Oricum urma să fie ucis

Fierbintele august al acestui an a fost dominat de pregătirile şi apoi desfăşurarea manifestărilor consacrate aniversării celor 90 de ani împliniţi de arhipăstorul Bucovinei, ÎPS Pimen Suceveanul. Şi laicatul – prin masa rotundă organizată la Muzeul Bucovinei de Consiliul Judeţean – şi preoţimea – prin slujba desfăşurată duminică la catedrala arhiepiscopală – au dat strălucire bucuriei de a recunoaşte public incontestabilele merite ale celui aflat în fruntea eparhiei de la reînfiinţarea ei până astăzi – ÎPS Pimen.

Evenimentul a stârnit major interesul presei locale, astfel că „ziua eliberării” – 23 august a trecut iarăşi neobservată. Cu mijloacele evident mai ample pe care, ca instanţă de rang naţional, Radio România Actualităţi le are, radioul a difuzat un interviu – pare-se în premieră naţională – cu unul dintre militarii care s-au aflat în sufrageria regală în care Ion Antonescu a fost arestat. Nu s-a aflat acolo „eroul comunist” care a fost Emil Bodnăraş, în ciuda exagerărilor istorice ulterioare, care ajunseseră să transforme arestarea într-un act săvârşit de comunişti. Aceasta este impresia cu care am rămas despre „Actul de la 23 august”, până mintea mi s-a lămurit: Ion Antonescu a fost arestat prin decizia, participarea directă şi comanda regelui Mihai, cel atunci categorisit de Mareşal drept un copil.

Interviul a lămurit, cel puţin pentru mine, faptul că martorul la eveniment a fost impresionat de uluirea arestatului, care a repetat de câteva ori şi în sala arestării, şi până la conducerea lui în camera blindată unde a fost momentan zăvorât şi acolo, că ţara este astfel predată comuniştilor, că „opera” celor care l-au arestat aparţine unor trădători. Intervievatul insistă asupra acestor afirmaţii ale Mareşalului cu conştiinţa, probabil, a faptului deja împlinit la ora luării interviului, conştient că Mareşalul avusese mare dreptate: ţara a ajuns pe mâna ruşilor şi a oamenilor lui Emil Bodnăraş, care avea să primească în custodie şi în straşnică pază omul pe care ruşii urmau să-l execute.

Nu ştiu dacă acest participant la arestare a avut vreodată remuşcări. Sunt convins că, chiar dacă regele ar fi ţinut seamă de rugămintea mamei Mareşalului de a-i comuta pedeapsa capitală în închisoare pe viaţă, ruşii mai târziu găseau mijloacele să-i curme viaţa celui ce animase ostaşii români în cel de-al Doilea Război Mondial.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: