Călătoria ca o fereastră spre foşnetul ascuns al locurilor

Profilul interior al călătorului din cea mai recentă carte a Mariei-Elena Cuşnir, Călătoriile – clipe de eternitate (Editura Opera Magna, 2019), se regăseşte, întreg, în tipologiile turistului şi călătorului, explorate de Ana Blandiana în Oraşe de silabe. Iată cine/ce este turistul poetei Descîntecului de ploaie: “Desigur, dar fără ca el însuşi să bănuiască, turistul este deţinătorul unei formule de fericire. O lună de zile plecat din lumea lui şi neintegrat, şi fără dorinţa de a se integra, altei lumi, el este stupid, superficial, ridicol, dar neimplicat în nimic, el îşi cucereşte – pentru o lună de zile – starea edenică de spectator absolut al unor urîţenii şi frumuseţi care nu-l pot atinge”. În fond, turistul este definitiv astfel pentru a putea fi mai uşor deosebit de călător, amatorul de “evaziuni”, încercînd să iasă cu orice preţ din “celula” programului standardizat – de “profesionist”, de scriitorul pentru care călătoria rămîne “cota maximă” a existenţei sale: proza e, în primul rînd, drum, oriunde ar avea loc. Pe cei doi îi separă nu doar “orientarea” călătoriei, ci şi modurile atît de diferite de percepere a lumii văzute; primul adună în forme perisabile ceea ce vede ori, mai exact, ceea ce i se arată, în vreme ce al doilea este preocupat de fixarea în cuvinte. Fiecare călătorie are partea lui a vedea şi partea lui a scrie ; prima este a turistului, a doua aparţine scriitorului mistuit de o febrilă nevoie de cercetare a tuturor posibilităţilor realităţii. Ceea ce îi apropie, însă, este punctul de plecare, premisa; la originea călătoriei stau, de fiecare dată, un “complex”, o stare de spirit; turistul din cea de-a douăsprezecea lună a anului preferă inconfortul din prea mare obişnuinţă cu tiparul (totdeauna confortabil pentru omul secolului XXI!), iar călătorul încearcă să săvîrşească prin drumurile sale “operaţia magică” a ieşirii din durată prin contemplarea şi asumarea “semnelor” fixate într-o procesualitate istorică: semnele timpului. Atras de peisaj şi de iluzia tuturor libertăţilor (s-au scris cărţi memorabile despre psihologia omului în vacanţă), turistul se desparte definitiv de călătorul a cărui profesie este dezvăluirea sensului ascuns în simbolurile culturale pe care le întîlneşte; turistul rătăceşte acolo unde călătorul caută: primul pierde timpul, al doilea îl regăseşte.

Maria-Elena Cuşnir e călătorul, cel care citeşte locul văzut, atent la semnele timpului pe care încearcă să-l regăsească; în Norvegia, Suedia, Finlanda, Turcia, Grecia, San Marino, Italia, Portugalia, Olanda sau Austria, Maria-Elena Cuşnir caută foşnetul ascuns al locurilor, sufletul care le personalizează: “Orice ţinuturi am străbătut am găsit de fiecare dată o fereastră spre foşnetul lor ascuns. Esenţial mi s-a părut să descopăr «sufletul», ceea ce personalizează acel loc. Fie că te afli aproape de Polul Nord, pe dealurile armonioase ce străjuiesc Viena, în ţinuturile abrupte ale Muntenegrului, pe Riviera Franceză ori în Alpi, la Finisterra, în Bretania, în Portugalia, la Cabo da Roca, fiordurile, cascadele, mările cu întinderile nesfârşite, munţii ale căror creste sfidează înălţimile, miile de lacuri învăluite în ceţuri misterioase, pădurile cu mesteceni ce cîntă, fascinantele aurore boreale, neobositul soare de la miezul nopţii – toate mi s-au înfăţişat ca o lume unică ce m-a îndemnat la visare şi meditaţie. Fiecare colţişor cu vibraţia sau povestea lui dar, toate, îngemănate în timpul alături de care au fost”. Distanţele dispar, fiecare loc văzut reorganizîndu-şi peisajul după capriciile unei stări dominante din clipa contactului, dar, mai ales, după legile imuabile ale sintaxei textului: fixat senzorial mai întîi, înainte de a se aşeza definitiv în cuvinte şi a ajunge astfel la singura formă de perpetuare a frumuseţilor lui, spaţiul este vehiculul sentimentelor celui care îl ia în posesie: nu mai interesează circumstanţele călătoriei, nici măcar ţara, oraşul, punctul de pe hartă unde are ea loc, ci jocul de oglinzi al memoriei şi sufletului călătorului, care realizează conexiunile interioare, pregătindu-se mereu pentru o nostalgie viitoare. Conexiunile interioare ale călătorului cu spaţiul în care pătrunde determină, în chip explicit, tema-pivot a cărţii; oriunde va fi mers, Maria-Elena Cuşnir identifică legătura omului cu ţara lui, îngemănarea fiinţei cu peisajul, într-un fel de geneză reciprocă. Astfel, în Norvegia, ordinea interioară a spaţiului e în “deplină consonanţă” cu rigoarea locuitorilor, sufletul lor “se împreunează” cu lemnul construcţiilor, iar trăirea se uneşte”cu muguri, rădăcini, frunze, ramuri, trunchiuri de arbuşti sau copaci”, încît te poţi întreba cine pe cine a creat: nu atît reperele geografice, “ilustratele” lor interesează în cartea Mariei-Elena Cuşnir, cît fiorul naturii şi răspunsul pe care îl dă acestuia sufletul oamenilor. Tot astfel, în Finlanda, unde oamenii şi natura “cîntă împreună”, (re)povestind trecutul, întîmplări din vechime, în Grecia, căutînd “semnele zeilor”, cu “amăgirea sau îndrăzneala de a spera că vor păcăli timpul”, în Turcia, San Marino, Italia, Portugalia şi Austria, provocînd mereu o infuzie a trecutului în prezent, cealaltă temă majoră a călătoriilor şi meditaţiilor Mariei-Elena Cuşnir.

“Prefaţa” cărţii e un jurnal al călătoriei prin Suceava, colivia aurită a autoarei, dulcele spaţiu în ruină, cu peisajul său dezolant (“Hîrtii, mucuri de ţigară, pungi, cioburi de sticlă, resturi menajere. Trafic infernal. Ambuteiajul spulberă orice speranţă de normalitate; orice urmă de bună dispoziţie sau optimism dispare”, scrie cu neascunsă amărăciune Maria-Elena Cuşnir); iar dacă prezentul e al oamenilor depresivi, al haosului unui “oraş cu porţile închise”, trecutul e al “oazei învăluite în legendă”, al unui decor luminos: “Cu cîteva decenii în urmă Suceava se configura ca o oază învăluită în legendă, îndemnând la visare, cu o vibraţie unică emanată de rondurile şi aleile cu mii de trandafiri, de parfumul suav al florilor de tei şi salcîm sau de magnoliile albe. Toate întreţinute de strădaniile oamenilor, cei ce simţeau deopotrivă că sunt parte a acestui decor căruia îi dau viaţă şi simţire”. Şi în notaţiile crude despre Suceava, cu nostalgia unui illo tempore al vîrstei de aur, regăsim acelaşi puls regulat al textului, pendulînd între trecut şi prezent: peste tot, peisajul se vede prin visarea la vremurile trecute, în Suceava dezarticulată de o “mizerie aproape halucinantă”, pe malurile Bosforului, în zariştea Nordului sau în grotele cu pereţi de tuf din Cappadocia şi Konya, unde călătorul îmbracă haina şi asumă gîndurile pelerinului.

Temele din proza călătoriilor structurează şi cele cincisprezece poezii din Adierea luminilor, care închid în (ne)somnul cuvintelor drumurile călătorului: “La Efes, lumina aprinde imaginaţia/ Gîndurile – cercuri cu oxigen – mîngîie/ Uscăciunea ochilor./ Nesigură, calc într-o lume în care rămîi suspendat/ Într-un vis cu poeme./ Începutul rămîne ascuns între pereţii dalelor -/ Cheie de lectură./ Bulgărele de pămînt pe care-l frămînţi:/ Ţipăt reprimat/ Istoria îngenunchează rîvnind o lungă tăcere:/ Prima ninsoare, copilăria, destrămarea cea neresemnată/ Defilează neclar mai presus de/ Golul din jur, mai presus de întuneric./ Viaţa naşte din moarte – îţi spui./ Păsările zboară în stoluri/ Pînă la celălalt capăt al cărării/ Bătută de vînturi – cîntec etern./ Suspin etern” (Păsările zboară în stoluri). Elegiile Mariei-Elena Cuşnir transfigurează cîntecul toamnei şi (re)întîlnirea cu acasa copilăriei, cu litera scrisă care îşi caută drumul “între miresmele iluziilor”, într-un subtil, acroşant sentiment religios, însoţind fragilul ritual existenţial, fiorul destrămării şi libertatea incertă a plecărilor.

 IOAN HOLBAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: