Constantin Tiron – De la arta scrisului,la arta interpretativă

Motto: „Citesc de-un timp din Cartea-nţelepciunii/ Şi printre rânduri albe, din foile deschise,/ Zâmbesc cu înţelesuri, cuvintele nescrise,/ Purtându-mi limpezimea pe clipele minunii./ Citesc mereu ca să-mi astâmpăr mintea,/ Să nu îmi lase-n viaţă vreo lacună,/ Să nu mai rătăcească prin minciună,/ Ci, spre-adevăr să-mi ducă rugămintea./ Citesc să-mi găsesc steaua călătoare/ Ce duce spre-o trăire liniştită,/ Limpede-n veci şi limpede-n clipită,/ Să îmi aducă-n viaţă sărbătoare./ Spre Tine, Doamne, trimit rugile toate,/ Dezleagă-mă, preasfinte, de păcate! (Constantin Tiron, „Cartea înţelepciunii”)

Cine nu-l cunoaşte pe actorul, scriitorul, epigramistul, interpretul, într-un cuvânt, un adevărat „uomo universale” al vieţii culturale, trăite cu fiorul primelor înţelesuri, sub pecetea imperială a lucidităţii străjuite de convertirea ludică?!

Dacă te bucuri de darurile iernii, în preajma sărbătorilor, te întâmpină Constantin Tiron, sub blajinul chip al unui Moş Crăciun autentic şi hâtru, care animă urbea câmpulungeană oferind zâmbet, culoare, năzdrăvenie şi visare locuitorilor câmpulungeni, de la mic la mare, întâmplări adăpostite în cartea „Legendele Crăciunului” care urmează să iasă la viaţă de sub încrâncenarea tiparului.

Pretutindeni, indiferent de vreme şi de vremuri, Constantin Tiron te copleşeşte cu chipul sfătos şi grandios al unui mare povestitor al tuturor vârstelor, Ion Creangă, fiind iniţiatorul şi organizatorul a cinci ediţii ale Festivalului-concurs „În lumea lui Creangă”, de fiecare 1 martie, în care talentul interpretativ al copiilor este descoperit, dezvoltat şi lansat la rampa publicului consumator de cultură.

Indiferent de arderea lăuntrică pe care ne-o împărtăşeşte nouă, spectatorilor şi cititorilor, Constantin Tiron s-a dăruit pe sine ca ofrandă a cuvântului rostit, reprezentat şi îmbrăcat în veşmântul gestului, dar şi ca făuritor de lume nouă prin cuvântul scris, dăltuit cu puterea imaginaţiei: „Când cântecul se-agaţă pe cer de toarta vieţii,/Când roua spală bobul din aurul de pâine,/ Respiră verde-un clopot din coapsa dimineţii/ Prin lutul ce frământă visul de către mâine.” („Strofă rătăcită”).

Constantin Tiron s-a născut la 10 aprilie 1949 şi este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” Bucureşti. Debutul literar s-a realizat în 1969, în revista „Urzica”, şi este inclus în 42 de culegeri şi antologii umoristice din ţară şi de peste hotare publicate în perioada 1978 – 2018. Colaborator al mai multor ziare şi reviste, printre care „Bucluc” – Iaşi, „Păstorel” – Iaşi, „Soacra” – Iaşi, „Epigrama” – Bucureşti, „Miezul lucrurilor” – Câmpulung Moldovenesc, „A fi” – Câmpulung Moldovenesc, „Surâsul Bucovinei” – Vama, „Bobârnac” – Bistriţa, „Cronica” – Iaşi, „Convorbiri literare” – Iaşi, „Rebus-Flacăra” – Bucureşti, „Ecreator” – Baia Mare, „Cronica” – Iaşi, „Rapsodia” – Sibiu, „Mozaicul” – Craiova; „Arca” – Arad, „Helion” – Timişoara, Constantin Tiron ne-a dăruit propriul suflet prin scrierile Domniei Sale: „Clipa de râs” (epigrame) – 1995, „Un surâs în plină criză” (epigrame) – 1997, „Comuna cu umor la purtător” (proză satirică) – 2001, „Umor cu premeditare” (rondeluri, sonete, fabule) – 2003, „Tetina cu roţi dinţate” (proză satirică) – 2010, „Ţinte cu învăţăminte” (texte satirice) – 2014, „Politichii şi anotimpuri” (pamflete) – 2014, „Rugul Credinţei” (sonete religioase) – 2016, „Anecdotissima” (anecdote) – 2017, „Stropi de târziu” (poezii) – 2017, „Clipesc uimite boabele de rouă” (minipoeme) – 2018, „Rapsodii albastre” (poezii) – 2018, „Colivia cu sticloanţe” (proză satirică) – 2019.

Timpul mărinimos, îmblânzit de cuvânt şi de gest, l-a răsplătit pe Maestrul Constantin Tiron cu premii artistice – 415 premii naţionale şi internaţionale, 60 de mari premii, 293 premii întâi, 37 premii doi, 12 premii trei, opt premii speciale şi patru menţiuni. Pe parcursul celor 53 de ani de activitate cultural-artistică a mai fost recompensat cu 58 de diplome de excelenţă şi 33 de diplome de onoare, cu premii literare – premiul „Dumitru Solomon”, Craiova – 2009; premiul „Ion Tipsie”, Arad – 2012; premiul I pentru cartea „Ţinte cu învăţăminte”, Sibiu – 2014; premiul I pentru cartea „Rugul Credinţei”, Târgu Mureş – 2016; premiul I pentru cartea „Colivia cu sticloanţe”, Bistriţa – 2019, dar şi cu diferite distincţii care i-au înveşnicit vieţuirea în lume – titlul „Campion al umorului românesc” – 2010; „Veteran al umorului românesc” – 2016; „Doctor humoris causa” – 2016; ordinul „Cavaler senior al umorului românesc” – 2018.

Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala Iaşi), Constantin Tiron, prin artă şi meşteşug, a deţinut diferite funcţii pe care le-a onorat în temeiul „lucrului bine făcut”: preşedinte al Cenaclului literar-umoristic „Ţara de sus” între 2008 şi 2019, vicepreşedinte al Asociaţiei Umoriştilor din România, vicepreşedinte al Ordinului Cavalerilor Seniori ai Umorului Românesc, redactor-şef al revistei social-culturale „Însemnări bucovinene”.

„Constantin Tiron rămâne unul dintre cei mai activi şi mai implicaţi câmpulungeni. Un om deosebit, care a reuşit prin muncă, perseverenţă şi talent să ducă numele şi renumele oraşului nostru pe scenele din toată ţara şi chiar dincolo de graniţele ei” mărturiseşte ing. Mihăiţă Negură, primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc.

Fie că este un câmpulungean la Iaşi sau un ieşean la Câmpulung – cum ni se confesează Maestrul Tiron –, acest geniu al lucidităţii creatoare este un îndrăgostit iremediabil de munte: „Miroase muntele a iarbă şi-a lumină/ Şi stă-n genunchi sub tâmpla Ta de soare,/ Pe creştet alb, c-un patrafir de floare,/ Ţesut din rugăciunea lui senină./ Pietrele Doamnei, cu flori de colţ în mâini,/ Mai răsădesc spre cer un bob de gând/ Şi-apoi se-ntorc cu faţa spre pământ/ S-asculte doinele cântate-n stâni./ Rarăul meu cel sfânt, un cuib pierdut,/ Pe care-l port pe aripile mele,/ Cum aş purta o pulbere de stele/ Din înălţimi pe care le-am trecut./ Doamne, pentru munteni şi pentru bine,/ Înalţă, azi, Rarăul, o rugă către Tine.”(„Rarăul sfânt”).

Aşezat la cumpăna gândurilor seduse de o adevărată Fata Morgana a modernităţii, dar şi împrospătate de aerul mitic al autenticităţii patriarhale, Constantin Tiron străbate prin vreme şi prin vremuri, străjuind spaţiul cultural cu sceptrul rostirii şi rostuirii cuvântului, aşezat în matca lucidităţii creatoare ca un adevărat voievod al unui ţinut împuternicit de ascuţişul gândirii: „Înspăimântat de-atâta tină,/ Încerc mereu, în orice chip,/ S-adun în sufletu-mi lumină,/ Să nu se umple de nisip!/ Crezând că, singură, lumina/ E pură, de la Dumnezeu,/ Mă străduiesc – asta mi-e vina! – / Să o adun în jurul meu./ E greu s-alung atâţia nori,/ Dar să apuc alt drum, nu-i chip!/ Şi e păcat că tu-mi strecori/ În suflet… fire de nisip! (Constantin Tiron, „Trudă”)

Prof. dr. LUMINIŢA REVEICA ŢARAN, vicepreşedinte al Cenaclului literar-umoristic „Ţara de Sus”, Câmpulung Moldovenesc

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: