Costea Bucioc şi descendenţii săi

Veselie mare o fi fost în Horodniceni în anul 1619, când Tudosca, fiica marelui boier Costea Bucioc s-a căsătorit cu Vasile Lupu, viitorul domn al Moldovei în perioada 1634-1653. Naşul de cununie le-a fost chiar domnul Moldovei Gaspar Graziani (1619-1620).

Stăpân al Horodnicenilor prin voinţa lui Gaspar Graziani, Costea Bucioc a acumulat o avere uriaşă şi în urma căsătoriilor contractate în epocă “una cu Candachia, fiica lui Pătraşcu Şoldan, şi cealaltă cu fata hatmanului Orăş”.

Din documentele istorice scrise aflăm că boierul Costea Bucioc “a avut trei fete: Catrina Bucioc ce s-a căsătorit cu Iordache Cantacuzino, fiul lui Andronic Cantacuzino şi nepotul lui Mihail Cantacuzino, zis de turci Şeitan Oglu (Fiul Dracului) (Ea va fi bunica cronicarului Ion Neculce), Alexandrina, căsătorită cu vel comisul Mălai din familia Mateiaş Gavrilaş, şi Tudosca, ce se va căsători în 1619 cu Vasile Lupu. Numele de familie al lui Vasile Lupu era Coci, după unii istorici albanez, după alţii aromân, originar din Thesalia, de pe valea râului Târnovo.

Dosoftei, patriarhul Ierusalimului, este acela care ne dă amănunte asupra familiei lui Vasile Lupu “spunând că el este din satul arnăuţesc sau arvanitocari lângă Târnovo (Bulgaria), dar că venise din Macedonia”.

 Costea Bucioc a fost unul dintre cei mai influenţi boieri din vremea sa. Sprijinitor al Movileştilor, pleacă în Polonia după ajutor ca să scoată din domnie pe Ştefan Tomşa. În 1616 este considerat “instigatorul treburilor din ţară”. A comandat oastea Moldovei în timpul ridicării lui Gaspar Graziani contra turcilor după care a stat fugar. În final, trădat de finul său, a fost prins de tătari care l-au predat lui Schender paşa. Costea Bucioc a fost tras în ţeapă, iar trupul său a fost lăsat pradă câinilor şi păsărilor răpitoare.

Stăpânirea Horodnicenilor şi a impresionantului conac este atestată de o inscripţie de pe clopotul dăruit de Alexandru Lăpuşneanu, clopot turnat a doua oară în 1640 cu cheltuiala vistiernicului Iordache Cantacuzino.

Doamna Tudosca îi va dărui lui Vasile Lupu un băiat, din păcate handicapat şi trei fete. Tudosca a fost fabulos de bogată, posedând ca moştenire de la tatăl său “peste 120 de moşii”, situate în spaţiul Moldovei, mărginit de Munţii Carpaţi şi Nistru.

  1. Gane în lucrarea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe” menţionează că numai una din rochiile ei a fost estimată la 400.000 monezi de aur. După moartea ei, în 1639, rochia a făcut, se pare, înconjurul Europei, uimind doamnele de la curţile regale şi princiare ale acelor vremuri.

Mariajul doamnei Tudosca cu Vasile Lupu a fost nepotrivit. Numeroasele aventuri sentimentale (avea obiceiul de a necinsti casele boiereşti) şi visurile sale de mărire peste putinţa situaţiei politice a vremurilor de atunci a dus la o suferinţă de nedescris în viaţa Tudoscăi.

A trebuit să suporte toate frustrările soţului ei, rămânând în istoria Ţării Moldovei ca o “femeie necăjită şi foarte fără noroc”.

În atari condiţii şi-a dedicat tot timpul până la moartea sa în 1639 creşterii şi educării copiilor.

Doamna Tudosca şi Vasile Lupu sunt reprezentaţi în splendidul edificiu religios Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, terminată în 1639. În absida bisericii se află portretul domnitorului Vasile Lupu , pictat în frescă şi portretul doamnei Tudosca, într-o tapiserie brodată de ea însăşi.

Nici fetele lui Vasile Lupu din căsătoria cu Tudosca nu au avut mare noroc.

Prima fiică, al cărei nume nu este menţionat nici într-un izvor istoric scris, s-a căsătorit cu fiul ambasadorului plenipotenţiar al Veneţiei la Istanbul, Ambrosio Grillo. Se va despărţi de veneţian, recăsătorindu-se cu nobilul polonez Koniespolcki în 1649.

A doua fiică a lui Vasile Lupu şi a Tudoscăi, Maria, s-a căsătorit cu principele polonez Radziwill, hatman al Lituaniei şi iniţiator al unei cruciade antiotomane.

Nici mariajul celei de a doua fiice a lui Vasile Lupu nu a fost fericit. Domniţa Maria a murit relativ tânără, în 1661, în acelaşi an în care a murit şi Vasile Lupu.

Iar fiica favorită a lui Vasile Lupu, Ruxandra, ce a stat ostatică o vreme în haremul imperial de la Istanbul, a fost curtată de Sigismund Rakoczy, prinţul Potoki, de bogatul moştenitor al tronului Poloniei Dimitrie Wişnowiecki şi a sfârşit prin a se căsători cu Timuş Hmielniţki, „un cazac tânăr, stricat de vărsat, nu tocmai mic, destul de voinic şi grosolan”.

Rămasă văduvă la un an de la căsătorie, ţinută ostatică într-o cetate de pe malurile Nistrului, reuşeşte la 57 de ani să se întoarcă în Moldova, respectiv la moşia ei de la Deleni (jud. Iaşi). Sfârşitul ei este tragic. I s-a tăiat capul cu securile chiar la intrarea în Cetatea Neamţului de către o ceată de cazaci conduşi de Vasile Krupenski, după ce a fost jefuită de cele 19.000 monezi de aur (1687).

Aceasta ar fi pe scurt povestea boierului martir Costea Bucioc şi a descendenţilor săi.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: