structurată pe domenii şi nu pe limbi, care se regăsesc în proporţii diferite, de la un capitol la altul.

Pentru cititorul român este gratifiant să vadă că autori de limbă română traduşi în franceză, traducătorii şi editorii lor sau fenomene traductive specifice spaţiului cultural românesc îşi găsesc locul în zece capitole, într-o istorie în care alte limbi şi culturi  ca engleza şi germana apar în douăzeci de capitole, iar altele doar în trei-patru capitole. Româna are, aşadar, o poziţie bună alături de alte limbi europene, dar şi alături de japoneză, chineză sau arabă.

Pentru cititorul sucevean, e o bucurie sa constate că dintre cei patru cercetători din România care şi-au adus contribuţia la această titanescă istorie, trei sunt de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava. Este vorba de conferenţiar dr. Raluca Balaţchi, de profesor dr. Muguraş Constantinescu şi de lector dr. Cristina Drahta (căsătorită Ţurac). Cu pasiune şi acribie, aceştia au petrecut zeci de ore în biblioteci din ţară şi din străinătate, au căutat cărţi şi documente pentru a identifica şi repertoria, sintetizându-le apoi, cele mai semnificative volume de autor, antologii de gen sau tematice, ediţii bilingve sau unilingve, periodice etc., care arată că în secolul al XX-lea, mai mult ca oricând, s-a tradus din limba română în limba franceză, aceasta din urmă mlădiindu-se şi îmbogăţindu-se prin fructuosul dialog intercultural, care este traducerea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: