Dirigenţia după… 30 de ani

 Zi superbă de august. În curtea şi pe holurile Colegiului Tehnic din Rădăuţi forfotă mare. Foşti elevi, absolvenţi ai colegiului din patru clase, s-au reunit pentru a sărbători reîntâlnirea lor după 30 de ani de la absolvire. Emoţionat eveniment, cu atât mai mult cu cât unii nu s-au revăzut cam de multişor. De-acolo de unde i-au purtat valurile vieţii după absolvirea colegiului, au răspuns prezent la chemarea lansată de comitetul de organizare. Dar întâlnirea n-a fost numai cu colegii lor, ci şi cu dascălii, cei care i-au educat şi instruit patru ani şi i-au pregătit pentru viaţă. Demn de menţionat este faptul că s-au adunat foşti colegi cam din toate marile oraşe ale ţării, dar şi din SUA şi Israel. Cred că vă-nchipuiţi şi care-a fost atmosfera atunci când unii nu s-au văzut chiar din anul 1989, anul absolvirii studiilor.

A sunat clopoţelul chemându-i la clasă. De data aceasta au fost foarte punctuali. Întâlnirea a avut loc în cabinetul de istorie. Ei s-au aşezat cuminţi în bănci, în faţa lor fiind educatorii lor, în frunte cu domnul director de-atunci, prof. Petru Bejinariu, cel care a condus mulţi ani Liceul Nr. 2, cum se numea la acea dată acest colegiu.

Când prof. Octavian Ciobîcă, decanul de vârstă al diriginţilor , s-a ridicat de pe scaun, în sală s-a aşternut o linişte profundă. Acesta, în versuri, s-a adresat celor prezenţi: „Mereu mi-i dor de voi/ Acei ce-aţi fost elevii mei/ Că voi nouă ne-aţi dovedit/ Prin ceea ce aţi devenit / Cât de frumos v-am pregătit./ Şi nu degeaba am trăit.” La terminare, au explodat aplauzele.

A urmat, pe rând, spovedania celor prezenţi, povestind despre anii de facultate, greutăţile de la locurile de muncă unde au fost repartizaţi, dar şi lucruri mai picante din viaţa lor, din familiile lor, unii dintre ei bucurându-se şi de cei doi-trei copii. Au fost ascultate cu mare atenţie alocuţiunile rostite de prof. Petru Bejinariu, Veronica Larionescu şi Octavian Ciobîcă, foştii diriginţi ai elevilor.

După încheierea festivităţii, holurile şi clasele colegiului erau ocupate de grupuri-grupuri de absolvenţi care-şi depănau amintirile în hohote de râs şi multă voie bună. Apoi… masa şi dansul, unde foştii elevi şi profesorii s-au distrat copios, ceea ce dovedea apropierea care a existat între aceştia în timpul şcolii, care nu s-a pierdut în anii care au trecut de la absolvire, care mai dăinuia în suflete lor.

Către dimineaţă, apropiindu-se finalul întâlnirii, din nou profesorul Ciobîcă a luat microfonul în primire şi, cuprins de mari emoţii, cu lacrimi pe obraz, le-a spus tinerilor: „Peste cinci ani, când vă-ntâlniţi/ Pe unii nu ne mai găsiţi/ Dar voi şi-atunci să vă distraţi/ Ca astăzi toţi să cântaţi /Şi împreună să dansaţi,/Iar pe acei ce nu-i găsiţi /Să-i pomeniţi.”/Din nou cuvintele sale, izvorâte din inimă au provocat emoţii în sală şi-au urmat aplauze, îmbrăţişări, râsete şi lacrimi. Versurile respective făceau parte din poeziile scrise de dânsul special pentru acest eveniment.

Toate manifestările menţionate mai sus, cuvântările, masa, dansul, s-au constituit într-o superbă şi emoţionantă lecţie de dirigenţie, cu un efect cu atât mai mare, cu cât a fost la 30 de ani de la absolvirea colegiului. S-a vorbit despre viaţă, speranţă, vise, dar şi de dezamăgiri, încheind cu un puternic puseu de voinţă, ca fiecare dintre ei să-şi împlinească visul vieţii, plantat în sufletul fiecărui elev şi de cei care i-au învăţat carte. (Text: prof. GH. DOLINSKI; Foto: CĂTĂLIN URDOI)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: