Pentru un dollar USA

La început de secol XX era mare nevoie de forţă de muncă în America. Oricine ajungea acolo era binevenit, fără să fi avut nevoie, la plecarea din ţara lui, de vreo viză. Abia în 1924 s-a introdus obligativitatea vizei pentru a călători în Statele Unite.

Şi de prin părţile noastre, mulţi au plecat să lucreze în America. Călătoreau cu vaporul, iar drumul dura şase săptămâni. Un frate al bunicului meu a fost de două ori la lucru în America (zona Chicago); este străbunicul, pe linie maternă, al patronului de la firma „Adria”.

Unii dintre cei plecaţi şi-au întemeiat familii acolo şi nu s-au mai întors în România sau în ţara de unde erau plecaţi.

O bătrână din Salcea sau Dumbrăveni, ţinând legătura cu o prietenă de-a sa din copilărie, plecată la lucru în America şi stabilită acolo, a primit într-o scrisoare o bancnotă de un dollar.

După ce l-a admirat pe toate feţele, ce s-a gândit: „Nu am ce face cu el, plus că-i şi periculos să-l deţin. Ia să-l dau eu dentistului, că poate el ştie cum să-l folosească”.

Aşa a ajuns bancnota aceea de un dollar la medicul stomatolog din Policlinica Industrială Bosâceanu Constantin, zis Bicu.

Bicu, după consultarea respectivei bătrâne, n-are de lucru şi iese pe culoar cu bancnota de un dollar, fluturând-o: „Eu lucrez pe valută de-acum!”.

Imediat, a doua sau a treia zi, s-a prezentat la Policlinica Industrială un securist: „Am auzit că aveţi valută”. „Da, am un dollar.” „Unde-i?” „Acasă.”

Bicu era un tip cumva ieşit din comun. Umbla îmbrăcat în costum de blugi (Denim), avea Trabant, iar apartamentul său era căptuşit pe interior cu cofraje de ouă, pentru a nu-i deranja pe vecini cu muzica pe care o asculta. Locuia în cartierul George Enescu, care atunci se înfiripa. Blocul lui era din prefabricate, de patru etaje, iar pentru a ajunge la el trebuia să înoţi prin noroaie. Nu erau nici stradă şi nici alee până la respectivul bloc. El, totuşi, era un tip inteligent şi purta în portbagajul maşinii două scânduri pe care le punea pentru a putea călca pe ele şi a ieşi din noroi. Călca pe una, apoi pe a doua, o lua pe cea din spate şi o punea în faţă… şi tot aşa, până ajungea la maşină. Scutura scândurile şi le punea în portbagajul maşinii să le aibă pentru întoarcere.

Îl ia pe securistul care l-a căutat la serviciu şi merg împreună la blocul despre care v-am povestit. În apartamentul în care nu demult se mutase, Bicu nu avea decât o masă cu sculele muzicale, un scăunel, o saltea şi mai multe căni înşirate pe lângă un perete. „Unde-i dollarul?”. Bicu ia dollarul dintr-o cană şi i-l dă securistului. „Mai aveţi şi alţii?” „Parchetul îi pus proaspăt; dacă vreţi să-l scoateţi, puteţi să-l scoateţi!” „?!… Aţi fost vreodată la Iaşi?!” „Păi, eu îs din Iaşi.” „Ooo…! Mai bine!”

Trebuie să vă spun că să-l întrebi pe un absolvent de facultate dacă a fost vreodată la Iaşi, din start, te descalifică; nouă din zece suceveni absolvenţi de facultate sunt foşti studenţi ai Iaşului…

Securistul scoate din mapa lui o hârtie şi-l pune pe Bicu să scrie o declaraţie după cum i-o dicta el:

„Am fost până la Iaşi să o vizitez pe mama.

Trecând prin faţa hotelului «Unirea», am intrat până la restaurant să beau un suc”.

Aici, Bicu îmi zice: „Parcă eu nu puteam să beau o bere?… dar nu dădea bine în declaraţie”.

„M-am aşezat la o masă şi am văzut sub ea o hârtie. Am ridicat-o şi am constatat că era o bancnotă de un dollar. Am întrebat cu voce tare a cui este. Fiindcă nu s-a răspuns nimeni, am păstrat bancnota de un dollar, pe care acum o predau.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, o susţin şi o semnez personal”.

După alte câteva zile, doctorul Bosânceanu a fost căutat la serviciu de acelaşi securist, care i-a spus că a rezolvat problema.

„Să staţi liniştit…, dar să nu se mai întâmple!… Şi nu mai spuneţi la nimeni!”

CONSTANTIN PAPUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: