Sens vieţii, pe alte căi…

Animale. În cartea sa „Beyond Words. What Animals Think and Feel”, Carl Safina vorbeşte şi despre personalitatea animalelor şi despre faptul că acestea dau dovadă de iubire, gelozie sau furie, că simt durerea şi că de la ele avem multe de învăţat. La concluzii similare au ajuns şi cercetători de la Bristol School of Veterinary Science din Marea Britanie. Echipa condusă de profesorul emerit John Webster a evidenţiat faptul că animalele de fermă simt teama, tristeţea şi chiar fericirea şi că pot face faţă unor «provocări intelectuale». Cercetătorii au observat că vacile dau dovadă de sensibilitate, că au simpatii, dar şi antipatii, că au «bisericuţe», asemeni oamenilor, că «familia» îi «pune la colţ», izolîndu-i pe «copiii» mai «năzdrăvani», dar şi că… «păstrează ranchiuna» luni sau chiar ani de zile. Vacile şi celelalte animale de fermă sînt, potrivit studiului experţilor de la Bristol, fiinţe complexe, care trebuie tratate cu empatie şi compasiune, pentru a nu le provoca suferinţă. În sprijinul acestor idei poate fi menţionat şi un studiu efectuat de o echipă de cercetători de la Queen Mary University din Londra, echipă care a ajuns la concluzia că oile recunosc «plînsul» mieilor proprii chiar şi după mai bine de un an de la despărţirea de aceştia. Cercetătorii au înregistrat plînsul fiecărui miel şi, după 13 luni, au observat că fiecare oaie a recunoscut exact plînsul mielului său şi a început să îl caute imediat ce a auzit înregistrarea cu glasul acestuia” („Lumea misterelor”).

Bărbăţie. „Dorind cu orice preţ să fie amabil, vorbeşte mult. La început m-a privit cu o seriozitate îmbufnată, primire pe care nătărăii o rezervă întotdeauna străinilor. M-am gîndit că singurul lucru ce merită a fi cîştigat de la un prost e afecţiunea lui; din fericire, de astă dată dezgustul n-a precumpănit. Cucerirea lui signor Migliorini mi-a făcut plăcere. Am reuşit atît de bine încît după ce m-am despărţit de doamna P(ietragrua) m-a însoţit pînă la birtaşul Vieillard şi mi-a împărtăşit o metodă secretă cu ajutorul căreia să fii în formă. În prezent e preocupat de verificarea acestui mare secret. Cauţi o tarantulă, o faci scrum, amesteci scrumul cu untdelemn de măsline, cu alifia obţinută freci degetul mare de la piciorul drept şi, cîtă vreme păstrezi doctoria asta pe deget, totul e bine. Cînd ţi s-a făcut lehamite de atîta bărbăţie, te speli cu apă caldă. Cu un astfel de secret miraculos dînd putinţa de a fi pe placul femeilor ceva mai coapte, diverselor doamne Reb(uffel), ai face avere în orice monarhie” (Stendhal).

Înviere. „O companie daneză vinde creioane din care ies plante, dacă le bagi în pămînt. După ce nu le mai foloseşti, le plantezi şi îţi cresc din ele legume, flori sau condimente. Confecţionate din lemn de cedru, creioanele realizate de Sprout World nu conţin plumb, ci un amestec de argilă şi grafit. În capătul acestora este încorporată o capsulă cu seminţe din care iese planta. După ce îşi încheie misiunea de a scrie, creioanele ecologice se pun într-un sol umed pentru ca seminţele din ele să germineze. Plantele rezultate pot fi cultivate în grădină sau în ghivece. Compania Sprout World a exportat creioanele minune în întreaga Europă” (Click).

Matrimonială. Doresc să fac cunoştinţă cu 3-4 bărbaţi odată, pentru relaţii serioase!

Ratări. „Există o mulţime de oameni sensibili şi slabi care toată viaţa lor aşteaptă şi îşi doresc o răfuială totală şi definitivă cu viaţa, cu societatea, cu oamenii din jurul lor; visează la ea intens şi neîntrerupt, încearcă adesea şi în felurite moduri s-o înfăptuiască şi, fireşte, niciodată nu reuşesc; ratează toate ocaziile de a înfăptui ceva real şi util; iar la urmă, devenind din această pricină ridicoli şi nesuferiţi tuturor, dispar împreună cu visul lor zadarnic şi nefiresc. Doar cîte unul din ei, care se întîmplă să fie în plus şi artist, reuşeşte cîteodată ca din visarea sa sterilă, din diferendul său insolubil cu viaţa şi din incapacitatea sa de a-l rezolva, să facă o operă artistică, dînd astfel, pe alte căi şi în alte moduri, un sens vieţii sale unice şi ruinate din pricina unei iluzii maladive” (Ivo Andric).

Smintire. „Am citit zilele acestea un preambul de-a dreptul ruşinos al unui autor care, de altfel, nu este lipsit de elocinţă: „De-aş putea muri”, zice el, „cît mai grabnic!” Om smintit ce eşti, îţi doreşti ceva ce îţi aparţine. „De-aş putea muri cît mai grabnic!” Poate că, în mijlocul acestor vorbe, ai devenit bătrîn; altminteri, ce te ţine în loc? Nimeni nu te opreşte: ia-o pe unde ţi se pare că e bine; alege orice pofteşti din natură şi oferă-ţi o cale de scăpare. Elementele prin care este rînduită lumea sînt acestea: apa, pămîntul, aerul, iar acestea toate sînt fie temeiuri ale vieţii, fie instrumente ale morţii. „De-aş putea muri cît mai grabnic!” Acest „cît mai grabnic” ce înseamnă oare pentru tine? Ce zi anume îi meneşti? Se poate întîmpla mai repede decît doreşti tu. Sînt vorbele ce vin dintr-o minte slabă, care, prin ele, doreşte să trezească mila. Cel care îşi doreşte să moară, nu voieşte să moară. Cere-le zeilor viaţă şi sănătate: dacă te-ai hotărît să mori, cel dintîi avantaj al morţii e faptul că nu mai ai deloc dorinţe.” (Seneca)

Violenţă. Natura nu a înzestrat femeia cu putere fizică. Din acest motiv ea stăpâneşte la perfecţie arta violenţei psihologice!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: